3,122 matches
-
liniștească, n are rost să puneți totul la inimă. Nu pot să-l cred nici dacă spune că o face doar în joacă, pentru distracție. Ce distracție o mai fi și asta, mă întreb, cînd tragi după tine alte persoane, destrami familii, îți iei așa răspunderi? Știu și eu? zice Poștașul, în locul dumneavoastră l aș admira, adică m-aș mîndri cu el, m-aș simți fericit că ideile mele n-au rămas doar pe hîrtie, ci au fost puse în practică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că nu-i așa? Am zis doar că aiștia o pus ochii pe el. În sală a pornit un murmur general, ca un început de furtună. Oamenii au început să iasă unul câte unul. În câteva clipe, adunarea s-a destrămat. Nu au mai putut face ordine nici ochii bolovăniți ai delegatului, nici amenințările milițianului, nici gesturile disperate ale lui Chersân... Ce facem, tovarășu’ delegat? Dumneavostră poate știți mai bine. Acolo la raion vă spune mai multe despre cum se face
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
suferințele intelectualului lui Paul Georgescu”, datorate „discrepanței dintre mintea... care fuge mult Înainte cu proiectele și previziunile sale politice și sociale și, de cealaltă parte, o lume lentă, tânjitoare, pe o vreme leneșă, În care orice fermitate și luciditate se destramă. O rațiune dinamică stă față În față cu o lume lipsită de dinamism, aproape inertă”. Ion Simuț a publicat după 1989 și un grupaj de scrisori primite de la mai vârstnicul coleg. În primul deceniu postcomunist, destui dintre foștii prieteni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
acest scenariu, ea își construiește propria intrigă. Când situația e încordată, ea o face pe protagonistă să plece. Se retrage, dispare de pe scenă. Și, totuși, nu e capabilă să își schimbe norocul. Ca și țara ei, ea continuă să se destrame. Trupele japoneze intră în plină forță. Studiourile își reduc activitatea. Box office-ul se închide. 1936. Nici urmă de un pic de noroc afurisit. Ia o hotărâre și fă-o, îmi spun singură. Îmi fac bagajele și la noapte dusă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de țărani. M-am ales cu un junghi la gât de la dormitul pe jos. Într-o zi, când stăpânul casei vine să ne dea bună dimineața, amintesc de asta. A doua zi, ne aduce două saltele din paie. Fairlynn îmi destramă speranța la un somn bun noaptea. Treaba noastră e să ne depășim slăbiciunea burgheză, zice ea, și ia saltelele și le trimite înapoi gospodarului. După o săptămână de dormit prost, mă simt rău. Fairlynn se sucește cât e noaptea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
împotriva curentului ca să-mi găsesc drumul înapoi în râul în care m-am născut. Îmi fac griji că, dacă mă opresc fie și doar pentru o clipă, s-ar putea ca Mao să se îndepărteze și viața mea se va destrăma. Cu ajutorul lui Chun-qiao și Kang Sheng, alertez presa să fie pe fază. Le spun șefilor că situația s-ar putea schimba în orice moment. Tovarășul președinte Mao se gândește profund la decizia finală. Pe 17 iulie, dau telefon la Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
înalt copacul, cu atât îi e mai lungă umbra. Îmi pare rău că nu am acordat atenție. Sper că nu e decât isteria lui. O dată ce aceasta își urmează cursul, mintea lui va reveni pe făgașul normal. Ca să mă izoleze, Mao destramă asocierea mea cu mareșalul Lin. Mao îi ordonă lui Lin să-și ia armata ca să „curețe mizeria lăsată de Gărzile Roșii ale lui Jiang Ching”. Mă simt zdrobită. Îi scriu imediat o scrisoare lui Mao, susținând că nu fac decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
prindea nimic, ci de totala sa incapacitate de a sta liniștit și de a se simți bine. Pierduse jumătate de zi, ținând în mână un băț cu o sfoară la capăt, în timp ce toată cariera lui, toate obligațiile lui profesionale se destrămau în jurul lui. Dar acum asta era obligația lui profesională, fișa postului său, pe care singur și-o alesese. Să stea liniștit și să urmărească, nu un sindrom anume, ci o ființă care improviza. Dacă nu făcea asta, atunci cronicarii aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atacuri mușcătoare. Păsările erau spectaculoase, atrase el atenția, tocmai pentru că râul secase sub ele, concentrându-le în cele câteva refugii rămase. Să scoți fie și numai o cană de apă dintr-un biom aflat deja în curs de a se destrăma era imoral. Karin văzuse datele, ajutase chiar la cercetare. Tot ce spunea Daniel era purul adevăr. Dar vorbea cu atâta pasiune mesianică, încât simțea că sala îl desconsideră, crezându-l un nou Ieremia acuzator. Zâmbind ca un spectator nevinovat, Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întregi, dar nu crezuse niciodată cu adevărat că avea să vină. Uniunea asociațiilor care luptau pentru protejarea râului Platte reacționează cu o zăpăceală amorțită. Pierduse cursa în fața consorțiului întreprinzătorilor și, într-o serie de întruniri grăbite, alianța începe să se destrame. Dacă pe ea decizia o demoralizează, pe Daniel îl face una cu pământul. Nu se referă la verdict decât în maxime scurte, stoice. În ochii lui, consiliul nici măcar nu merită condamnat. Ceva se ofilește în el, o disponibilitate funciară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Apoi se înalță cu miile, ca un potop. Suprafața fâlfâitoare a lumii se înalță, o spirală propulsată în sus de curenți invizibili. Suntele îi poartă până la cer, croncăneli și pârâituri, vuiete, bubuituri, goarne, nori de sunet viu. Încet, masa se destramă în panglici și se risipește în albastrul cerului. Câtă bucurie există în viața asta. Și întotdeauna trece pe lângă noi. Câtă bucurie fără de sens. Își aude propria voce ieșind din el, un contrapunct frânt la acest cor matinal cloncănitor. —„Nimic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ca În Parcul De Cultură Și Odihnă. Privești pe geam norii ce se mișcă cu repeziciune. Ești pedepsit și stai În casă. Afară ceilalți copii se joacă. Numai tu, singur, Îndurerat, chinuindu-ți privirea În clocotul alb al unui nor destrămându-se pe cer. Senzația că ai putea rămâne singur pe lume. În cealaltă cameră, mama primește vizita unei vecine. Beau În tăcere cafeaua acră. Apoi mama, Într-un târziu: Uneori mă simt atât de singură, atât de singură pe lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
destul de bucuroasă pentru Maria. Mi-am dorit să-și găsească și ea pe cineva, știind cât de mult își dorea să se așeze la casa ei. Dar acum? Viața ei se închega exact în momentul în care a mea se destrăma. Schimbam rolurile în cadrul prieteniei noastre și nu știam cum vom reuși să ne adaptăm la schimbare. Mi-am impus cel mai vesel ton posibil. Deci în sfârșit vei locui cu un bărbat după tot acest timp! Nu-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
TALLY. VORBIM. Jxx — Deci ce s-a mai întâmplat acum? am întrebat-o pe Lynn. Mă deranja faptul că era aici când tot ce-mi doream era să mă duc la culcare și să mă gândesc la viețile care se destrămau în jurul meu și la ziua pe care urma s-o petrec cu Ed la Chessington. Ce s-a întâmplat a fost că m-am dus înapoi la Harry și i-am spus că știu totul și că nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de-a dreptul fizică. Îl credeam. Durerea pe care o simțeam din cauza unui copil pe care s-ar putea să nu-l am niciodată era de-a dreptul reală. Poate ar fi fost momentul potrivit să-i spun de ce se destrămase căsnicia mea. Prima dată, vreau să spun, și nu a doua oară când fusese din cauza lui Ed. Am hotărât s-o iau pe ocolite. Nu-mi vine să cred. Dar într-o zi vei avea propriii copii... Nu mă lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
caselor boierești ca să vadă împrejurimile: „Ce vezi de acolo, Constandine?” îl întreba. „Ce să văz neică, moșiile cantacuzinești, da nu prea le văz de copaci, neică.” — De asta mă pune măria ta să-mi chem aci legăturile din Stambul? își destrămă visarea spătarul. — Ha, ha, râse voios domnul, strângându-i mâna. Ce-ți mai trecu prin cap, neică? Mâine, poimâine, o să spuneți că am poruncit să se tipărească din banii noștri liturghiere românești de frica grecilor. Vezi, neică, nu-i așa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bolborosit, copila l-ar fi ajutat să deslușească tainele mântuirii. Ștefan luă din chesea cu lingurița de argint puțin șerbet din cireșele amare ale anului trecut, îi admiră culoarea și, după ce îl savură, ceru unui fecior să aducă apă proaspătă, destrămând astfel vraja amintirilor. — Neică Mihai, noi trebuie să ne grăbim spre București, se scuză el. Stanca De două zile băteau clopotele la toate bisericile și mânăstirile Bucureștiului, băteau chiar și la schituri și metocuri, băteau într-o dungă de pătrundea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ieșise soarele. Prin ferestrele înalte și înguste pătrundea lumina puternică tăind felii, felii norii de tămâie. O, Doamne, câte înalte fețe bisericești strânsese Țara Românească pentru a o duce pe ultimul drum pe domnița Brâncoveanului, pe Stanca! Liniștea s a destrămat când clopotele, toate clopotele au prins din nou să bată într-o dungă. Glasuri tărăgănate, bărbătești, puternice au început ca în Vinerea Mare: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pre noi... Primul a tăcut clopotul de la Mitropolie, de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fîrșit, iar scriitorul și-a găsit salvarea În fugă)! Apoi, s-a lăsat sedus de o profesoară frumoasă, Lidia (Lika) Mizinova, deși atitudinea lui nu era cea a unui bărbat care iubește sincer. Legătura asta platonică nu va putea fi destrămată niciodată, Lika crezînd cu tenacitate că va ieși, Într-o zi, soarele erotic și pe ulița ei. Flatat de iubirea picantei femei, scriitorul nu vroia să fie univoc, și Între două ironii, plasa un surprinzător „ Te iubesc cu pasiune, ca
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o primise mama de la niște prieteni și două scaune deloc la modă ale lui tanti Mae. La început n-am avut nici un fel de perdele, dar tanti Mae avea niște costume de scenă vechi și frumoase pe care le-a destrămat ca să le folosească în locul perdelelor. Nu pot să zic că arătau rău totuși, chiar dacă nu erau suficient de late sau de lungi pentru ferestrele acelea mari. Fiecare fereastră din sufragerie avea altfel de perdele. Cea mare care dădea spre verandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
amăgire: dorul și iubirea de frate, carevasăzică; singurul ei frate și singura ei familie la o adică. Așa se face că ai picat bine, Rafaele, în apartamentul cu trei camere din Vitan, ca să reîntregești familia celor fără de familie ori familia destrămată de moartea maistrului militar - tot un drac. Scuteai banii de gazdă, în definitiv, și uite că ți-ar fi dat mâna să te amăgești și tu, cu bună știință altminteri, că la soră-ta ai avea un rost mai acătării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vizită cu adresă și numere de telefax și Petronela Ghițescu, consilier juridic la Ministerul Educației și Învățământului. Și-n două luni se rezolvă, doamna Petronela? Fața ei cenușie plutea în fum de țigară, deformându-se parcă și gata să se destrame. — O să dureze ceva mai mult. Ce, te grăbești? Trei luni cel mult, până găsim o familie care să prezinte garanții solide. Și pe urmă formalitățile, care ar fi cam tot trei luni. Ți-am spus că n-are rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ești în timpul serviciului! Atunci... privește derutat prin ochelarii cu lentile groase și îl vede pe Marius: Beau cu domnul ofițer! Ura, să trăiască eroii noștri! Nici el nu bea domnule, îi spune sergentul, trăgându-l de mâneca pardesiul ros și destrămat pe la margini. Cu o comică încurcătură pe figură, bărbatul își dă pălăria mult spre ceafă și își scarpină fruntea. Păi cum, vine de la mănăstire? Nici acolo nu se întâmplă așa ceva. Pe sub cozorocul caschetei, Marius aruncă o scurtă privire amuzată celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să fim realiști că după ce voi vorbi cu mama ta va urma o perioadă dificilă pentru noi. Știu. Îl prinde de mână pe Marius și strânge puternic. Și tocmai de aceea trebuie să avem grijă ca nimic să nu ne destrame bucuria de a fi împreună. În acea noaptea Smaranda visează că merge prin zăpada unei cărări pustii, întinsă prin mijlocul unor munți uriași ale căror creste obturează cerul de un albastru profund. Poartă o rochie subțire de pânză albă, lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai singur ca niciodată. Smaranda, prietenii, camarazii, cu toții s-au dus, spulberați ca norii de vânturile mari ale înălțimilor cerești. Oftează îndelung și trist, cu sufletul redus doar la o mână de cioburi. Adio dragostea mea. Visul frumos s-a destrămat. Împreună, tu, eu, copiii noștri... Își îndreaptă spatele și salută. Onorul unui militar către alt camarad de arme. Pentru că ea asta fusese. Un soldat fără uniformă aflat permanent în bătaia focului, fără retrageri și perioade de refacere, a cărui curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]