6,113 matches
-
și a început să citească cu atenție scrisul destul de indescifrabil..Noroc că nu era decât pe o mică pagina format A5. “Dragul meu,aș fi vrut să-ți scriu în atle condiții și cu alte cuvinte, dar sunt intro situație disperată în care am nevoie în special de un sprijin moral. Am simțit ,chiar și din puținul în care ne-am cunoscut că numai de l-a ține poate veni.Pe scurt,prietenul meu ,pe care l-ai văzut când am
DESTIN DE FEMEIE.OANA CORESPONDENTA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345161_a_346490]
-
fereastra larg deschisă, O lumină stă aprinsă - De un licurici uitată, Pentru-un greier singurel, Care cântă-namorat, Că nevasta l-a lăsat Să doarmă pe-un strugurel. El nu vede prin lăstari Să-mi ajungă la palat; Și tot cântă disperat - Cu-un taraf de lăutari: „Cric, cric ... a mea prințesă! E târziu, ziuă se face ... Nu e bine, zău, nu-mi place! Tu mă-nvinui că metresă Mi-e lăcusta zvăpăiată? Cu picioare top-model!!! Nu te uiți că-s mititel
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345170_a_346499]
-
și ca operă și ca poziție politică. De aici, nu a mai fost nevoie decât de un pas ca să dorească să și scrie. La început au devenit coautori, adică scriitorii adevărați, cărora ei le tot făceau observații politice pe text, disperați să-și tot refacă literatura, îi luau pe ei coautori ca sa-și vadă opera apărută (adică, exasperat de observații și indicații politice, maestrul respectiv ceda ca la tocmeală: „taie tu, adaugă tu, dracului, ce modificări vrei și facem jumate-jumate!”). Așa
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
tot scris Dar a rămas o rază fără de strălucire În care ni se-agață speranța în neștire În știre și-n neștire noi adăstam smeriți Pe cerul minții noastre se nasc mereu noi sfinți Iar rugăciunea este un gest doar disperat Cînd viața ne momește cu dulcele-i păcat 3 Ce culoare au stelele noaptea Cînd mă gîndesc la tine, pentru că te iubesc - Culoarea asta, iubito, e că moartea În care eu etern mă regăsesc De ce nu m-a ucis nașterea
ZECE POEME FANTASMAGORICE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345309_a_346638]
-
Nici cele caline, nici cele pline de pasiune. Eu le eram umbrela pentru vremea cea rea, Eu le transformăm în zeițe că prin minune. Pe mine nici o femeie nu m-a iubit. Eu le-am iubit pe toate, ca un disperat. Dar ele s-au risipit că valurile mării Și am rămas singur, cînd au pecat. FIN Ioan LILA France, marș, 2011 Referință Bibliografica: Ioan LILA - ZECE POEME FANTASMAGORICE / Ioan Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 808, Anul III, 18
ZECE POEME FANTASMAGORICE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345309_a_346638]
-
în jurul căruia s-au țesut și se țes valuri de legende. S-a născut în București la 25 martie 1885 ca fiu nelegitim al dramaturgului, fapt ce va provoca mai târziu, grave complexe de inferioritate și o zbatere continuă, aproape disperată de a-și depăși condiția de bastard, pentru a o înlocui cu o iluzorie descendență nobiliară. Caragiale l-a iubit și l-a luat el în întreținere, căutând să-i facă un viitor cât mai bun. Îl înscrie la colegiu
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
romanului vine de la o anecdotă care circula pe acel timp, publicată și de I.L.Caragiale în „Vatra”: Fugind guvernul, precum s-a zis, a rămas orașul București pustiu și fără nici un feliu de rânduială. Atunce au început a domni oameni disperați și fără căpătâi, cari se numesc în limba poporului crai. Aceștia intrând în curtea domnească, pe când Bimbașa Sava lipsea, jăfuiră de toate, fără a lăsa nici măcar praful prin case. Găsind acolo semnele domniei, adică tuiurile și stindardele, se preumblau cu
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
Numai trupul cuvântului/ e în prezent.../ Iubito, tu,/ viața mea despre care/ nu pot striga/ decât lucruri ale trecutului,-/ viața împodobită cu sunete/ care-ndată ce sunt/ au și fost...” Arta lui poetică se numește „Strigarea numelui” și înregistrează încercarea disperată a poetului de a traduce în cuvânt mesajul unei iubiri ce nu poate să dureze, ca oricare semn al unui univers în transformare. Tema o găsim aproape la toți marii scriitori de la Eminescu la Preda. La Nichita Stănescu ia forme
MEDALION LIRIC- NICHITA STĂNESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345475_a_346804]
-
plină-i de lume în carne și oase Desprinde-te astăzi din luvre scorțoase, Și mâine ne-om pierde în zarea de fum. TABLOU CU FURTUNĂ Spre moarte îi mână stihia, și-n noapte, cărările apelor zguduie cerul. Căzând copleșiți, disperați, într-o barcă, o mână de oameni dezleagă misterul... Că-n ceasul din urmă, nimic din ce-ai face, nimic din ce-ai zice, nimic ce-ai gândi, nu-mparte o clipă suflării-n adaos, al vieții sfânt foc de-ațipește-a
DEZMĂŢ LA MUZEU (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345465_a_346794]
-
urma viselor și inocența copilului din tine, am invățat să mă iert pe mine, și să-mi canonizez visele. După ce eșecurile și drumurile greșite m-au rătăcit printre oameni, pe mine cea de astăzi și pe ea cea de ieri, disperată mi-am amintit pe cine purtam lipit de inimă și suflet ca pe un balsam secret. Cu ezitare, dar cu bucuria iubirii ascunse a îndrăgostitului, fără speranța de a putea să-și eternizeze sentimentele, am deschis cu timidate pagina albă
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
pe Cristos/ Să-mi facă-un singur bine:// Din ceruri, unde voi zbura,/ Să-mi lumineze calea toată,/ Să pot vedea căsuța mea/ În care plângi, iubite tată!//” O întâmplare, aproape fericită, a scos-o pe mama din starea ei disperată și, crezând într-un miracol, a mers la Turnu Severin cu mai multe femeii de pe valea Oltețului să-l întâmpine pe tata, fiindcă se auzise că un tren de prizonieri va fi adus din Rusia în luna august. Am văzut
TAINA SCRISULUI (45) – SCRISOAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345473_a_346802]
-
-i ucid; Când tandri fluturi efemeri Într-un delir suav, vernal, O clipă se iubesc și pier După fatalul ritual; Când tandre limbi de reci dragoni Și șerpi cu moarte-n vârf de colți Își dau sfârșitu-n feromoni Ai dulcei disperate morți, E primăvară și-n delir De clorofilă-nnebunesc, De verde crud și nu mă mir Că uit din nou să-mbătrânesc... Referință Bibliografică: E primăvară / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 794, Anul III, 04 martie 2013
E PRIMĂVARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345543_a_346872]
-
Sfat ?... Nu vor mai egzista bogați, nu vor mai egzista săraci...continuă Ionică a lu Dincă din telembizor, aici chiar nu mai înțelesese nimeni nimic, rămăseseră toți cu gura căscată... O prostie ! se-auzi glasul lui moș Negrea, ăsta alergase disperat de departe tocmai de pe la Sfatul Popular, convins fiind că aici e vreun mort, ceva că prea se-nghesuia lumea în pragu ușii...Acum , Niki era în clasa a patra, crescuse și se mândrea cu ițarii lui căpătați de la Sinistrați, dar
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
portiera și căzu cu fața pe volan, vărsând lacrimi amare. Căciula cu ochi înțelese altfel strategia victimei sale.Își zise: așa-i la negocieri, faci pe indiferentul, ca să-și piardă răbdarea partenerul. Ăsta nu vede că e într-o situație disperată? De ce nu vrea să scoată banu’? Dacă nu are milioanele cerute? Atunci, să negocieze! Mai scad eu, mai ridică oferta disperatul... Așa e negocierea! Dar, dacă nătărăul ăsta nu are la el nici măcar un milion? Că țiganii au plecat fără
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
Eu sunt! Dracul! Doar te-am avertizat că te iau la o mică promenadă sub clar de lună! - Văd și eu un drac pe lumină, că tare arătos mai ești pe întuneric! - Dacă vrei mă transform în femeie... - Nuuuu! - țipă disperată Elena. - Ha, ha, ha! - râse necuratul din poartă. Voi damele sunteți foarte geloase! Pătrule, de-ai ști ce drăcoaice drăgălașe avem în întunecimea noastră... Îți este de ajuns o simplă aventură și nu te mai dezlipești de ele! Și ce
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
se pomeniră mergând la trap. - Ehe, iată un drac păcălit de om! - zise deodată împielițatul. Mă cam duci cu vorba! Acum mă prind zorile pe drum și nu-mi duc misiunea la bun sfârșit. Ce m-ar distra dansul vostru disperat în flăcările iadului! Pătru se înspăimântă la aceste afirmații și din instinct își struni calul. Pe dată însă diavolul se băgă sub el și o zbughi în pădure pe o cărare întortocheată. Cal și călăreț urlau disperați de mama focului
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
distra dansul vostru disperat în flăcările iadului! Pătru se înspăimântă la aceste afirmații și din instinct își struni calul. Pe dată însă diavolul se băgă sub el și o zbughi în pădure pe o cărare întortocheată. Cal și călăreț urlau disperați de mama focului. Pătru pentru prima oară își pierdu definitiv speranța și realiză că demonul îl păcălise. Parcă în jurul său ardeau flăcări, iar din ele chipuri hidoase îi rânjeau satisfăcute de prezența sa. - Lasă-mă jos necuratule! Piei satana din
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
speria, sunt dracul! Nu te holba așa la mine că mă deochi! - rânji diavolul cu satisfacție. Ștefan se smuci de lângă stâlp, dar o gheară lungă și vânjoasă îl prinse de turul izmenelor. - Unde fugi? - Tu ești, ucigă-l toaca! - strigă disperat Ștefan. În acel moment diavolul îl izbi cu putere de stâlpul porții. - Termină cu prostiile, creatură obraznică! Acuși apar zorile și nesuferitul de cocoș îmi ia puterile cu cântecul său. Să fi pregătit de plimbare, că mâine noapte vin să
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
voastră „un drac putere”, ați fi mult mai avansați! Și rostind acestea se băgă sub bietul armăsar și cu el în spate o zbughi peste dâmburi și tufișuri afundându-se în pădure. Săracul cal simțindu-se purtat pe sus necheza disperat de mama focului și lovea cu copitele prin aer. Dar nici gând ca dracul să-l elibereze din spinare, căci îl prinsese zdravăn cu ghearele de pulpane de-i dăduse sângele. La rândul său, Ștefan, surprins de reacția diavolului, își
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
și când va veni la noi? întrebă nerăbdător Mărțișor. - Primăvara este fiica lui Soare-Împărat. Și-i dragă împăratului fata asta, o răsfață și o alintă încât nu s-ar despărți de ea niciodată. Iar fata... de ce să plece? - Atunci, întrebă disperat Mărțișor, cum să facem s-o aducem la noi? - Ei, băiete, dar grăbit mai ești! Eu și fetele mele suntem tare obosiți... Nu vrei să ne ajuți la răsucitul firului până ne odihnim puțin? mai zise Moș Vreme întinzându-se
MĂRŢIŞOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376889_a_378218]
-
Stai, Noroace, că noi nu trebuie să uităm grijile și necazurile! Dar Norocel începu să alerge, să facă tumbe și să cânte: - Tra lai la, la lai la! Văzând Mărțișor că Norocel a căpiat de atâta fericire, alergă după el disperat și începu să-l pălmuiască. Dar acesta: - Tra lai la, la lai la! Atunci începu să-i dea câțiva pumni zdraveni în cap, să-l pocnească în față, să-l bușească de un copac, încât până la urmă îl aduse la
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
îl izbi puternic cu o țepușe în inimă. Vampirul urlă îngrozitor, apoi în încăpere răsună un horcăit și sângele țâșni împroșcându-l din cap până-n picioare. În momentul următor, Sasu îi vârî în gură o făclie aprinsă înăbușindu-i urletul disperat. Vampirul se zbătu încercând să-l prindă măcar pe unul dintre ei, dar Arnăutu înfipse și mai adânc țepușa în pieptul său și în cele din urmă se prăbuși la podea. - Ce faci, Majestate!? Ai pierdut ceva pe jos? - întrebă
X. VAMPIRUL TRĂDAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377065_a_378394]
-
exact în momentul în care degetele Monei deveniră albe pe paharul cu apă, strâns inconștient. Îi aruncă o privire soțului ei, apoi invitatului: - Ei bine, acum că v-ați cunoscut, noi putem să ne retragem! Mona îi aruncă o privire disperată. Nu! Nu credea că avea puterea să poarte o conversație cu un om atât de tăcut. Nu ar fi știut ce subiect să abordeze. Își aminti că, în repetate rânduri, îmbrățișase ideea de a nu spune niciodată „nu se poate
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
Eu voi alege cerul -cenușar, Voi căuta în aștri albi-arzând Lăcașul pentru sufletul-cuvânt. *** Curcubeu este tot ce privim fericiți, Cenușiul - culoarea morții, meniți Suntem morții, dar nu renunțăm, Precum iarba, copacii, Dumnezeule, dă-mi Puterea de a nu fi nicicând disperat, Să simt că sunt liber, mereu ne-mpăcat Cu cei care vor să gândesc ca și ei, Din noi, curcubeule, culorile iei. -------------------------------------- Moris Marian MEHR București 10 martie 2015 Referință Bibliografică: Boris MARIAN - ALIENARE (VERSURI) / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
îi mai predau ștafeta? - se supără Buha. - Ai timp suficient să-ți pregătești altă ucenică. Alerg să-i dau o mănă de ajutor, și țâșni pe ușă cu coada-i lungă și stufoasă. Marița ajunse la gârlă și se aruncă disperată în apă. Flăcările se stinseră, întunericul o cuprinse, iar o arătare hidoasă o îndesă cu capul în noroi până își dădu duhul în chinuri. Între timp vrăjitoarea ridică din umeri puțin nedumerită: - S-a supărat cam repede, dar și ea
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]