4,214 matches
-
rămas nemișcată, privind în gol. După câteva secunde, prima lacrimă i-a alunecat pe nas și i-a căzut pe piciorul gol. Au urmat și altele. Amărăciuna lui Alison se manifesta în liniște, cu toate că venea din inimă. Bubuitul interior al dezamăgirii nu era egalat decât de ceva și mai groaznic - durerea sfâșietoare cauzată de dorința fierbinte a lui Alison de a avea un copil. Copil pe care începuse să se întrebe dacă avea să-l strângă vreodată în brațe. Când avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ăsta i-ar fi mai simplu să-i vadă... iar ea, dac-ar putea, cu siguranță că și mâine l-ar primi înapoi. Și tu ce simți când te gândești la asta? a chestionat-o Susan cu blândețe. —O imensă dezamăgire. Alison a schițat un zâmbet. Dar, într-un fel, asta n-ar face decât să-mi valideze decizia, nu? Apoi femeia a clătinat din cap. De fapt, cred că Luca o să rămână burlac și-o să aibă un șir de relații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-și recitească, pentru a șaptea oară, cele trei articole săptămânale. A consemnat pentru dumneavoastră, da, s-ar fi cuvenit de-acum să se întrebe pentru cine. Voluptatea și viciul se derulau parcă în virtutea unei inerții rele, invocând parcă osteneala și dezamăgirea cruntă a maestrului Vergilius, acel poet nevricos, neîmpăcat cu lumea, despre care toți credeau de-acum că ar fi murit de inimă rea. Duhurile rele, Rafaele, ar fi dat să-ți mănânce și ție inima. Te optinteai din răsputeri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și am Început să-mi trag pe mine haina piele-de-leopard. Rachel prinse replica din zbor. — Da, și eu ar trebui să o șterg, spuse, luându-și geanta. Faină haina, Sam. Mă lăfăiam de plăcere, În timp ce figura lui Jeff indica o dezamăgire profundă. — Ei, haide, mai stați la un pahar, zise cu o voce plângăreață. E rândul meu să fac cinste. Am observat că, deși invitația ne era adresată amândurora, ochii lui o fixau pe Rachel. — Scuze, Jeff, dar sunt foarte obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că impus propria mea voință? Ce altceva puteam face după izbânda armatelor lor? Dar tu nu spui nimic. Părea absorbit În sine — Șaizeci și patru de ani, șaizeci și patru de ani care-mi trec din nou prin fața ochilor. Atâtea dezamăgiri, atâtea regrete, atâtea lucruri pe care aș fi vrut să le trăiesc altfel! Ochii i se Închiseseră pe jumătate, buzele i se crispaseră: — Nenorocire ție, Khayyam! Tu ești de vină că Hasan Sabbah poate astăzi să-și continue toate fărădelegile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sticle. Strângeam tot de pe masă, așezam un pahar la una din margini și cu capul închipuiam prin aer o linie până la cealaltă margine a mesei. Speram că paharul are să mă urmeze, dar din nou am dat greș. Când mă copleșise dezamăgirea și eram dispus să renunț, l-am văzut la televizor pe Uri Geller. El îndoia fără efort lingurițe și convingea ceasurile stricate să meargă. Ni l-au arătat la Teleenciclopedia. Mama și cu mine am luat în mână două ceasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o fericire tăcută, cu o pensulă în mână și cu ochii îngustați, știu că va fi întotdeauna singur printre picturi, și deja aștept dimineața următoare, dar Noga se trezește arzând toată din pricina febrei, o pun pe pieptul meu, sufocându-mi dezamăgirea, ea este zguduită de frisoane, iar eu de dor, Udi se întoarce seara îngrijorat, ce s-a întâmplat cu dragostea mea mică, întreabă el și se apleacă deasupra ei, sărutând-o pe frunte. Doctorul spune că nu este decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe furiș în salon, în patul lui Ieremia este întins un bărbat bătrân și trist, legat la o mulțime de tuburi, figura lui se umple de viață la vederea mea, iată, a venit cineva în vizită la el, dar imediat dezamăgirea îi inundă chipul, ce anume știe el și eu nu, tot ceea ce s-a întâmplat în camera aceasta începând de ieri după-amiază și mie mi-a fost ascuns se citește pe chipul său gol de expresie, străin. Privesc plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
preface, chiar și asta mi se pare acum lipsit de importanță, oricare ar fi varianta corectă, eu tot nu mai am nici o scăpare, nu mai pot face nimic, nimic, doar să văd cum trece vara, să acumulez tot mai multe dezamăgiri, să îmi înfig unghiile gălbui în ochi, să stau la soare și să-mi înnegresc pielea de pete care nu vor mai dispărea niciodată, să îmi fierb sângele până ce vor ieși aburi din mine, aburi necunoscuți mie, de invidie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de seamă cred că doar cel care renunță la tot va câștiga cu adevărat, iar înăuntrul său va răsări compasiunea, așa cum a răsărit astăzi soarele deasupra ta. Nu a răsărit cu adevărat, fac eu un gest din mână, exprimându-mi dezamăgirea pe care o simțisem de dimineață, dar ea mă privește cu severitate, ai văzut cum ziua ia locul nopții, iar eu îmi amintesc albastrul acela întunecat, rece, care m-a întâmpinat în clipa în care am ieșit pe terasă, prefer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
maro, pe care nu mai devreme decât ieri le ridicasem în mâini ca pe un trofeu, și tricoul său, pe care de ani de zile îl rog să îl arunce și strig, Udi, ce faci aici, încerc să îmi ascund dezamăgirea, teama ce începuse deja să mă cuprindă, ce s-a întâmplat cu excursia din Neghev? Ridică spre mine o figură întunecată, transpirată, s-a anulat, șoptește el, nu mi-am putut aminti nimic, iar eu mă așez lângă el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
figură întunecată, ridată, acoperită de o pereche de ochelari de soare negri, gura mea se deschide într-un suspin dezamăgit, aveam impresia că se deschide din ce în ce mai mult, până ce buzele mi se vor rupe, ca la naștere, atât de mare era dezamăgirea care mă năpădise, faptul că nu venise mă șocase mult mai tare decât faptul că plecase, întreg trupul meu îngenunchează cu un strigăt sfâșiat, mamă, ce faci aici? Am venit să te ajut, zice ea, scările o aduc din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am cumpărat sandale, iar el râde fericit, este atât de fericit, încât nu vreau să distrug momentul, râd împreună cu el auzind gluma, cinci perechi de încălțări într-o singură noapte, ce recoltă frumoasă, iar dimineața mă trezesc inundată de o dezamăgire care se adâncește și mai mult, la început mă umflă toată, întinzându-mi pielea ca pe un balon, dar încet-încet, se risipește în toată casa, îmbrățișează obloanele, până când mă lipesc de fericirea ceasului deșteptător, iată că în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în palmă. Călătorești singur, mănânci singur, stai singur în bancă... Cred că nimănui nu-i place singurătatea. În ceea ce mă privește, pur și simplu nu caut să-mi fac prieteni, asta-i tot. Nu vreau să găsesc cu tot dinadinsul dezamăgirea. — Ia uite la el! „Nimănui nu-i place singurătatea. Nu vreau să fiu dezamăgit!“ se maimuțări ea. Cred că sunt idei tocmai bune pentru o autobiografie. — Mulțumesc, am răspuns, sec. — Îți place culoarea verde? — De ce mă întrebi? — Pentru că porți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
foame? m-a întrebat ea în timp ce își sorbea ceaiul fierbinte. Nu prea. Asta din cauză că ești la spital, spuse Midori, cuprinzând încăperea cu privirea. Așa se întâmplă când nu ești obișnuit cu spitalele. Mirosul, zgomotele, aerul închis, chipurile pacienților, emoțiile, iritarea, dezamăgirea, durerea, oboseala - toate acestea sunt cauza, cu siguranță. Ți se adună toate în stomac și-ți taie pofta de mâncare. După ce te obișnuiești, nu mai e nici o problemă. În plus, nu poți îngriji o persoană bolnavă dacă nu mănânci ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
departe. Atunci n-apucăm să mîncăm decît o singură dată. Da’ nu-i nimic, ne-ntoarcem altă dată, cînd o să fie mai răcoare, și atunci o să putem să mîncăm de-adevăratelea. Dragul meu, asta-i prima, să-i zicem așa, dezamăgire pe care am avut-o pînĂ acum. Așa că hai să n-o lăsĂm să ne strice cheful. O să facem niște băi ca lumea, după care bem cîte ceva și mîncăm o chestie de două ori mai scumpă decît ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
locuiești acolo decît aici. Da’ era o prostie să vorbească așa, nici nu știa Împrejurimile New Orleans-ului. Îi plăcuse mereu În New Orleans, atît cît Îl știa, Însă pentru cei care așteptau foarte mult de la orașul Ăsta, era clar o dezamăgire. Și asta chiar că nu era luna În care să treci prin el. Cel mai frumos a fost cînd a venit aici Într-o iarnă cu Andy și Încă o dată, cînd a trecut prin el cu David. Atunci cînd s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
prietenii, ba chiar găsește o oarecare plăcere în mersul la cumpărături. Deși recunosc că nu mi-ar fi displăcut să trăiesc în secolul al XIX-lea, când se mai putea muri de inimă rea. Mă aflu în Highbury Fields. Ce dezamăgire că am scăpat nejefuită! Intrând pe strada mea, încerc din răsputeri să-mi imaginez că Daisy va fi fericită cu Lewis. Dar e imposibil. Nu sunt nici pe departe așa de puternică, nici așa de drăguță. M-am simțit jalnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
negri, foarte moderni, și într-un tricou mulat, arată ca un fotograf - măcar până când îi vezi expresia. Se uită în sus în timp ce eu cobor scările și îmi dau seama că, auzind zgomotele făcute de tocuri, a crezut că sunt Vanessa. Dezamăgirea din ochii lui ar trebui să mă jignească, dacă situația n-ar fi atât de dureroasă pentru el. Mă așez lângă el și încerc să desfac sticla. Îmi pare rău că nu sunt ea, îi spun scoțând dopul. —Cine? Nenorocita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
doi bărbați care se ceartă pentru ea, amândoi părând că o vor pentru tot restul vieții. Eu n-am reușit nici măcar să am o relație de durată. Finn se uită în sus; văd că din nou nu-și poate ascunde dezamăgirea că n-a coborât Vanessa în locul meu. —Hai, să mergem! îi spun. — Unde? — La prietena mea, Daisy! Finn dă din cap dezaprobator. —N-am chef să văd pe nimeni. Vreau să mă duc acasă. —Hai, Finn, nu e bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
despre ceva. Când ajungem la Oxford Circus zice pe un ton abrupt: —Mulțumesc, Rebecca. Pentru nimic! Nu spune asta, chiar vreau să-ți mulțumesc. N-ar fi fost bine să rămân singur. Sper că Daisy va trece și peste această dezamăgire. — Se spune că timpul le vindecă pe toate, îl asigur. Cică. — Da, așa e, continuă după o scurtă pauză. Mi-a fost de ajutor să-i aud și pe alții vorbind despre o dragoste trecută. Nu cred că situația ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ca niște jucării dătătoare de siguranță, piese dintr-o Bengodi pentru un Pinocchio, dintr-o Madurodam olandeză, dintr-o Italie În Miniatură, dintr-un Disneyland... Deja Începeam să mă obișnuiesc cu alternarea aceea de neliniște și Încredere, de teroare și dezamăgire (oare nu-i acesta, de fapt, un Început de boală?) și mi-am zis că vedeniile din biserică mă tulburaseră pentru că ajunsesem În ea sedus de paginile lui Jacopo Belbo, pe care le descifrasem cu prețul atâtor enigmatice ocolișuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
glumă revanșardă, ori o răzbunare glumeață. Cosmin prefera s-o ia ca atare, bazându-se pe faptul că nicăieri în fragmentele de jurnal ale lui Leo, din orice sursă i-ar fi parvenit, nu se făcea mențiune la acele mici dezamăgiri casnice, care intervin odată cu asumarea conviețuirii. Nicăieri nu se spunea, de exemplu, că el ar fi fost dezamăgit de înfățișarea și mirosurile Sabinei dimineața, la trezire, când chiar și cea mai fatală femeie e amenințată să fie la fel de puțin atractivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sută. Ca să aplic metodele pedagogice moderne, i-am împărțit pe jucători în două echipe. Cu aceeași cretă țineam scorul pe un perete alăturat. Nu erau valabile decât aruncările în urma cărora cuțitul rămânea înfipt minimum cinci secunde în placajul ușii. Spre dezamăgirea mea, fetele păreau la fel de plictisite. Atâta doar că își rotiseră scaunele la 180°, să ne poată privi în timp ce își pileau unghiile, își tăiau pielițele, își scoteau punctele negre. C XXIV Oricum, în dimineața aceea ofilită simțea că trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
noi până când vom da peste Gaalul nostru interior. Indivizii ăștia se dovedeau însă a fi incurabili. Ei luau în serios chestiile minore, cu rol pregătitor, simplu entertainment, cum ar fi arta, literatura, filozofia, muzica și filmele expresive. Cea mai mare dezamăgire îi fusese provocată chiar de Leo, care risipea atâta timp buchisind cărți groase, ori traversând orașul cu căștile de la mp3 player în urechi, umplându-și creierul cu sofisticării gen Ceaikovski, Deff Lepard. De altfel, el o acuza că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]