3,976 matches
-
sufletul să știe că a îndeplinit măcar parțial dorința bunicului său. Zogru s-a strecurat lin și a privit drept în ochii lui Josh și și-a dat seama imediat că nu putea să-l vadă. Tocmai când se întorcea dezamăgit în sângele lui Victor, l-a auzit pe acela spunând: O s-o rezolvăm, lăsați aici dosarul și-o să ne ocupăm. - Nu m-ai văzut, mi-am dat seama. Sunt chiar un pic jenat, poate te gândești că nu sunt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mea. E intolerabil! Dar sufletul meu va rezista... Și totul îmi pare a fi un vis. În care inima mea se va interfera Cu stropi fără trup. Regăsire Simple sentimente idolatrizate de noi Ne vor face dependenți. Totul ne va dezamăgi - Un gând prietenos Regăsind iubirea. Astăzi abisul s-a sfârșit, Tăcerea a șoptit. Manuscrisul vieții rămâne secret. Era prieteniei începe cu stângul! Suavul zâmbet Simple cuvinte Uitate în sertar, Astăzi prăfuite, Vor deveni viață. Umbra trecutului se apropie, căci Lumina
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de frumos am putut să-mi povestească totul. Printre lacrimi mi-a vorbit despre primii pași de dans, despre antrenamente, spectacole și concursuri... I-am mulțumit printr-o promisiune: Acum înțeleg de unde vine pasiunea mea pentru dans! Nu te voi dezamăgi niciodată, bunico! Prin mine visul tău va merge mai departe! Cândea Adela, clasa a VII-a Școala Gimnazială ,,Avram Iancu’’ Târnăveni - Mureș profesor coordonator Fodor Daniela Întrebări, căutări, chemări Nesfârșita noapte nu ia în seamă lumina camerei mele și-o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Mă bucur însă foarte mult să văd un om atât de curajos ca tine... Tu ești într-adevăr omul căruia trebuie să i se împlinească dorința! Îți mulțumesc atât de mult, dragă copacule! Să știi că nu am să te dezamăgesc niciodată! O cunoști pe Zâna Codrilor și a Pădurilor? Desigur! E prietena mea cea mai bună! Dar nu e timp de pierdut! Mama ta are nevoie de tine. Așa este! Și acum ce trebuie să fac? Nimic. Ai făcut destule
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca mama mea să apară lângă mine. Ea mi-a dăruit viată, m-a alintat la sânul ei și m-a învățat a vorbi. Întotdeauna avea câte un cuvânt și un sfat de încurajare pentru mine, chiar și atunci când era dezamăgită de către ceilalți. După o vorbă bună și o mângâiere din partea, ei toată supărarea și durerea dispărea de parcă nici n-aș fi simțit-o. Iubirea ei neprețuită este ca un tablou ce merită să fie pus în ramă și expus publicului
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să fiu pântecul și sânul tău. Lasă-mă să sângerez în locul tău și să-ți vărs eu lacrimile. Să fiu eu purtătoarea ta până când o să vină și timpul tău. Lasă-mă să fiu eu speranța ta, Rahela. N-o să te dezamăgesc. Rahela n-a răspuns nimic. N-a scos o vorbă destul de multă vreme. Bilha s-a gândit că poate sora ei a adormit în timp ce ea vorbea sau că poate propunerea ei a supărat-o. Bilha spunea că a așteptat atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lor de a se culca cu Iacob, spunea ea, cu un gest larg al mâinii. Era o datorie, ca aceea de a măcina grâul - ceva ce epuizează trupul, dar e necesar pentru perpetuarea vieții. Să nu crezi c-am fost dezamăgită, spunea ea, n-am fost, pentru că nu mă așteptasem oricum la nimic plăcut. Zilpa a rămas gravidă în timpul sarcinii Bilhei. Și curând după ce s-a născut Dan, a început să se vadă ca și cum Zilpa chiar înghițise luna. Pe trupul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
În fiecare dimineață mă trezeam, amețită și neștiind unde sunt, până îmi aminteam că sunt singură în cortul bunicii. Îmi amintesc cu greu ceva din acele luni petrecute la Mamre. Când m-am întors la mamele mele, ele au fost dezamăgite că nu știam să le spun mai multe despre minunile pe care le văzusem și secretele pe care le auzisem. Fusese ca și cum umblasem printr-o peșteră plină cu bijuterii strălucitoare, iar eu mă întorsesem doar cu un pumn de pietricele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai Înainte. „Casa viselor mele!“ Îi spusese ea, fermecată. O năpădi un val de tandrețe. Dragul de el, Își bătuse capul cu punerea asta romantică În scenă, cu siguranță că o așteptase, nerăbdător și mîndru de surpriza lui, apoi plecase, dezamăgit de absența ei la Întîlnire. Strecură poza În buzunarul rochiei gîndindu-se că totuși Christian era ciudat... N-ar fi putut pur și simplu să-i dea telefon? O respirație grea, chiar În spatele ei, Îi Întrerupse brusc șirul gîndurilor. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tot mai mulți continentali aveau să vină să umble creanga prin Lands’en. Cu un gest brusc, Christian Își apucă sacul de voiaj și se ridică. Anne dădu iute ocol tejghelei ca să vină după el. - Nu credeam că mă va dezamăgi vreodată, murmură el dîndu-i surorii lui o sărutare scurtă pe obraz. - Mai așteaptă un pic... - Nu va veni. - Ascultă, Marie te iubește din... - Nu mai vreau să-i aud numele, i-o tăie el Îndepărtîndu-se. Marie ieși pe balconul camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
privi pe Gwen și izbucni În rîs. - Afurisita de Yvonne! Păcat că pe tine te-a cruțat cînd te-ai născut... Îi vîrÎ ziarul În mînă și se duse liniștit să-și pună crosa În cărucior. - SÎnt dezolat că te dezamăgesc, Gwen, dar nu mă aflu la originea acestei scurgeri de informații, chiar dacă trebuie să recunosc că mă covîrșește de plăcere, și doar pentru că m-a amuzat n-am să rețin termenul grosolan cu care m-ai abordat, adăugă el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Christian, care tot povestea cum fusese salvat și se gîndea la Lucas care nu-și mai descleștase dinții de cînd părăsiseră muzeul. Îl privea pe unul gîndindu-se la celălalt. Unul pe care-l iubea de atîția ani, dar care o dezamăgise. Celălalt pe care În urmă cu trei săptămîni nici măcar nu-l cunoștea, dar care o vrăjise. Și dacă se Înșela? Christian nu era perfect, nici vorbă. Dar poate că Ryan avea dreptate cînd afirmase că orice bărbat Își are slăbiciunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Heisenberg, descriind contextul anilor În care se formase, relatează circumstanțele primei lui Întâlniri cu teoria atomică: „S-a Întâmplat, cred, În primăvara lui 1920. Sfârșitul primului război mondial semănase tulburare și confuzie printre tinerii din țara noastră. Vechea generație, profund dezamăgită de Înfrângere, scăpase frâiele din mână; iar tinerii se adunau În grupuri, În comunități mai mici sau mai mari, pentru a căuta o nouă cale, sau măcar o busolă nouă care să-i ajute să se orienteze, căci vechea busolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sunt la Gallimard fac ce vreau? Sunt cu ochii pe mine, păi cum? Îmi pândesc orice greșeală. Nu, nu, o să fie greu. Ce-ai mai adus? A părut realmente surprins că nu aveam alt text. Îmi părea rău că-l dezamăgesc, mi-ar fi plăcut să fiu băiețelul lui naiv, să mă ducă la dans, să mă trateze cu whisky la Pont-Royal. Când am plecat, pe stradă, am avut un moment de disperare cumplită. Niște femei traversau bulevardul Saint-Germain, după-amiaza era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mea un sandviș mai dezgustător. E imposibil să le servesc așa ceva soților Geiger. Las cuțitul jos, înfrântă. Deci asta e. E momentul să îmi dau demisia. Când mă uit la opera mea și la dezordinea din jur mă simt extrem de dezamăgită de mine. Credeam că pot rezista măcar o dimineață. Un ciocănit mă trezește la realitate. Mă întorc și văd o fată cu bentiță de catifea albastră uitându-se la mine prin geamul ferestrei. — Bună ! strigă. Ai comandat sandvișuri pentru douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
totul despre mine. Cred că da, spun, ridicînd vag din umeri. Ploaia răpăie din ce În ce mai tare pe acoperiș și-mi intră În sandalele argintii ale Jemimei. Dumnezeule, sper să nu i se păteze. — Îmi pare rău că seara asta te-a dezamăgit atît de tare, spune Jack, ridicînd glasul pentru a acoperi zgomotul. — Nu m-a dezamăgit, spun, simțindu-mă brusc destul de prost. Doar că... Îmi făcusem atîtea speranțe ! Voiam să o aflu și eu cîte ceva despre tine și voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe acoperiș și-mi intră În sandalele argintii ale Jemimei. Dumnezeule, sper să nu i se păteze. — Îmi pare rău că seara asta te-a dezamăgit atît de tare, spune Jack, ridicînd glasul pentru a acoperi zgomotul. — Nu m-a dezamăgit, spun, simțindu-mă brusc destul de prost. Doar că... Îmi făcusem atîtea speranțe ! Voiam să o aflu și eu cîte ceva despre tine și voiam să ne simțim bine Împreună... să rîdem... și-aș fi vrut să văd și eu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
unde o să aștepte pînă la sfîrșitul zilei. Iar eu am pe mine un costum care mă face să arăt de șase ani. O fetiță de șase ani, fără pic de gust și simț al culorilor. În clipa În care ies dezamăgită din cort, formația tocmai cîntă melodia „Oom-pa-pa“ din Oliver, și cineva face nu știu ce anunț de neînțeles printre pîrÎielile care se aud dinspre microfon. Mă uit În jur, cu mîna streașină la ochi pentru a mă feri de soare, Încercînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cumpărături, de seminariile savuroase, dar serioase, pe care le ținea. O altă femeie m‑ar fi presat penibil: „În fond, ți‑a fost un prieten drag și i‑ai jurat că ai să scrii despre el”, sau „Probabil că e dezamăgit acolo, pe lumea cealaltă”. Dar Rosamund Înțelegea că eu Îmi repetam singur toate cuvintele astea și că mă mustram destul de des. Uneori mi‑l Închipuiam Înfășurat În giulgiu, zăcând lângă tatăl lui pe care‑l urâse. Ravelstein obișnuia să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
legănătoare, stratificate, În care se cuibăreau. Pentru că data următoare când l‑am mai Întâlnit, Ravelstein m‑a anunțat că el și Nikki pleacă la Paris. - Dar ce v‑a venit? Evident pusesem o Întrebare stupidă și jignitoare, iar Ravelstein era dezamăgit de mine. Însă obișnuia să‑și protejeze prietenii buni. Și era firesc să mă protejeze și pe mine. - Cei de la spital spun că pot pleca. - Așa spun? Raționamentul doctorilor era transparent. Deși Ravelstein nu mai avea mult de trăit, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
plece la Paris. Și nimeni n‑ar fi putut spune ce Înseamnă exact „putea să reziste” Într‑un caz ca al lui Ravelstein. Zbura oare cu 727, sau avea niște puternice aripi personale ascunse sub haină? Și cu toate că Ravelstein era dezamăgit de mine, nu cred că era și surprins. Între noi se stabilise premisa fermă că nu exista nimic prea tainic sau prea rușinos ca să nu poată fi mărturisit, și nu exista nimic ce nu i‑aș fi putut spune. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pentru care cele despre România (pornind de la București) sînt un fel de contrapunct, cîștigă din intersecția fortuită a celor două universuri, prilejuită de o vizită la căpătîiul unei bătrîne staliniste muribunde, mama soției naratorului și fostă subalternă a Anei Pauker, dezamăgită de transformarea În coșmar a utopiei comuniste În care crezuse la tinerețe. Bătrîna era inspirată de Florica Bagdasar, de care voi vorbi din nou la nota 13. 6 „Abe” Îl ironizează pe unul dintre adversarii săi academici, spunînd că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a spus el. Pe vremea aceea toată lumea repeta întruna aceleași lucruri. — Totuși citește... așa ca un hatâr, l-am rugat eu. Prin urmare s-a apucat să citească și fața i-a devenit din ce în ce mai acră. Mi-a înapoiat transcrierea. — Mă dezamăgești, mi-a zis. — Cum așa? — E apă de ploaie! mi-a spus el. Nu se încheagă, n-are pic de paprika, pic de sare! Te credeam maestru la înjurături rasiste! — Și nu sunt? m-am mirat eu. — Dacă vreunul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
scurte relatări într-un colț pe prima pagină, o relatare intitulată: „Evreimea internațională singura câștigătoare a celui de-al doilea război mondial“. Apoi am deschis scrisoarea de la Filiala Legiunii Americane. Iată ce spunea: Dragă Howard, Am rămas foarte surprins și dezamăgit să aflu că încă n-ai murit. Când mă gândesc la toți oamenii buni care au murit în cel de-al doilea război mondial, și apoi mă gândesc că tu ești încă în viață și trăiești în țara pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
o mașină de fabricat țigări în Dresda. — Când s-a terminat războiul, mi-a zis O’Hare, speram ca după cincisprezece ani să ajung mult mai mult decât un simplu dispecer de mașini cu înghețată. — Cred că toți am fost dezamăgiți, am zis eu. Nu mi-a răspuns la această timidă încercare de apropiere frățească. Pe el nu-l interesa decât propria-i persoană. — Puteam să mă fac doctor, puteam să mă fac avocat, scriitor, arhitect, inginer, ziarist, mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]