28,239 matches
-
capăt la altul. Desigur, nu purismul estetic a dat nota dominantă (cu atât mai mult cu cât alegerea poemelor a rămas la latitudinea autorilor), nu programul teoretic (adesea tacit și neasumat), nu o prietenie cenaclieră (veche sau nouă), ci mai degrabă o anume temperatură poetică a vremii noastre, un spirit difuz al timpului, la care scrisul celor cinci pare a se fi adaptat din mers de minune. Nu știu câți optzeciști lăsați pe dinafară vor subscrie la această nemiloasă parcelare, dar sunt convins
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
și selecția - a fost alcătuită de unul dintre cei mai subtili și mai talentați critici ai ultimilor ani transpare fără alte amânări. Cineva trebuia să legitimeze și să confere credibilitate deplină unei opțiuni întemeiate, la origine, pe niște argumente mai degrabă eterate. Totul, bineînțeles, sub masca unei revizuiri ori a unei repoziționări judicioase, aduse la zi, obiective. Sondajul implicit și aerul timpului aveau nevoie de acoperirea solidă a unei conștiințe critice. Iar în acest scenariu, Bogdan Crețu reprezenta - o spun fără
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
modă. Ele, ideile, doctrinele, sistemele filozofice, ele sînt vinovate de tot răul din lume și edificiile lor trebuie de îndată dinamitate. În linia unui nihilism enorm, ni se propune o alienare definitivă, deconstrucția, renunțarea, pentru ca, exclusiv cu un creier mai degrabă vid, să orbecăim pe superficia vieții, eficienți însă precari." (pp. 6-7). Ion Papuc este unul din cele mai pro-occidentale spirite pe care le știu. Este încredințat că locul României nu poate fi decît în Europa, dar o Europa curățată de
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
mai puțin pernicios: acela al adevăratei surprize editoriale. Dacă despre monstruoasele exagerări pseudoștiințifice din deceniile opt și nouă și despre utopiile naționaliste ale lui Nicolae Ceaușescu aveam cu toții, de bine-de rău, o minimă informație (deși destul de distorsionată, orală și mai degrabă nesistematică), despre autoarea consistentului studiu apărut la Cartea Românească nu se știa, până acum, mai nimic. Nici din publicistică, nici din zvonuri, nici din presupuneri. Absolventă a Facultății de Studii Europene din Cluj și a masteratului de Studii Europene Comparate
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
fi predat la poliție aproape un milion de dolari obținuți din trafic și contrabandă. Aparenta instalare în clișeu nu oferă și confortul lui, Richie Roberts (Russell Crowe) nu este chiar tipicul polițist cu probleme, divorț, amante, workoholism, violență, ci mai degrabă prizonierul ideii de corectitudine. Bizareria sare în ochi datorită contextului de degradare vertiginoasă a moravurilor polițienești, fapt pentru care i se încredințează o misiune serioasă în care are libertatea de a-și forma echipa. Jocul de-a șoarecele cu pisica
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
Frank Lucas și arestarea acestuia sunt adevărata miză, ci construcția personajului. Ca și Martin Scorsese, specialist în mafie italiană, Ridley Scott își construiește cu o mare finețe personajul, mergînd pînă la detaliu, iar Russell Crowe este pus să joace mai degrabă pe amețitul geniu paranoid din A Beautiful Mind și în nici un caz pe Gladiatorul care i-a adus un succes remarcabil. Ușor stîngaci, dar nu lipsit de determinare în acțiune, aparent timorat, dar cu o replică de precizie, trăsnit, dar
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
fie aceeia care să știe de ce îl invită pe un regizor sau pe altul, pentru cine, de ce text ar avea nevoie trupa, să negocieze avînd mereu în vedere interesele teatrului, performanța, ce ar fi nou din această colaborare. Lipsa, mai degrabă, a unui astfel de comportament, a unui concept artistic și managerial a ascuns boala adevărată. Și toată lumea s-a pus la adăpostul formulei de "dictatura regizorului". Care taie și spînzură, pune în scenă ce poftește. Sînt puțini, puțini de tot
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
flagrante de abuz, prin care (cum am spune noi astăzi) a fost grav afectată imaginea publică a unor personaje. Cel mai calomniat rămâne bietul Narcis, căruia Octavian Paler îi ia o lungă, elaborată apărare. Îi urmează Procust, care este mai degrabă - în demonstrația sclipitoare a conferențiarului - un "profesor de estetică" decât un tâlhar de drumul mare. După un arc de timp medieval, e rândul mitologizatului Don Juan să beneficieze de pledoaria eseistului. Cât despre Don Quijote, acesta e un vechi receptor al
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
imaginează salvarea prin cufundarea în chipul vizionar al realității, resurecția de după moarte prin semnul biblic al mersului pe apă. Amintiri din copilărie testează salvarea livrescă, prin biblioteca păstrătoare a existenței aurorale. De fiecare dată, viziunea fantasmatică dilată realul, dar mai degrabă în sens expresionist și, oricum, nu în sens textualist și postmodern, ca în proza onirismului estetic (}epeneag, Titel etc.). Prin urmare, nu prin hiperrealism, altfel spus prin privirea adâncă, intermediată de microscop. Universul ficțional, lumile create, configurează existența privită - să
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
El nu încearcă să radiografieze peisajul literar din perspectivă cronologică, precum în istoriile literare, nici în funcție de specificitatea regiunilor istorice, ca în geografiile literare. Nici măcar nu tratează monografic poeții reprezentativi pentru a pune în valoare reperele fundamentale ale epocii. Realizează mai degrabă o variantă literară a ceea ce la nivelul muzicii de divertisment sunt compilațiile de tipul Best of...(urmate de precizarea decadei: '50, '60, '70, '80). Un soi de trecere în revistă, comentată, a poemelor celor mai reprezentative, grupate în funcție de tematică. De
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
Ilie Constantin este cea legată de poezia lui Gheorghe Grigurcu. Aceasta a stat mai mereu în umbra criticii cunoscutului autor. Chiar și înainte de 1989, Gheorghe Grigurcu era cunoscut și apreciat în calitate de critic literar, în vreme ce despre poezia sa se vorbea, mai degrabă, en passant. Prin Ilie Constantin, Gheorghe Grigurcu are parte de o revizuire critică, în urma căreia urcă vertiginos în topul poeziei românești postbelice: "Rodul inspirației sale lirice, adunat în volumul antologic, de peste șase sute de pagini, Un trandafir învață matematica, apărut în
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
ai versului, iar poezia se compunea după canoanele secolului al XVIII-lea. Ea se revendica din respect față de Antichitate, se lega primordial de cultură și de rigoarea formală absolută. Inspirația? Noțiune deocamdată ambiguă și dubioasă. Invocarea ei directă dovedea mai degrabă lipsă de gust. Principiile figurative și prozodice ale secolului al XVIII-lea nu fuseseră încă puse serios în discuție. Că Asachi a aderat instinctiv la această poetică - o dovedește poezia scrisă de el nu doar în perioada italiană, ci și
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
Rucsanda Doamna, Dragoș ori Bogdan Voievod sunt un fel de lecții de istorie agrementate cu neverosimile intrigi, cu discursuri ale personajelor principale, exact ca într-un roman medieval. Iar limbajul este cel strict contemporan cu pașoptismul! Nuvelele se înrudesc mai degrabă cu Cronicile italiene din care s-a inspirat Stendhal și par traduse stîngaci dintr-o italiană arhaică. Singurele pagini de proză asachiană interesante rămîn prozele lirice, atent cadențate, compuse în mod vizibil de un poet; sunt cele dintîi piese de
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
de memorie, internauții dependenți, care scotocesc în vastele domenii virtuale pentru aflarea senzaționalului mărunt și a spectaculosului individual. Evoluție adevărată nu există nici în literatură, nici - din câte se vede - în presă. Paradoxal, și una, și cealaltă se dovedesc mai degrabă anistorice. Sau, atenuând, paralele cu istoria, iar nu încapsulate în aceasta. Altminteri noutățile anilor 68-69, de care e plină această Supraviețuirile 6 ne-ar fi apărut, acum, ca niște biete relicve istorice și nu ca niște știri în sensul tare
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
modul poetic, deși tot de la margine. Fericirea este cuvântul său de ordine, în timp ce temerea sa cea mai mare este de a nu-și atrofia simțurile față de frumusețea vieții. Așa cum bine observa Ion Simuț, cauzele înfrângerii lui Călin Adam sunt mai degrabă de natură interioară, putând fi așezat sub semnul unui bovarism metafizic, creației de sine întru idee. Nevoile sale psihologice sunt consecințe ale eforturilor conștiente: "mă laud că senzațiile mele derivă din "idei" (p. 103). Dacă la Hamsun halucinațiile aveau un
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
a omogenizat... A doua caracteristică importantă a literaturii lui Panait Istrati merge în același sens. Procedeul favorit al scriitorului este evocarea confesivă, de aceea s-a afirmat deseori că literatura lui ar fi una predominant autobiografică. în realitate este mai degrabă vorba de folosirea resurselor literare ale amintirii, cine îi caută lui Istrati biografia în cărțile scrise de el ajunge inevitabil să bată cîmpii. Nici chiar Spovedania unui învins, care nu e literatură și a fost scrisă în lunile imediat următoare
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
Istrati în Turcia de azi. Opera lui literară este aici aproape integral tradusă, Codin e studiat la școală, Ministerul turc al Educației Naționale l-a pus pe lista celor o sută de autori recomandați pentru lectură. E socotit însă mai degrabă scriitor francez decît român, desigur că după criteriul limbii în care e scrisă literatura lui. Nu e totuși improbabil ca un anumit rol să fi jucat și fostul mare prestigiu al culturii și limbii franceze, în spiritul cărora s-au
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
profesorul Maxim și-a putut constitui la ICR Istanbul o echipă de invidiat, alcătuită din tinere cercetătoare (Silvana Rachieru, Magda Crăciun, Liliana Boșcan), care își împart, și ele, timpul între cercetarea științifică și activitățile specifice unui centru cultural. Deși mai degrabă este vorba nu de o "împărțire", ci de o funcționare armonioasă, adaptată specificului cultural stambuliot. Impărțirea e în altă parte, dacă mi se îngăduie să observ. Sediul ICR Istanbul se află de altfel foarte aproape, la nici cinci minute de
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
romanul lui Ion Călugărul (ce pseudonim a putut să-și aleagă!), Bârladul romanelor lui Virgil Duda sau evocările lui Victor Rusu" (p. 32). Dincolo de această nostalgie filtrată prin experiența culturală din anii care au urmat, amintirile din copilărie sunt mai degrabă sumbre. Ele se leagă de anii războiului (autorul este născut în anul 1938), de adăposturi subterane și șuierat de gloanțe, de teroarea pogromului și a discriminării la care era supusă populația de origine evreiască, de moartea unor rude și cunoștințe
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
sunt răspunzători pentru fiecare evreu care face sau spune ceva? Fiecare dintre ei devine un "exponent" al colectivității atunci când vrei să "confirmi" un stigmat, un stereotip". Nu știu dacă aspectele discutate mai sus sunt esențiale în economia volumului. Cred, mai degrabă, că nu. Le-am pus însă în evidență tocmai pentru capacitatea lor de a contrazice unele stereotipuri de gândire, idei fixe care, adesea, fără ca măcar să ne dăm seama, pot leza sensibilitatea unor oameni nevinovați. Fiecare om are propriile sale calități
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
Marina Constantinescu Nu întotdeauna putem să prețuim sau chiar să nuanțăm chestiuni din imediata apropiere. În timp și spațiu. Nu întotdeauna intuim imediat valoarea lor. Ne este la îndemînă, mai degrabă, o catalogare sau alta, introducerea sub o etichetă sau alta, fără să ne gîndim că ce se întîmplă sub ochii noștri este rar. Că aparține unui circuit mai larg, substanțial. E adevărat că, uneori, ne bucurăm privind ceva și în
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
își propune să aducă informații noi, dezvăluiri capabile să modifice de o manieră spectaculoasă cunoștințele generale despre Eliade și Culianu sau să ridice misterul dens care continuă să învăluie viețile celor doi savanți. Dimpotrivă, Religie, politică și mit este mai degrabă o carte interactivă, o somație făcută cititorului ca, având toate probele pe masă, să-și formuleze și să-și exprime singur punctele de vedere. Iar temele supuse acestui inedit proiect de dezbatere publică sunt mai mult decât incitante: raporturile dintre
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
ucis de elemente ale fostei Securități, firesc ar fi ca la CNSAS să existe un consistent dosar de urmărire și indicii clare că Ioan Petru Culianu era un obiectiv important. Se pare însă că documentele din arhivele CNSAS sunt mai degrabă dezamăgitoare. Dosarul de urmărire este închis în anul 1972, iar în dosarele celor care au intrat în contact cu el, referirile la profesorul Culianu fie lispsesc, fie nu au relevanță. Pe de altă parte, fiecare dintre piste are zone de
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
care să justifice un asemenea act. Presa din țară era cel puțin la fel de critică la adresa regimului, nimeni nu cred că ar fi fost dispus să riște un imens scandal internațional pentru a închide gura unui om care se adresa mai degrabă unui public restrâns din diaspora. Bătrânii legionari din SUA și Canada ar fi avut la îndemână soluții mai puțin riscante, mai ales că astfel de prezențe nu ar fi putut trece neobservate pe holurile aglomerate ale universității. De altminteri, dacă
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
sfericitatea suculent-ispititoarei fructe. Tot ce se poate face, cu creionul, este să-l ascuți pînă la capăt, convertindu-i lemnul în elitre: elitre albe, crenelate și fragile, cu franj oranj, albastru, verde, roșu, - pudrate, îndeobște, cu praf negru, sau mai degrabă, cenușiu" (Ascuțitoare). Ori ascuțitoarea împinsă într-o feerie cromatică, răscumpărătoare a modestei sale utilități, dar și a readucerii izbăvitoare a luxului (luxuriei) imagistice la virtutea inițială: "Ce cuțit oare, ar putea să taie lemnul creionului ca o ascuțitoare? Să-l
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]