9,167 matches
-
împreună cu ei la un pahar. Din cauza simptomelor cauzate de sarin, viața domnului Matsumoto s-a schimbat radical. Cel mai greu pentru el este faptul că: „Nu mă mai motivează nimic.“ Înainte parcă nu se enerva și nu avea stări de depresie... Lucrează la o firmă care se ocupă cu vânzarea pieselor pentru mașini cu control automat. În facultate s-a specializat în Inginerie Electrică. Inițial, voia să devină profesor de matematică, dar, din mai multe motive, s-a angajat la firma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dus acolo după o săptămână. Am avut impresia că am alergat mult, de fapt a fost o distanță mică, cel mult cincizeci de metri. Câtăva vreme după atac îmi venea să arunc tot ce era în jurul meu. Cred că din cauza depresiei. De obicei țin la obiectele mele, încă mai păstram penarul din școala primară, șapca de la uniformă. Voiam să scap de toate. Voiam să dau toți bonsaii, care fuseseră sufletul meu până atunci. Nu mai vedeam și m-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
tata nu avea cum să mă ajute. Soacra mi-a spus: «Vino la noi!» A crescut și copilul cumnatului, deci era veterană. Mă simțeam în siguranță, ca la bordul unui vapor mare. Dacă rămâneam singură, cred că mă îmbolnăveam de depresie postnatală. Acolo eram înconjurată de o familie numeroasă. Erau nouă persoane cu tot cu noi. Cumnatul avea doi copii (cam în aceleași timp cu Asuka a venit pe lume și cel de-al treilea). Când plângeam, copiii veneau la mine și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
plecat, m-a lovit dintr-odată sentimentul de singurătate. Mi se părea că iadul mă trage în jos. Eram rău. Sigur cad în iad! Nu mă mai întorc!», așa simțeam. Nu aveam poftă de mâncare. Aveam un fel de nevroză. Depresie. O depresie gravă, boală. Îm dădeam seama că înnebuneam treptat. În zilele ploioase, când nu munceam, dormeam înfășurat în plapumă. Ceilalți mergeau la jocuri elecronice, iar eu stăteam singur în cameră. Cei din jurul meu îmi spuneau cuvinte calme și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a lovit dintr-odată sentimentul de singurătate. Mi se părea că iadul mă trage în jos. Eram rău. Sigur cad în iad! Nu mă mai întorc!», așa simțeam. Nu aveam poftă de mâncare. Aveam un fel de nevroză. Depresie. O depresie gravă, boală. Îm dădeam seama că înnebuneam treptat. În zilele ploioase, când nu munceam, dormeam înfășurat în plapumă. Ceilalți mergeau la jocuri elecronice, iar eu stăteam singur în cameră. Cei din jurul meu îmi spuneau cuvinte calme și le sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a spus: Nu poți face altceva să devii profesor.» (râde) Înainte să intru la facultate, am stat doi am pe bară. Un an am avut probleme de sănătate. În mine se dădea o luptă filosofică, am avut o periodă de depresie. M-am dus la un control și am descoperit că aveam tensiunea 180. Am făcut tratament la domiciliu. Am luat medicamente pentru scăderea tensiunii. Sunt genul de persoană care se afundă în gânduri, sensibilă la mediul înconjurător. Ceea ce am numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că aveam probleme. Când m-am integrat în secta Aum, cei din jur m-au întrebat: «Care a fost problema ta? N-ai nici una, nu-i așa?» - Cred că oricine de-a lungul vieții are perioade de durere, tristețe și depresie. Lucruri care te zdruncină din rădăcini. Nu ați avut o astfel de experiență? Nimic extrem. Păi... nu-mi aduc aminte. Pe timpul verii mergeam trei zile la sediul nou construit de pe muntele Fuji. De-abia în toamna anului 1989 am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acolo aveam putere știind că eram un «practicant al adevărului» și asta îmi dădea tăria de a-mi testa propriile limitele. Acum trebuie să depun efort pentru a mișca orice. Am realizat asta după ce am părăsit gruparea. Am suferit o depresie. A fost dureros. Totuși a intervenit o schimbare - am căpătat o încredere în mine, inexistentă în trecut. În interiorul sectei am avut parte de multe experiențe și pieptul îmi vibra de optimism: «Acum nu e bine, dar cu siguranță voi ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Cred că va trebui, cândva, să ridicăm un mic monument acestor creatori anonimi, care din imensa lor bunătate sufletească, cu talent și abnegație, au scos la iveală asemenea perle neprețuite, atât de necesare pentru vindecarea, fie și trecătoare, a cumplitei depresii postdecembriste. Sugestie pentru nea Gheorghe Ce rău mai era pe timpul lui Ceaușescu... Nenorocitul acela de dictator, îți băga cu de-a sila pe gât un loc de muncă sigur, un apartament potrivit după numărul de copii din dotarea familiei, asistență
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ziar și vom trece în revistă doar unele titluri din exemplarul de pe data de 18 februarie. Cei care ați tânjit după libertate, ca după un liman mult dorit, veniți de luați înțelepciune din articolele care poartă asemenea titluri: Sexul combate depresiile Cum să-i provoci iubitului tău un orgasm cu un sărut Patru colegi de serviciu cu care să nu faci sex Românii sunt nemulțumiți de viața lor sexuală Pot rămâne însărcinată dacă fac sex oral?" Cum îți dai seama dacă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mine, asta era clar. Dar nu voise să mă rănească. În mod evident voise să-mi spună de la bun început. Nu era cu mintea limpede. Avea o aventură sexuală cu un elev, pentru Dumnezeu. Evident, trecea printr-un soi de depresie. Era 2 noaptea când m-am ridicat să mă pregătesc de culcare. În oglina din baie mi-am văzut fața obosită, verde. Sheba e prietena mea, i-am spun reflexiei. Acum are nevoie de mine. Portia stătea pe o margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
petrece Paștele cu fiul ei, iar eu am încercat să intervin pe lângă Richard în numele ei, dar era într-una din fazele acelea răzbunătoare și nici n-a vrut să audă de vreo schimbare de plan. Sheba a căzut într-o depresie adâncă după asta și s-a închis în camera ei unde a stat ore în șir, lucrând la sculptura ei. Într-un efort aproape disperat de a o înveseli și a o face să uite un pic, m-am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să spună și altora. În după-amiaza în care am îngropat-o pe Portia, m-am întors în apartamentul meu și am compus cel puțin trei scrisori confesive către Sheba, pe toate sfârșind prin a le arde în chiuveta din bucătărie. Depresia mi se întorsese acum, revigorată serios de vină. M-am trezit copleșită de o mulțime de mici probleme de sănătate. Noaptea, când mă băgam în pat, piciorul drept îmi zvâcnea și vibra ore în șir, făcând somnul o provocare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
lui Mary, la fuga Jinei din Maryland, la acea evadare electrică și alarmantă care a generat toate evenimentele ulterioare din viața ei, care a condamnat-o. Alice se dăduse până și pe ea însăși în vileag, dedicând două capitole propriei depresii și planurilor de sinucidere. Totul era acolo, cu excepția lui Mike. El nu era pomenit în roman absolut deloc. Jina s-a văzut în oglinda din spatele lui. Până și imaginea ei reflectată era micuță. Părul negru i se arcuia într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai rău decât atât, nimic nu era inventat. Viața lui Mary fusese o serie de retrageri grăbite și de icnete de teamă. Tot ceea ce fusese scris despre ea în romanul ăla înfiorător era adevărat. Chiar și capitolele despre Alice - despre depresia ei și despre tentativele de sinucidere - nu erau melodramatice; Alice fusese dintotdeauna un dezastru. Fusese încăpățânată, dar abătută, mereu plină de speranță și astfel constant dezamăgită. Alice nu era o piesă de senzație apărută peste noapte. Scria de cincisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a oferit lui Alice cea mai mare bucurie, dar și sentimentul că se scufundă. Luni de zile, Alice a fost prea obosită ca să mai scrie; toate poveștile ei părea umede, preverbale și incerte. Doctorii i-au spus că suferă de depresie postpartum. Alice a mers la un psihiatru care, în mod ironic, i-a prescris același antidepresiv pe care îl lua și bunica ei când s-a sinucis. Alice ar fi putut să prezică faptul că medicamentul n-avea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
un coșar pierdut în timp apoi a desfăcut bordul clipind de cadrane a glisat capacul și ne-am trezit toți trei într-un observator vezi calea lactee? în partea dinspre norul lui magellan este un dulăpior cu medicamente pentru alungarea depresiilor și totuși nu știu de ce am sentimentul că s-a terminat o altă zi de filmare am trecut preselecția am citit scenariile până acum am jucat prima zi de școală ne pierdusem în mulțimea de figuranți aveai cozi iar eu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
țuică fiartă mai beam cu toții în iernile acelea! Trăiam seri lungi de anestezie. Dar asta nu mai e în subiectul nostru particular. E altul. Îmi dau seama că am fugit de amintirea tinereții mele cu aceeași forță ca fuga de depresie. Dar cu alte efecte. Nu știu de ce, dar pe bune, în capul meu era că am o misie existențială, că trebuie să ajut la facerea lumii celei noi. Cred însă că am folosit prea mult forcepsul și am cam zdrelit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
snobism, ostentație și lux. Am fost, care va să zică, fiicele și fiii lumii largi căreia credeam că îi suntem parte. Partea a II-a Go West! Mihaela: Helloismul Amânând anii ’80 (Doamne, ce o mai rupem la fugă de sursele hard ale depresiilor!) și fiindcă sunt acum într-o perioadă rebelă față de Vest, hai să încercăm împreună să punem cap la cap acest teribil impact pe care l-a avut, în primă instanță, materializarea lui Go West. Mie mi-a plăcut melodia băieților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
reală, și intri în lumea parșivă a adulților. Ești ultimul venit, nu faci parte din nici o gașcă, nu ți se acordă nici un credit în alb, ești judecat exclusiv după ceea ce faci, nu după ceea ce ai putea face. De acum înfloresc depresiile, evaziunile în alcool, în realități alternative (într-o bibliotecă, într-un mariaj avantajos, într-un copil venit la timp, în propriul tău trecut, într-o nevroză perpetuă...). De acum începe răul. Așa l-am simțit eu, făcând zilnic naveta 60
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
spus femeia asta (Walizada)? Toată copilăria a lucrat pe străzi spălând și vânzând pâine și că asta o face paria, îi e rușine și nu se poate mărita acolo, că o arată lumea cu degetul. Poți să înțelegi de ce are depresia asta nenorocită de care nu se poate elibera? Puteam, dar numai teoretic. Îmi dădeam mereu seama că îmi scapă printre degete orice formă de înțelegere empatică. Și vedeam cum mă simțeam eu față cu occidentalele (fie ele și specialiste în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de la prăvălia ecologistă. Cu altă prostie, în alt registru. M-am întins pe canapea la întoarcere să „procesez” starea în care mă aflu și am înțeles că fiecare cui se scoate cu alt cui. Sinegrafia era un jurnal al unei depresii deznădăjduite. Jurnalul american vrea să fie cronica unei singurătăți alese, adesea dorite, cea în care au pierit obligațiile instituționale, familia e departe, are dimensiune e-mailată, prietenii de acolo, la fel. Voi avea însă timp să mă întorc la toate. Intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
goale (în fața aparatelor de detectat, pasagerii se descalță, își pun pantofii în lădiță și lipăie în șosete), ci și cu palmele puse la amprentat. 19 ianuarie Azi am fost întoarsă pe dos și într-o stare foarte aproape de o mică depresie. Habar nu am ce m-a răscolit, cred că e ceva telepatic pe care nu am reușit să îl depistez. Liviu a plecat dimineață, iar eu am început să caut din ochi shuttle de aeroport. Știam că după venirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai conservatoare: neamul, trecutul, înaintașii, care fac ca umanismul progresist al tatălui său să fie visul unei nopți de vară, o abordare renegată. Apoi a urmat un pic de terapie cu Debbie, care se apropie de vârsta critică și face depresii, se retrage în bârlog. Seara s-a încheiat la mine, o scufundare într-o locuință puțintică, de tipul: „Caută-ți fericirea în muncă!”. Mi-a plăcut foarte mult cu ei. Relația mea cu Jeff are o doză de autenticitate rară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Polirom. Acum zece ani, bunica pleca de pe lumea asta cu mine lângă ea, rugându-mă să o ușureze Dumnezeu. Descopăr tot timpul în mine o sensibilitate pe care am înăbușit-o fie sub raționalitatea workoholism-ului, fie sub pustietatea arsă a depresiei. Mă trezesc adesea, așa cum m-am trezit din prima lună, cu lacrimi calde scăldându-mi obrajii, fie că îmi vine câte un gând la ceva sau cineva de care mi se face dor, inclusiv de cei duși, tot mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]