3,853 matches
-
mi-am închipuit că oricare dintre ei ar fi fost mult prea îngroziți de francez ca să-i ia în considerare propunerea. Era cât pe ce să încep să bat barurile, în căutare de bârfe despre doctori pilangii, când m-a doborât epuizarea. M-am dus „acasă“, la El Nido, și am dormit - douăzeci de minute încheiate. Eram prea surescitat ca să încerc să adorm la loc, așa că m-am apucat să judec logic. Era ora șase după-amiaza și, cabinetele medicilor se închideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
până când el, furios din cauza jocului, bătea pământul cu sandalele și-i striga: „Nu-ți răspund, ăsta nu-i numele meu!“. Așteptă ca un glas să-l provoace, pentru a-l urmări și a-l prinde pe soldatul care se lăsa doborât de el, se arunca la pământ, rostogolindu-se amândoi în iarbă. Dar nu-l strigă nimeni; dezamăgit, copilul se îndreptă spre grajduri. Grăjdarul, care tocmai îl țesălase pe dragul lui Incitatus, se întoarse și-i spuse pe neașteptate, brutal: — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
violența oarbă era mai convingătoare decât vorbele. Saturninus continua înșiruirea: — Și acel cryptoporticus, cu harta imperiului schimbată după cum a vrut el, o să-l umplem de gunoaie; și acel obeliskos înălțat în Circus Vaticanus - dărâmați-l, legați-l cu funii și doborâți-l... Oamenii comentaseră uimiți lunga călătorie a monumentului aceluia enorm și indescifrabil, ce mersese de-a lungul Nilus-ului, străbătuse Mediterana și apoi urcase pe Tiberis până la poalele colinei Vaticanus. Se adunaseră cu miile, ținându-și respirația, în timp ce funiile umede ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
primar, bestia ce dormea În afundul conștiinței mele s-a trezit și a acoperit pentru o clipă rațiunea, așa cum un nor acoperă brusc lumina soarelui și o parte din jur se umbrește; În penumbra aceasta, am avut timp să-l dobor, luptând Însă loial: din față. Când mi-am recăpătat o parte din control, am observat un corp inform, care horcăia sub pumnul meu Însângerat ce se ridica și izbea, se ridica și izbea mecanic. N-am realizat imediat că acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de exterminare. Nu știu de ce acest spectacol, În loc să mă Îngrețoșeze sau să mă Înmoaie, cum mi se Întâmplă Întotdeauna când văd o picătură de sânge uman, Îmi dădea o stare dementă de exultație; mă uitam Încordat cum o fiară o doboară pe cealaltă, voiam să văd cele mai mici amănunte ale luptei, strigam isteric „Hai, Leul!“ și tropăiam pe loc, apucat de o febrilitate bolnăvicioasă, neînțeleasă, astfel că mama mea era forțată să-mi ardă câteva perechi de palme pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-mă de râsul tuturor. Iar eu ascult, nervii mei se Încordează, totul e gata să izbucnească, dar, spre fericirea mea, intervine voința, care strânge dinții și pumnii. Și așa, Încleștată de durere și nefericire, continui extenuantele figuri care mă vor doborî curând! Nu mai vreau nimic de la patinaj. 11 decembrie 1959 (vineri) Prea multă energie acumulată strică. Toată ziua am fost veselă și am zbierat din toate puterile. Seara, pe lac, Într-un cadru feeric, am patinat urlând de fericire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un singur rezultat: iubire, cred că nimeni nu te iubește ca mine. 6 octombrie 1961 (vineri) Am Învățat toată ziua. Simt În mine că ceva se zbate și vrea să răzbească undeva, nu poate, dar se frământă mai departe, mă doboară uneori. Acest lucru pe care nu Îl pricep În mine ar vrea parcă să izbucnească În orice moment, dar nu știu ce poartă a sufletului meu să-i deschid. Simt acel ceva printr-o mare dragoste de viață, iubesc munca, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și Împotrivire din partea altora. Eleonora Jurnalul lui A. 25 octombrie 1961 (miercuri) Am Început să decad. Ieri, adică azi, m-am culcat la 5 dimineața, până atunci am Învățat numai de groaza unei explicații cu mine Însămi. Oboseala m-a doborât. Am adormit o oră, apoi m-am dus la școală, o brută fără simțire. A fost de-ajuns să mă asculte la germană, singura materie la care nu Învățasem, și să-mi pună 9, ca să simt declanșându-se În mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Publicul îl vede intrând într-o cameră aflată pe scenă; de regulă, există o oglindă mare în spate, pentru a se vedea că incinta este închisă ermetic. Iluzionistul poate fi auzit cum bate în pereți. La un moment dat, asistenții doboară toți cei patru pereți simultan, iar iluzionistul nu mai e acolo. Apoi unul dintre asistenți se întoarce cu fața către public și, de fapt, este chiar iluzionistul. - Și cum procedează de fapt? - Există o ieșire în spatele camerei. Protagonistul se acoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ales. Această mică informație care îi lipsea o aduse în pragul lacrimilor. Își dădu atunci seama că Bell tocmai îi spunea ceva. - Amelia, ești cu noi? Un semn de încuviințare scurt. Pătrunseră pe Strada 88, unde agentul de poliție îl doborâse pe criminal. Amândouă capetele străzii erau blocate de câte o dubă. Bell privi în josul străzii și observă o alee foarte îngustă. - Acolo, indică el. Făcu apoi semn unor colegi să-l urmeze. Erau atât polițiști în uniformă, cât și civili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
coapsa polițistului și începu să aplice ușor-ușor presiune pe trăgaci, gândindu-se că singurul său regret este că polițistul era alb, nu negru. Dar unul din lucrurile pe care Hobbs le învățase de-a lungul vieții era că trebuie să dobori țintele exact așa cum îți ies în față. Capitolul XL Roland Bell simți mirosul specific de plastic-transpirație-metal al stației Motorola când și-o lipi de față. - Patru, ești gata, da? vorbi el în microfon. - Gata, veni răspunsul prompt. - Bine, acum... Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și o doză de neîncredere. Criminalistul savură senzația. Orice vânător va mărturisi că partea cea mai bună a jocului este chiar căutarea prăzii. Însă niciun vânător nu poate fi cu adevărat mare dacă nu simte la maxim plăcere atunci când își doboară prada. - Cum ți-ai dat seama? repetă el cu un șuier astmatic. - Că de fapt ținta ta este circul? spuse Rhyme, privind-o pe Sachs. Aceasta spuse: - Nu erau prea multe dovezi, dar sugerau... - „Sugerau”, Sachs? Eu chiar aș spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Mă bucur foarte tare că-mi scade iar greutatea acum, după platou. Tu ai auzit de platou? Mereu ajungi la unu’, mai devreme sau mai târziu după ce treci de partea cealaltă, și tre’ să fii pregătită pentru el, altfel te doboară de tot. Adică-ți dărâmă moralu’, la asta mă refer, nu la kilograme, ha, ha. Te cam blochezi și kilele nu mai pleacă iar. Prietena mea Bobbi s-a blocat pe platou curând după operație și s-a deprimat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de chiloți de-ai mei pentru așa ceva. Emmy zâmbi cu răutate. — Lui îi plăceau foarte mult chiloții mei tanga... — Hei, dezmățato, eu sunt gata. Gilles o bătu pe Adriana pe braț când trecu pe lângă ea, cât pe ce să-i doboare telefonul mobil pe care aceasta îl ținea sprijinit cu bărbia de umărul stâng. — Și mișcă-te odată. Am altceva mai bun de făcut decât să te ascult pe tine făcând sex la telefon toată ziulica. Câteva doamne mai în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
își așezase fotoliul pentru lectură și veioza cu lumină albă, plăcută. Pilota uriașă — pe care o căutase săptămâni la rând, testând toate mărcile de pe piață ca să vadă cât sunt de moi și de groase — alunecă pe podea și aproape că doborî bonzaiul de pe noptieră. Russell păru că nu bagă de seamă. Ce-ar fi să-ți fac un ceai? Din nou, Leigh se strădui din răsputeri să nu țipe. Nu vroia să se culce. Nu vroia ceai. Nu vroia decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
secrete în birou. Inspiră încă o dată să se calmeze și se uită la ceas. Avea programarea peste un sfert de oră, iar salonul era la zece minute de mers pe jos. — Vin imediat, spuse ea cu o veselie cât să doboare un sequoia. Străbătu în grabă birourile și holurile întortochiate care separau biroul ei de cel al lui Henry. Era clar că voia să-i prezinte vreun potențial autor sau pe cineva cu care semnaseră deja, deoarece ținea morțiș să demostreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de whiskey băute pentru a sprijini efortul de război (ca pe toți copiii, pe Jim Îl intriga alcoolul, dar Îl dezaproba vag) produseseră curînd suficienți bani pentru cumpărarea unui avion Spitfire - probabil, se gîndise Jim, unul dintre acelea care fusese doborît la primul zbor, pilotul fiind amețit din cauza mirosului de Johnnie Walker. De obicei, Jim devora jurnalele de actualități, care făceau parte din efortul de propagandă inițiat de ambasada britanică pentru a contracara filmele de război germane și italiene prezentate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de război. După cină, stînd culcat În dormitorul lui de la etajul zece al hotelului Palace, Jim Încercă să rămînă treaz. Ascultă zgomotul unui hidroavion japonez care aterizase pe rîu la baza aeriană navală Nantao. Se gîndi la avionul de luptă doborît de pe aerodromul Hungjao și la pilotul japonez al cărui scaun Îl ocupase În după-amiaza aceea. Nu cumva spiritul aviatorului mort pătrunsese În el și japonezii aveau să intre În război de aceeași parte cu britanicii? Jim visă războiul care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sări printre crengile Întunecate ale cedrului din spatele chioșcului de vară. În fața lui se Întindea grădina Împrejmuită și tăcută, adevăratul cămin al lui Jim, În mai mare măsură decît casa Însăși. Aici se jucase singur cu imaginația sa. Fusese un pilot doborît pe acoperișul pergolei de trandafiri, un pistolar stînd sus În plopii din spatele terenului de tenis, un infanterist alergînd pe pajiște cu pistolul cu aer comprimat, căzînd Împușcat În straturile de flori și ridicîndu-se din nou ca să atace stîncile artificiale de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de multe surcele pentru foc, li se alătură soldaților de pe platformă. Timp de o oră fumul se Înălță În lumina soarelui. Jim ședea pe bancă și-și gonea muștele de pe față, bucuros să exploreze stația de cale ferată și avionul doborît de lîngă canal. De cîte ori cineva se mișca, japonezii strigau de pe platformă și făceau amenințător semne cu țigările. Deținuții nu-și luaseră nici provizii de hrană, nici apă cu ei, dar În mașina transmisioniștilor erau două canistre din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
făcu semn să plece, dar Jim știa că nu era momentul potrivit să le arunce zîmbetul lui cel mai luminos. Își dădu seama că doctorul Ransome nu se putea apropia de japonezi atît de curînd după masă fără să fie doborît la pămînt sau chiar omorît. Așteptă În timp ce șoferul vorbea cu caporalul de transmisiuni. Arătînd de mai multe ori spre Jim, acesta ținea ceea ce se părea a fi un lung discurs despre uriașele neplăceri provocate armatei japoneze de acest băiețaș. Caporalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Vreau să le mănînci tu, Jim. Am să-ți dau eu altceva pentru Basie. — Doctore Ransome... Jim căuta o cale ca să-l liniștească. Dacă i-am spune sergentului Nagata despre distanța de o mie de metri... japonezii n-ar mai doborî avioanele, dar s-ar putea să ne dea niște alimente...? Doctorul Ransome zîmbi pentru prima oară. Descuie dulapul de medicamente și scoase dintr-o cutie de metal două prezervative de cauciuc. — Jim, tu ești un pragmatic. Dă-i astea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
capetelor bărbaților din fața sa, Îi urmări pe japonezi trecînd În șir prin porțile lagărului. Se aliniară pe șosea, cu spatele la fuselajul ars al unui avion japonez care zăcea În orezării la circa o sută de metri mai Încolo. Avionul bimotor fusese doborît cu două zile Înainte, cînd decola de pe aerodromul Lunghua, rupt În două de mitralierele avioanelor de luptă Lightning care se ridicaseră pe neașteptate de pe Întinderile pustii. Cum se legăna pe cărucior, Jim Îl vedea pe soldatul Kimura uitîndu-se neliniștit spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vedea că aceste trupe de securitate erau o unitate specială de cîmp a jandarmeriei japoneze. Se strecurară repede prin porți, luînd poziție În fața casei paznicilor. Prizonierii se retraseră, Înghesuindu-se unii În alții ca oile. Luat de val, Jim fu doborît din cărucior de mulțimea de trupuri. Un caporal japonez, un bărbat mărunt, dar puternic, al cărui revolver Mauser se mișca din talie ca o măciucă, apucă mînerele căruciorului și Îl Împinse spre porți. Jim era gata să fugă Înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe viu, nu În poze, ca la Expoziția americană de arte plastice unde Lyndon Johnson se uita la tine fix cu ochii lui mici de viezure dintr-o fotografie și te Înnebunește chestia asta cu Vietnamul, cu sutele de avioane doborâte de către vietnamezii din nord și cum stă alături de un președinte care luptă Împotriva comuniștilor vietnamezi, de un președinte care luptă Împotriva imperialismului american, de-aia o avea mutra aia invidioasă Ceaușescu. Doar câteva secunde cât Îți trec ei prin fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]