9,951 matches
-
își leagă ochii. Dacă, de undeva, se întinde vreun iz ațâțător sau scârnav, își prinde nasul cu un clește; răsuflă pe gură printr-un tifon, să nu inspire vreo insectă. Castelanul a atins o stare de spiritualizare greu de închipuit; deranjat, s-ar putea să moară subit. Cam așa a zis Intendentul că stau lucrurile cu stăpânul său. „Insistența dumneavoastră, domnule, e aproape un atentat!” a țipat, în final. Un pumn vârât pe gâtul Magistratului! A înghițit povestea fără să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
scrise de tine, le vei oferi, altui executor, pentru plata gunoiului. Ești ținta unui psihopat; sau a unui rafinat; împletește amenințări greu de contracarat: fiscul și ocultul, fie și minoră ultima: nu te duci cu gândul că ai putea să deranjezi vreo falangă ezoterică. Preferi în loc de ocult, obscur. Asta nu-ți ia durerile de cap, ai coșmaruri. Într-o noapte, ai visat că te aflai într-o piramidă, înaltă doar de vreo trei metri, din care nu mai puteai să ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
uriașe care se prăvălea spre măruntaiele pământului. Era copleșit de bubuitul propriului său trup. Apoi, dindărătul ușii Închise, desluși un ușor târșâit. Oameni care se Înghesuiau Încercând să nu se facă auziți, Înăbușind cu mâna sunetul glasurilor, ca să nu Îl deranjeze. Dar ora era târzie și afară Îl așteptau cardinalii care veneau să Îi anunțe că era timpul alegerilor. Oare unelteau ceva pe ascuns? De ce nu fusese convocat la conclav? Totuși, el urma să fie cel care va decide cine va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pontificală, cu cererile lui Bonifaciu. Nunțiul În persoană, prin intermediul unui Însărcinat de-al său, e cel care o supune Consiliului: „Preanobila cetate a Florenței, mult dragă inimii noastre, pupilă a ochilor noștri și perlă a domniei noastre...“ Pe Dante Îl deranja modul În care ceilalți Își treceau bula dintr-o mână Într-alta, parcă temându-se să atingă pergamentul ce fusese În mâna papei. Își impusese să se folosească mai mult de persuasiune decât de invectivă, dar atitudinea aceea timorată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că e mai bine să mai reflectăm... Nu e cazul să ne grăbim, murmură messer Pietro. Deja era ceva, se gândi Dante. Măcar sămânța Îndoielii izbutise să o semene. Știa că apăsase pe clapa care trebuia, fără a-i mai deranja pe Platon și pe Aristotel. Cât de sonor era glasul aurului, față de acela al virtuții și al rațiunii. — Da, Îi putem răspunde papei că Îi vom furniza arbaletierii de Îndată ce vom fi terminat cu Întărirea noilor ziduri, adăugă messer Duccio. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe alții, Însă afară nu transpiră nimic, de parcă Îndărătul zidurilor lor ar mai fi Încă Francisc și surioara Sărăcia... Altceva nu știa. Dante Îl concedie cu țâfnă, enervat de impertinența lui. Repertoriul acela de fraze gata făcute pe seama călugărilor Îl deranja. Numai cine, asemenea lui, Îi frecventase cu asiduitate le putea cunoaște până la capăt perfidiile și virtuțile. Virtuți puține, perfidii nenumărate. Bargello abia ieșise când străjerul Îl anunță pe Dante că un necunoscut cerea audiență. — A spus cine e? — Nu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vas din cârciumă. Omul surprinse privirea poetului. — Îți place Graalul meu, messere? Întrebă cu un glas ironic, apropiindu-i ciotul de față. — La Damietta ai fost rănit? Îl Întrebă Dante, forțându-se să nu-și ferească ochii. Ostentația aceea Îl deranja. Oare cârciumarul credea că Îl impresionează cu mizeriile lui? De parcă nu ar fi văzut și el oase sfărâmate și capete rostogolite În praf, la Campaldino. — Nu, messere. La Acri a Început moartea să mă urmărească. Dar am văzut bine Damietta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
alta, fiind treaba mea de prior lupta Împotriva răului. — Ai șters-o deja din amintire pe splendida Antilia spre a urmări din nou enigma cvintuplă? Întrebă Antonio. În tonul său exista o perfidie subtilă, ca și când ar fi fost În continuare deranjat de favoarea pe care dansatoarea i-o rezervase. — Da, i-o reteză scurt Dante. Dar Întâlnirea noastră poate fi una de bun augur, Întrucât cred că mă puteți ajuta. Vreau să aflu mai multe despre planul vostru de a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
femeie de la o oarecare distanță, pentru ca ea să nu Îi observe prezența, În caz că s-ar fi Întors. Antilia luneca prin mulțime ca și când ar fi fost nevăzută, ascunzându-și frumusețe sub faldurile largi și sub mască. Pasul ei rapid nu părea deranjat de căldura Încă intensă, În pofida umbrelor edificiilor, care se alungeau. De acum străbătuseră Întreg cartierul, dar ea Își continua drumul, fără să-i pese de oboseală și de norii de insecte care se roteau pretutindeni. Ajungând lângă o fântână, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
iubirea esenței dumnezeiești este aceea care le determină rotirile, voind ca În fiecare punct al său să experimenteze infinita bucurie a iluminării, zise Dante distrat, ca și când ar fi repetat o lecție. Se gândea la Antilia. Jocul acela de aluzii Îl deranja. Deschise gura pentru a-l pune la punct pe spițer, Însă acesta i-o luă Înainte. — Și totuși, messer Durante, nu crezi că Algos este zeul care stăpânește peste Pământ? Nu pentru el luptăm, iubim, construim și murim? Chiar domnia ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
iubire. Vino cu mine În Paradis. Cel mai bun dintre cele cinci. Bălăbănindu-se, Dante făcu vreo câțiva pași În direcția pe care celălalt i-o indica. Iarăși numărul cinci. De ce numărul acela afurisit Îi tot răsuna În cap? Era deranjat de trupul Însoțitorului său, care continua să Îl ciocnească și să Îl Împiedice. Cel mai bun dintre cele cinci. La... la ce te referi? Întrebă el. Fața lui Veniero se apropie de a lui. Omul avea aerul că Îl scrutează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ce Înseamnă asta, priorule? Îl auzi pe Bargello murmurând din spate. Omul Îi urmase circumspect toate mișcările și se străduia nevoie mare să citească cele câteva cuvinte. — Non in trigono nec in tetragono... — ... sed in pentagono secretum mundi, completă Dante, deranjat de suflarea celuilalt, pe care o simțea pe grumaz. În pentagon stă secretul lumii. — Asta ce Înseamnă? repetă șeful gărzilor. Poetul ridică din umeri. Se Întreba dacă responsabilul era Într-adevăr unul singur. Poate că fusese mâna mai multora cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mă ocup cu ceva, replică poetul cu răceală, fără să catadicsească a privi spre foaie. — Dar priorii nu ar trebui să se Îndepărteze de Palat, pe timpul mandatului... știi asta. — Așa spune norma. Dar viața iubește excepțiile, i-o reteză Dante, deranjat de acel contratimp. Ce-i așa de important? — Trebuie să hotărăști instalarea. — Instalarea a ce? Priorul Își plecă privirea peste foaia pe care celălalt continua să i-o Împingă sub ochi. Părea un plan arhitectonic, schița unei clădiri. O structură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
complexitatea scenei. Dante Îi azvârli o privire Înghețată. — Și pentru ce e o floare În centrul cercurilor? — Asta-i bună... Acolo e Dumnezeu. Iaca de ce! Și de ce o floare? — Și de ce nu? pufni celălalt. Dante se uită În altă parte, deranjat de a asemenea insistență. Se gândea la Floarea pe care o scrisese: numai loc al Domnului nu era. Totuși, Paradisul terestru ar fi putut să semene Într-adevăr cu paiațăria aceea. Cel puțin acela al Monnei Lagia așa era. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dante se abținu cu greu să nu azvârle injuriile care Îi veneau la gură Împotriva unor bărbați atât de fricoși și Împotriva meschinăriei lui Bargello, care nu știa nici măcar cum să o scoată la capăt cu o răscoală fără să deranjeze un prior. Dar ceva din privirea omului Îl făcu să intuiască cât de gravă era situația. Poate că ar fi făcut bine să nu subestimeze primejdia. Dacă ciocnirea dintre Albi și Negri ar fi explodat Înainte ca dispoziția de surghiun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mă sune, În caz contrar urmând să i se taie capul. Presupun că v-am ghicit gândurile și că, oricum, dacă n-aș avea eu inițiativa, tot mi-ați fi cerut dumneavoastră să le pun În vedere să nu fim deranjați. Mă Înșel cumva? - Deloc, dimpotrivă. Și mă bucur că faci progrese rapide: Începem să ne Înțelegem... Mda, simțise ironia și Încerca să mi-o Întoarcă, În pofida faptului că, la suprafață, se Încăpățâna să afișeze aceeași sobrietate țeapănă și mohorâtă, agresivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
formă asemănătoare. Și chiar dacă n-ar fi așa, hotărârea mea este luată și nu mi-o poate schimba nimeni, știi bine. N-are nici un sens să ne facem merite din Înfruntarea inevitabilului. Te rog să ai grijă să nu ne deranjeze nimeni. Dacă am nevoie de ceva, te sun... O dădea afară, și nici măcar Într-un mod prea subtil. Nu că n-ar fi meritat-o - Își depășea evident atribuțiile, se băga unde nu-i fierbea oala cu un voluntarism strident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
L-am zărit destul de repede: un tip cu alură și față de șofer profesionist, dar cu niște ochi imenși, neverosimil de verzi, ținea În mână un mic banner inscripționat cu numele meu și cu sigla Congresului. Nu părea nici mirat, nici deranjat de Întârziere. Mi-a urat bun venit cu o voce absentă și mi-a făcut semn să-l urmez În parcare. Tot prin semne, mi-a indicat mașina și mi-a sugerat să iau loc pe bancheta din spate, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
atunci nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă revolt, să-mi clamez pe toate drumurile sfânta indignare și, convins până În străfunduri că mi se face o oribilă nedreptate, să mă retrag la o solitară mânăstire de maici... - Vă deranjează dacă Îndrăznesc să definesc metoda dumneavoastră de cercetare ca ecletism? a continuat surâzătorul Zoran. - Un binevoitor ar fi găsit, sunt sigur, un sinonim mai agreabil - sincretism, de exemplu. Sau interdisciplinaritate. - Când un savant - pentru că profesorul Adam Adam este un savant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu m-am Înșelat În privința dumitale. Recunosc: Într-adevăr, mi-ar plăcea să te conving, chiar dacă știu că nu-mi va fi deloc ușor. Dar deloc... Hai să revenim Însă. Stai jos. Iar acum, dacă ești amabil, Închide reportofonul, mă deranjează și nici nu-mi amintesc să fi stabilit ceva privitor la vreo Înregistrare. Nu suport exibiționismele vocale de nici un fel, mă enervează cumplit. Am motivele mele, te rog să mă crezi. Așa... Pune-l pe masă și nu te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
e o formă de compensare a ceea ce le lipsește. Am așezat reportofonul pe măsuță fără să-i ofer satisfacția vreunui comentariu sau a vreunei Întrebări. Ambele ar fi fost inutile. Profesorul a reluat fără să dea semne că incidentul Îl deranjase În vreun fel, dar și fără să se simtă dator cu vreo explicație pentru interdicția de a Înregistra. El era șeful... - Cu toate că te-am contrazis, vreau să-ți spun că Îmi pare bine că i-ai numit pe răpitorii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
surprind uneori prin astfel de manifestări compensatorii ale deficitului nativ de adaptabilitate! - Very funny, am mormăit nemulțumit de turnura pe care o luase dialogul. Nu că tipa n-ar fi avut dreptate - dimpotrivă, tot ce spunea era perfect adevărat. Mă deranja Însă naturalețea afabil-profesională, ca să nu spun aerul de superioritate cu care Îmi servea drăgălășeniile respective. Parcă eram la o consultație medicală În momentul pronunțării diagnosticului; mai rămânea să-mi prescrie rețeta... - Trebuie să va cer scuze că am răspuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Ei, și? Nu spusese el că oricine În locul meu ar fi fost la fel? - Preferați hazardul, domnule profesor? Sau ignoranța? m-a Întrebat cu un calm care mă scotea din sărite. - Nici una, nici alta, dar... - De fapt, cu ce vă deranjează că undeva, departe, la ani-lumină de aici, mai există un Adam Adam? Sau, mă rog, a existat ori va exista. Probabilistic vorbind, nu era exclusă posibilitatea ca treaba asta să se Întâmple și fără intervenția omologilor noștri din spațiu animați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ne cer nimic altceva decât să ne vedem de treabă și să-i ajutăm indirect să edifice o omenire mai bună. E adevărat, pentru Ei, nu pentru noi. Ce-i rău În asta? Ce nu vă convine sau ce vă deranjează aici? Faptul că am fost creați după un model preexistent? Încă o dată vă aduc aminte că nici Dumnezeu n-a fost mai inventiv și nici imaginația nu l-a dat afară din haosul originar În săptămâna creației - detaliul cu chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mă eliberez de gândul că de pretutindeni mă Împresoară inamici. Nu-mi mai era atât de frică - la modul strict fizic vorbesc; totuși, până la a mă simți În apele mele teritoriale, mai era mult. - Regret că sunt nevoit să vă deranjez, mister Howard... - Mi-ar plăcea mai mult să-mi spui Roger. Adresarea directă este unul dintre puținele obiceiuri americane care nu mă enervează, a surâs amabil fizicianul, care continua să mă surprindă cu reacțiile lui, neașteptate pentru un tip care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]