3,782 matches
-
comunicării în opera lui Legendre și să facem apel la opera sa Cuvinte poetice scăpate din text sau Lecții despre comunicarea industrială, apărută în 1982. "Detest cuvîntul comunicare. Din punct de vedere social, cuvîntul este imperiul forței; comunicarea este o dogmă, o rețea de propoziții care ne trimit la principiul autorității"13. Noi căutăm astăzi să nu fim manipulați. Vorbărie a scientiștilor care pretind să elimine jocul imaginar al puterii ascunse. Or, comunicarea nu are a garanta realitatea, sau a da
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
teorie, cadru de referință, set de ipoteze, realizare științifică admisă în mod universal, prototip, sistem formal, ansamblu de credințe și percepții, clasificare, explicare, obicei științific, instrumentare, program de cercetare și încă altele. Am mai putea adăuga: teorie unificatoare, postulat fondator, dogmă științifică. În limbajul celor care admit existența paradigmelor întâlnim foarte des cuvântul "ruptură" (breakthrough). În cea de-a doua ediție a cărții sale din 1969, precum și în Reflexions on my Critics, din 1970, Kuhn însuși a înlocuit cuvântul paradigmă cu
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
fără ezitare: "Un filosof nu trebuie să fie niciodată "partizan" (...) Filosofiile partizane nu sunt decât forme de teologii eretice deghizate, și ele constituie preistoria filosofiei". Și iată-ne ajunși și la politichie. Calul de bătaie, proletcultismul. Politica se compromite ca dogmă (o spune și Julien Green). Azi, la noi, e o "falsă libertate", elitiștii (nu elita!) detestă tot ce e românesc, politicienii au instituit ca lege "imoralitatea și corupția". Atenție, Lamparia, te joci cu focul! În cel mai bun caz, va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
însemne renunțarea la identitate, ci sporirea acesteia ca eternă reîntoarcere. Autorul cărții specifică în mod legitim că adevăratul moștenitor al lui Noica este Alexandru Surdu prin viziunea sa pentamorfică în domeniul artei. Ethosul creștin reprezintă o dimensiune constitutive a transmodernității. Dogma Sfintei Treimi: D-zeu Unul manifestat în trei persoane (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh) este contrară logicii aristotelice. Unul este de la Început multiplu, distribuindu-se fără să se împartă. În cultura europeană Unu dă unități, el este un ansamblu de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu (curent care se afirmă și în Occident) se înscrie și cartea lui Constantin Virgil Negoiță Împotriva lui mango (Ed. Paralela 45). Acesta, consideră că epoca premodernă începe în anul 325 prin Conciliul de la Niceea când a fost recunoscută ca dogmă fundamentală a creștinismului trinitatea divină (Theodor Codreanu consideră că acesta a fost momentul nașterii transmodernismului prin care logica trivalentă a pus capăt logicii aristotelice bivalente). Transmodernismul, în concepția criticului nostru acoperă toate manifestările spirituale: religia, știința, politica, arta. În religie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dintre "postmoderniști" și "transmoderniști" ultimul termen un concept adoptat ca metodă sau curent de culturalitate al viitorului, extras fiind, sau afin Manifestului "Transdisciplinaritatea", al unui alt român universal, savantul cuantic Basarab Nicolescu, în căutarea unui "proiect de viitor dincolo de orice dogmă și ideologie". Sunt la final de precizat două lucruri: de ce numim "profetice" cărțile profesorului de la Huși (căruia, în opinia noastră i-ar sta bine ca titular al unei catedre de filozofia culturii la Iași și la București într-o apoteoză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
după 1989. În locul unei democrații reale, a unei căi proprii, s-a continuat cu vechea noastră "democrație de basculă", între Moscova și Occident. În capitolul IX, Theodor Codreanu explică diferența semantică între "disident" și "rezistent", disidența neînsemnând o ruptură de dogmă, ci doar reformarea sistemului. Marii "disidenți"/reformiști internaționali fiind Soros, Mitterand și Gorbaciov, la care se adaugă marea cohortă a celor naționali, care s-au gândit la Europa "ca la o societate deschisă, în care frontierele își pierd din semnificații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
volum, Polemici "incorecte" politic nu este altceva decât semnul deplinei libertăți interioare, distincția unui crez, tăria unor convingeri, prestigiul unor mize majore și, nu în ultimă instanță, preeminența morală asupra unor "adversari" închistați în cercul strâmt al reacredinței și al dogmei despre care Blaga spunea că este "setoasă de sânge". În spiritul toleranței creștine și atenție! al dialogismului democratic, pentru care, declară că pledează "ultimii avatari ai marxismului cultural", ideologii "corectitudinii politice", Theodor Codreanu, își revendică tranșant filiația din Ibrăileanu, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
polemiza cu ură, ci cu seninătatea minții, cu simpatie dacă nu cu dragoste pentru emul. Criteriul fundamental pentru intrarea în "luptă" trebuie să fie cel eminescian al ADEVĂRULUI". Grea încercare! Să-ți păstrezi calmul față de "setoșii de sânge" ai unei dogme "minoritare" exclusiviste, intransigentă cu orice fel de majorități, în primul rând, cu cele naționale, și, pe deasupra, să polemizezi cu ei "cu simpatie" presupune o mare, copleșitoare strădanie. Oricum, în finalul lecturii constatăm că polemicile lui Theodor Codreanu nu prea "mustesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este în mod eronat comparat, un împătimit al ritmului perceput ca esență a existenței și prin urmare a poeziei acest "joc secund mai pur" (unul dintre capitolele studiului oferă o interesantă analiză a structurilor ritmice în lirica barbiană) și al dogmei înțeleasă în sensul pozitiv de reunire a contrariilor, ca fiind "cea mai înaltă formă de Poezie". Fiecăror acestor aspecte, criticul Theodor Codreanu le rezervă câte un capitol amplu documentat și mai ales argumentat prin metoda transdisciplinarității. Ideile vehiculate în eseul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poetic, 10. Alchimie și poetică, 11. Intermezzo biografic, dar nu numai, 12. Punct de ajungere: textualizarea) și (II) Ermetismul canonic (parte secundă, ale cărei capitole se dispun într-o fermecătoare heptaedrie "transdisciplinară" 13. Antimodernismul barbian, 14. Calea fenomenologică, 15. "Întocma dogma", 16. Spre ritmul increatului, 17. Increatul, 18. Ritmul pur și 19. Ermetismul canonic. Final contrapunctic). Asupra fermecătorului "heptaedru-nucleu", asupra "centrului de greutate" al contribuției lui Th. Codreanu, în care se constituie secunda parte, Ermetismul canonic, de-o "gordiană" originalitate "transmodernistă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
modest către ceea ce am numit, într-o carte recentă, transmodernism [v. Th. Codreanu, Transmodernismul, Iași, Editura Junimea, 2005], în raport cu care Ion Barbu este un precursor, alături de contemporanul său Lucian Blaga, ambii întemeietori ai eonului dogmatic. Altminteri, unul dintre capitole, "Întocma dogma", arată profundele afinități ale celor doi. Ambii, în același timp, sunt ramuri viguroase ale eminescianismului abisal. Poate nu e lipsit de interes să evoc faptul că Basarab Nicolescu găsea în ternarul Eminescu-Blaga-Barbu axa [...] spiritualității românești moderne" (p. 7 sq.). Ermetismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Orfeu-pelasgo / valaho-thracul și până la Tudor Arghezi; n-ar fi apărut în "cuibarul priveliștii" nici Oul dogmatic o alternativă la călătoria hyperionică, la "relansarea eroului romantic" până dincolo de "Geneză", până în starea de zero a cosmosului / universurilor. Capitolul al 15-lea, "Întocma dogma", din eseul lui Th. Codreanu, evidențiază în Oul dogmatic, de Ion Barbu, cu impresionantă bogăție de argumente dinspre "dogma" Creștinismului, tocmai "gordiana" originalitate "transmodernistă" (supra): ""Fenomenologia" barbiană intră în zona eonului dogmatic blagian [...] către eonul transmodernității, pe urmele lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
călătoria hyperionică, la "relansarea eroului romantic" până dincolo de "Geneză", până în starea de zero a cosmosului / universurilor. Capitolul al 15-lea, "Întocma dogma", din eseul lui Th. Codreanu, evidențiază în Oul dogmatic, de Ion Barbu, cu impresionantă bogăție de argumente dinspre "dogma" Creștinismului, tocmai "gordiana" originalitate "transmodernistă" (supra): ""Fenomenologia" barbiană intră în zona eonului dogmatic blagian [...] către eonul transmodernității, pe urmele lui Eminescu [...]. Barbu are geniul distincției / asemănării cu dogma creștină, diferența venind din focalizarea pe condiția kenotică, a lumilor mărunte, deasupra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în Oul dogmatic, de Ion Barbu, cu impresionantă bogăție de argumente dinspre "dogma" Creștinismului, tocmai "gordiana" originalitate "transmodernistă" (supra): ""Fenomenologia" barbiană intră în zona eonului dogmatic blagian [...] către eonul transmodernității, pe urmele lui Eminescu [...]. Barbu are geniul distincției / asemănării cu dogma creștină, diferența venind din focalizarea pe condiția kenotică, a lumilor mărunte, deasupra cărora plutește Sfântul Duh: "Om uitător, ireversibil, / Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil? / Precum atunci și azi întocma: / Mărunte lumi păstrează dogma. // [...] / Acest ou-simbol ți-l aduc / [...] // Nu oul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Eminescu [...]. Barbu are geniul distincției / asemănării cu dogma creștină, diferența venind din focalizarea pe condiția kenotică, a lumilor mărunte, deasupra cărora plutește Sfântul Duh: "Om uitător, ireversibil, / Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil? / Precum atunci și azi întocma: / Mărunte lumi păstrează dogma. // [...] / Acest ou-simbol ți-l aduc / [...] // Nu oul roșu. Un ou cu plod / Îți vreau, plocon, acum, de Paște; // Îl urcă-n soare și cunoaște!" "Nerodul uituc" a pierdut semnificația euharistică a oului, nemaivăzând în oul roșu decât hrana trupească, uitând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și infinit"" (p. 365); paradoxul ce se evidențiază la Eminescu "e că infinitul apare închis ca un cerc, înfășurare în sine însuși, și, surprinzător, se deschide în pătrat, care este semnul finitului; transgresând logica terțiului exclus, Eminescu gândește în cheia dogmei, transfigurând antitezele, la modul blagian; el [Eminescu] sfidează "imposibilitatea" logică și pragmatică a cuadraturii cercului, zicând: "Raportul dintre finit și infinit e raportul dintre pătrat și cerc"" (ibid.). În ceea ce privește pe Ion Barbu / Dan Barbilian, cel ce vedea în "ermetismul teorematic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unde își găsește afini în Eminescu, Blaga și Mateiu Caragiale, dar și în cea universală (Dante, Shakespeare sau Rimbaud). Pornind de la teoria terțului ascuns, dezvoltată în complementaritatea celei a terțului inclus, Theodor Codreanu ajunge la concluzia că " Misterul, deslușit în dogma ermetismului canonic, devine ținta supremă a cunoașterii poetice barbiene." (p. 225) Puși față în față, Blaga și Barbu dezvăluie două modele înrudite, reprezentând apogeul culturii românești în secolul trecut: "Mișcarea pe care o produc Blaga și Barbu simultan, în cultura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din partea Bucureștiului în ce măsură se poate opune rezistență. În acest sens, agenții trimiși în România aveau misiuni în această direcție. II. Metodele de lucru întrebuințate de spionajul maghiar. III. Mijloacele folosite de spionajul maghiar. Mijloacele utilizate de Ungaria au urmărit „o dogmă în jurul căreia se popularizează toate energiile și aspirațiile”, adică revenirea teritoriilor care au fost sub dominația primilor regi creștini. La atingerea obiectivului au cointeresat și Biserica ungară, care a activat pe linie șovinistă și informativă, iar purtătorii de sutană s-
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
filosofii vizînd unificarea științei conform unei scheme platoniciene, Învățămîntul variat, opera sa, încerca astfel să realizeze sinteza istoriei, filosofici, științelor naturale și teologiei. Din această întoarcere la Platon, discipolii lui Psellos vor face, sub domnia Comnenilor, fundamentul interpretării raționale a dogmei care, prost văzută la Bizanț, în cercurile conducătoare, va contribui în Occident la nașterea scolasticii. Pe lîngă acești doi maeștri ai gîndirii bizantine, trebuie menționate, ca evidențiindu-sc într-un imens corpus, opere de erudiție și compilație, precum Lexicul lui Suidas
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
aparența fastuoasă a epocii iustiniene, cu marmorele sale prețioase, cu frescele și mozaicurile sale policrome. Odată cu sfîrșitul crizei iconoclaste, icoanele și-au redo-bîndit locul în biserică, dar acest loc este strict codificat, într-o perspectivă care este aceea a predării dogmei mai mult decît cea a istoriei sfinte. Elementele pur narative, detaliile inutile și, în general, tot ceea ce este anedoctic și uman este interzis. Tipurile sînt ordonate conform unei ierarhii foarte severe: Hristos-regelc, Pantocrator, este înconjurat de îngeri și profeți și
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
sacre, dar nu prin rațiune. Or, acest lucru se schimba la sfîrșitul secolului al XI-lea, nu pentru că în sfîrșit clericii încep să discute esența revelației, ci pentru că, în dorința de a o aprofunda, apare grija față de meditația rațională a dogmei. Aristotel are întru aceasta un mare rol: cel al tratatelor de logică, traduse de Boethius, care așteaptă ca, odată cu Reconquista și Cruciada, să pătrundă în Occident și traducerile și interpretările arabe ale filosofului grec cea a lui Avicenna (980-1037) și
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
deci rațiunii) misiunea de a concilia tezele în discuție. În această perspectivă, dialectica trebuie, în mod esențial, să explice și să confirme conținutul revelației, fie că e vorba de existența lui Dumnezeu, de Sfînta Treime sau de alte articole ale dogmei examinate, de exemplu, de Sf. Anselm. Se crede că metoda scolastică a fost repede considerată ca un pericol de către cei care, din sînul Bisericii, privilegiind demersul mistic, spiritualitatea Bisericii primitive și cuvîntul sacru al Vechiului Testament, al Părinților greci și
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
el așeza logica aristotelică în centrul gîndirii teologice, estimînd că rațiunea trebuia să lumineze credința și opunînd, în opera sa Sic et non (da și nu), autoritatea autorității. De la încrederea acordată rațiunii și pînă la repunerea în chestiune a anumitor dogme, drumul de parcurs nu era nesfirșit. Fără a ajunge chiar acolo, Abélard era, totuși, cu mult deasupra ideilor timpului său. Filosofia sa constituie o încercare de lămurire și o critică rațională a ideilor primite care, asemeni moralei umaniste și individualiste
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
o parte din viață reconstituind ansamblul filosofici aristotelice, conspectînd lucrările arabilor și rabinilor care aduseseră în Occident traduceri din filosoful grec. S-a străduit, apoi, să facă acest material accesibil clericilor și să-1 folosească în Summa theologiae, către 1270 în favoarea dogmei creștine. Discipolul său, dominicanul Toma d'Aquino devenit Sf. Toma d'Aquino în 1323 va face, însă, ca Aristotel și comentatorii săi arabi să intre în gîndirea teologică occidentală. Fiu al unui senior înstărit din sudul Latium-ului, predestinat unui venit
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]