24,608 matches
-
apoi fă bine și umple bărdaca ceea din cotruță, că s-o dogit de când n-am mai băgat-o în samă. Executarea! a îngroșat gluma bătrânul. Moș Dumitre, drept să-ți spun, ți-o ieșit un sfânt din gură. De dimineață, de când alerg, mi s-o cam uscat gâtlejul. Și atâta apă am în opinci încât mă tem să nu ți umplu casa cu ea. Vezi? De asta am trimis baba să aducă vin, pentru că apa nu-i bună nici în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
n-au schimbat o vorbă. Tăcerea lor și cea din jur era punctată doar de o poartă trântită, un lătrat de câine, un muget de vită sau un sforăit de cal. Mergeau cu pași târșiți. Oboseala își spunea cuvântul... O dimineață de primăvară adevărată, inundată de soare și cântec de păsări. Dangătul clopotului bisericii lui Bașotă chema cu unduiri prelungi sătenii la slujbă. Era a treia zi de Paști. Măriucă, știi bine că astăzi merg cu Petrache la nașul. Va veni
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
alte obligații pe ziua de astăzi. Nu-i nici o supărare. Ne bucurăm că ați răspuns imvitației noastre. Și, ca să nu uităm pentru ce ne-am adunat, hai să ne așezăm în jurul acestei mese pe care doamna învățătoare o dichisește de dimineață - a sugerat învățătorul. Pe inginer l-au așezat în capul mesei „Că așa se cuvine musafirilor” - după cum avea obiceiul să spună învățătoarea. Tu, Costăchele, stai colea, lângă domnul inginer, și fă-o pe paharnicul, că eu ud mai mult pământul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
simțit a mușteriu și s-o ițit colea în prag. Bun găsit, jupâne - a deschis vorba moș Dumitru, când hangiul i-a deschis poarta. Bună să fie, după cum ți-i cătătura. Da’ care-i baiul de ai venit așa de dimineață? Că doar nu fugi de război. Numai polonezii, săracii, lasă casă, lasă masă și fug în lumea largă de răul nemților. Ce vorbești acolo, jupâne? Ce război? Ce polonezi și nemți? Doar nu... Ba bine că nu. Da’ ce, dumneata
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de buze, nepricepând îndată despre ce este vorba... Despre ce foc vorbești și cine l-a aprins, Costăchele? Că m-ai și speriat. Despre război îi vorba, nașule. Nemții au declarat război Poloniei și au intrat deja în ea, în dimineața zilei de 1 septembrie 1939. Adică alaltăieri. Cum, așa, tam-nisam? Care-i motivul? Cică Polonia a atacat un post de radio nemțesc de la graniță. Are și un nume locul acela. Uite, scrie aici în jurnal. Glenwitz, așa îi spune. Nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ciulită fără voie... Ce voiau să audă, nici ei nu știau. Dimineața, privirile lor burnițate cercetau zariștea dinspre răsărit. De ce? Nu-și puseseră întrebarea în mod explicit, dar simțeau instinctiv aproape că într acolo-s duși feciorii lor... Soarele acelei dimineți părea că s-a oprit dincolo de creasta dealurilor dinspre Podul Căpitanului. De ce nu îndrăznea oare să-și arate încă fața spălată în roua dimineții, așa cum o făcea de când lumea?... Totul părea încremenit nefiresc. Până și lumina soarelui rămăsese parcă agățată
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în mod explicit, dar simțeau instinctiv aproape că într acolo-s duși feciorii lor... Soarele acelei dimineți părea că s-a oprit dincolo de creasta dealurilor dinspre Podul Căpitanului. De ce nu îndrăznea oare să-și arate încă fața spălată în roua dimineții, așa cum o făcea de când lumea?... Totul părea încremenit nefiresc. Până și lumina soarelui rămăsese parcă agățată de creasta dealului... Un tunet prelung... căzut din senin a hăuit din vale-n vale, zguduind pământul din țâțâni, gata să prăbușească bolțile de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
s-a dezlipit de el. L-a ținut în brațe ca pe un copil speriat, care, după descântecul și cântecul mamei, a adormit... Ea nu a adormit decât târziu, când trupul lui Costăchel s-a abandonat somnului profund... În acea dimineață, o liniște deplină plutea peste fire ca niciodată... Măriuca a rămas lângă Costăchel o vreme, mângâindu-i chipul doar cu privirea. Într-un târziu, cu gesturi de mamă iubitoare, l-a învelit. A tras mai bine storul de la geam, pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a privit-o cu un zâmbet rușinat. „Adică cum? Eu, Costache Vultur, am ajuns să mă bocesc ca o babă? Nu se poate!!”... Înserare de toamnă așezată... Costăchel a ieșit în prag, să privească rostogolirea soarelui dincolo de dealul Ponoarelor. Toată dimineața a lucrat cu Măriuca prin ogradă. A tocmit una, a făcut alta, dar gândul lui era numai la întâlnirea cu agronomul... Făcea ce făcea și deodată rămânea pe gânduri, cu ochii în soare... Când și ultima rază de lumină a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lui era numai la întâlnirea cu agronomul... Făcea ce făcea și deodată rămânea pe gânduri, cu ochii în soare... Când și ultima rază de lumină a fost biruită de întuneric, a strigat peste pârleaz: Petrache, ești gata? Gata-s de dimineață. Așteptam doar ordinul de plecare... Pe drum, Petrache îl tot fura cu coada ochiului. Costăchel privea înainte, încruntat... De ce ești așa întunecat, Costache? Ce vrei să spui? Parcă îți ninge și-ți plouă... Îs îngrijorat doar... Ghicindu-i oful, Petrache
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mine m-o dat afară din birou... Și iar m-o chemat. M-o descusut din nou, ce și cum... Până la urmă, s-o dus la căpitan. Pentru ce? Nu știu. Dar asta m-o salvat! A doua zi de dimineață, dinspre pădure a pornit un vânticel aspru... Peste un ceas, fuioare albe de fulgi se încăierau cu șuvoaiele de ploaie... Costăchel s-a prezentat la miliție cu hârtia de la comisariat... Tu nu ai act de identitate! - l-a luat în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
început a povesti: Apoi îi drept că milităria a coborât din pod chiar de a doua zi. Se făcea instrucție la cataramă. Nu se gândea nimeni la noi, că suntem cam bătrâni pentru tăvăleală... Începuse să se desprimăvăreze... Într-o dimineață, la revista de front, colonelul nu a mai lăsat pe căpitan să-i prezinte raportul. A venit în fața noastră. Ne-a privit lung și, oftând - ca un bunic - ne-a spus: „A sosit ziua când - din nou - trebuie să arătăm
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lumina lămpii doar pentru o fărâmă de timp. În străfundul ochilor lui s-au aprins văpăi și... fără altă introducere, a pornit să povestească: Ne aflam pe malul Ozanei. Organizam apărarea, când - ca un trăsnet - a căzut vestea... Era în dimineața zilei de 24 august 1944. Tocmai mă întorsesem de la o consfătuire avută la colonelul Brad Filip. A sunat telefonul. La celălalt capăt al firului era colonelul: „Costăchele! Oprește orice pregătire de luptă! În urma Proclamației Regelui, dată aseară, armata română încetează
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de niște încălțări mai bune, de câte o buleandră mai întreagă, de un bidon cazon și o cutie de conserve goală... Într-o zi... pe la prânzul cel mare, eram deja departe de lagăr. Undeva în inima pădurii... Am plecat de dimineață, pentru că până seara conducerea lagărului nu avea cum să afle de dispariția noastră. Ne rugam să dăm peste un pârâiaș cât de mic... Întâi, să ne ostoim setea și apoi să ne pierdem urma... Pe la chindie, am auzit clipocit de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Norocul nostru că nu prea departe era o gârlă, de unde aduceam apă. Aveam la noi cartofi copți, morcovi și roșii. Ele l o refăcut pe Filip. „La noapte plecăm, Costăchele, că ne apucă iarna pe aici” o vorbit într-o dimineață, cu ochii spre miază-zi... Nu aveam curaj să mergem și ziua. Din adăpostul pe care-l aveam pe timp de zi, urmăream ce se întâmplă pe câmp sau prin apropierea satelor. La câmp ieșeau mai mult femei și câte un
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
băiete! Tare îmi vine a crede că am ajuns pe aproape de Nistru. Am navigat bine, dragule. Noroc de busolă. Ea ne-a salvat.” „Dar, dacă nu era cine s-o citească, cine știe pe unde ajungeam.” - am răspuns eu. În dimineața următoare, soarele se lăfăia deasupra unei ape ce șerpuia printre lunci. „Suntem pe malul Nistrului, Costăchele!” - o exclamat Filip, cu ochii înrourați. „Cum îl trecem?” - o fost prima mea întrebare. „Slavă Domnului că am ajuns aici! De trecut... Ai uitat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Apoi vorba ceea: „Când vrea Dumnezeu, săracul dintr-o bubă-și umple capul”... Înainte de a intra la tine, au poposit la mine. Simplu. Nu? Iaca aiștia-s bolșevicii! Te leagă înainte de a apuca să spui pâs! - a încheiat vorba Costăchel. O dimineață cu ger ascuțit... Bădie Costache! - a strigat goarza, oprită-n poartă. Ce-i măi Măcriș? De ce nu stai acasă? Nu vezi ce ger îi? Îți îngheață apa-n gură. Cum să stau, bădie? M o mânat la matale și la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
au schingiuit pur și simplu... În timp ce povestea, glasul lui Brad Filip se stingea încetîncet... În clipele următoare, dormea... Un grăunte de zâmbet zăbovise în colțul gurii... Era semnul că își regăsise țandăra de suflet care îi lipsea... La apelul de dimineață - înainte de plecarea la muncă - Costăchel a cerut ca Brad Filip să fie pus șeful unei grupe. Ia să-l văd! Care-i individul? - a întrebat șeful. Aista-i! - l-a arătat pe Filip. Îi cam bătrân... Va face treabă? Îi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ar fi fost motive palpabile de crispări. Apoi, alte probleme ocupară finalul consiliului profesoral. Propunerea profesorului Paiu căzu. Consiliul se încheie într-o notă de bună dispoziție, când un coleg relată o glumă proaspătă din folclorul pieții, auzită chiar în dimineața aceea, rod al inteligenței și spontaneității unui pitoresc personaj al timpului, domnul Bulă. ... și zi, câte pârjoale ai mâncat în dimineața asta, Bulă? Două căni, doamna profesoară! Gluma nu era chiar din cele proaspete, dar pentru a-i face plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
într-o notă de bună dispoziție, când un coleg relată o glumă proaspătă din folclorul pieții, auzită chiar în dimineața aceea, rod al inteligenței și spontaneității unui pitoresc personaj al timpului, domnul Bulă. ... și zi, câte pârjoale ai mâncat în dimineața asta, Bulă? Două căni, doamna profesoară! Gluma nu era chiar din cele proaspete, dar pentru a-i face plăcere celui care o spusese, profesorul de desen Nicolau râse copios, avertizându-l: Mai ține-l în casă, domnule, pe năstrușnicul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
oricât de neînsemnată, există și riscuri. Cu toate acestea însă, numai așa viața ei putea deveni împlinită, nu searbădă, fără sens, goală ca acum! În orașul acesta vetust nu se putea întâmpla nimic care să-i arate că zorii unei dimineți ar anunța o zi însorită și pentru ea. Ar fi dorit să locuiască într-un oraș mare unde te pierzi, unde ești un nimeni, dar te bucuri de stradă, de vitrine, de modă, fără să dai cont nimănui. ,,Ce bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
supărați, dar timpul nu-mi îngăduie. Sunt foarte ocupată. Totuși insist, s-ar putea să nu mai am niciodată o asemenea ocazie în viață. Vă dați seama, e ca un tren care trece o singură dată prin gara mea. De dimineață și până la ora 8 seara sunt încontinuu ocupată, domnul meu! Nu mă pot angaja, mă simt destul de obosită la sfârșitul unei zile. De la opt la nouă seara, o singură oră domnișoară, o singură oră. Vin la dumneavoastră acasă. Sunt om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
puterea firului de iarbă care, deși pare atât de firav, străpunge chiar și asfaltul. Era un fenomen verificat în practica de zi cu zi. Doina avea suficiente exemple în acest sens. PARTEA A DOUA 1 L a prima oră a dimineții directorul spitalului îl chemă la el pe doctorul Teodoru. Vezi că se internează o profesoară de engleză. Am primit un telefon de la o cunoștință să-i acordăm o oarecare protecție. Ia-o la tine într-o rezervă, tot ești în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
așa ceva. Temperatura excesivă a pacientei reclamă câteva zile de internare pentru investigații. Așa ajunse profesoara Simona Deleanu într-o rezervă a spațiului rezervat maternității, fără să fie în situația expresă a ocupantelor din această secție. La una din vizitele de dimineață, doctorul Teodoru însoți grupul de medici și asistente. Văzând-o pe Simona, îi zâmbi ca la cineva cunoscut ocazional în tren. Ea îi returnă un zâmbet tandru, dar palid, marcat de suferință. Starea generală a pacientei vădea semne de îngrijorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
merii, caișii își etalau fără rezerve splendorile buchetate în florile de mătase alb-roz, strălucitoare, sidefii. Oamenii le savurau cu setea celor veniți din deșertul iernii. Erau atât de apetisante, încât le-ar fi putut pune în prăjituri, în cozonaci... În dimineața ce urma, Simona se aștepta să i se facă externarea. Erau semne evidente că boala ei fusese alungată dincolo de porțile spitalului. De unsprezece zile, doctorul Teodoru nu mai deschisese ușa rezervei sale. În afara consultului de dimineață, unde pătrundeau în rezervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]