2,836 matches
-
declarată arbitrul suprem în cazul opiniilor conflictuale: cele care se conformează sunt acceptate; cele divergente - respinse. Alternativele nu trebuie cântărite: fiecare alegere este deja făcută. Nici o întrebare nu rămâne fără răspuns; spectrul amenințător al incertitudinii e înlăturat. Modul de gândire dogmatic are multe în comun cu cel tradițional. Postulând o autoritate care este sursa întregii cunoașteri, încearcă să mențină ori să recreeze minunata simplitate a unei lumi în care perspectiva dominantă nu e supusă îndoielii sau problematizării. însă tocmai lipsa simplității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
în cel dogmatic, e un postulat. în locul unui singur punct de vedere general acceptat, există mai multe interpretări posibile, dar numai una dintre ele corespunde postulatului. Celelalte trebuie să fie respinse. Ceea ce complică lucrurile este faptul că modul de gândire dogmatic nu poate admite că impune un postulat deoarece aceasta ar submina autoritatea incontestabilă pe care urmărește să o impună. Pentru a depăși această dificultate, pot fi necesare eforturi mentale extraordinare. Oricât ar încerca, modul de gândire dogmatic nu poate recrea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
modul de gândire dogmatic nu poate admite că impune un postulat deoarece aceasta ar submina autoritatea incontestabilă pe care urmărește să o impună. Pentru a depăși această dificultate, pot fi necesare eforturi mentale extraordinare. Oricât ar încerca, modul de gândire dogmatic nu poate recrea condițiile caracteristice celui tradițional. Principala diferență este că o lume cu adevărat neschimbătoare nu poate avea istorie. Odată ce apare conștientizarea unor conflicte trecute și prezente, explicațiile își pierd caracterul inevitabil. Aceasta înseamnă că modul de gândire tradițional
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
evoluției umane. Doar dacă oamenii și-ar putea uita istoria ar fi posibilă o întoarcere la modul de gândire tradițional. Putem elimina deci posibilitatea unei tranziții directe de la modul de gândire critic la cel tradițional. Dacă un mod de gândire dogmatic ar domina la nesfârșit, istoria ar putea dispărea treptat - însă în momentul actual aceasta nu merită să fie privită ca o posibilitate practică. Se poate alege doar între modul de gândire critic și cel dogmatic. De fapt, modul de gândire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
ar domina la nesfârșit, istoria ar putea dispărea treptat - însă în momentul actual aceasta nu merită să fie privită ca o posibilitate practică. Se poate alege doar între modul de gândire critic și cel dogmatic. De fapt, modul de gândire dogmatic extinde ipoteza invariabilității îcare permite cunoașterea perfectă) asupra unei lumi care nu mai este perfect neschimbătoare. Aceasta nu este o sarcină ușoară. Din perspectiva capacității umane limitate de a înțelege, nici o explicație nu poate fi în totalitate conformă cu realitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
indiscutabil, este sigur că vor apărea anumite divergențe. Singura soluție realmente eficientă este transferarea adevărului din sfera observației către un nivel mai înalt al conștiinței unde poate domni fără a se confrunta cu dovezi contradictorii. Prin urmare, modul de gândire dogmatic tinde să invoce o autoritate supraumană, precum Dumnezeu sau Istoria, care i se revelează într-un fel sau altul omului. Revelația este singura sursă a adevărului. în timp ce oamenii, cu intelectul lor imperfect, se contrazic la nesfârșit cu privire la aplicațiile și implicațiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
înregistrează un flux constant de schimbări, domnia puterii supraumane rămâne neatinsă. Acest mecanism întreține iluzia unei ordini mondiale bine definite și permanente în ciuda multiplelor dovezi care ar putea să o compromită. Iluzia este alimentată de faptul că modul de gândire dogmatic, dacă are succes, tinde să mențină neschimbate condițiile sociale. Totuși, chiar în plin succes, modul de gândire dogmatic nu posedă trăsătura salvatoare a celui tradițional, simplitatea. Modul de gândire tradițional avea de-a face doar cu situații concrete. Cel dogmatic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
bine definite și permanente în ciuda multiplelor dovezi care ar putea să o compromită. Iluzia este alimentată de faptul că modul de gândire dogmatic, dacă are succes, tinde să mențină neschimbate condițiile sociale. Totuși, chiar în plin succes, modul de gândire dogmatic nu posedă trăsătura salvatoare a celui tradițional, simplitatea. Modul de gândire tradițional avea de-a face doar cu situații concrete. Cel dogmatic se bazează pe o doctrină care este aplicabilă în toate situațiile imaginabile. Principiile sale sunt abstracțiuni care există
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
o doctrină care este aplicabilă în toate situațiile imaginabile. Principiile sale sunt abstracțiuni care există dincolo de și adesea în ciuda observației directe. Apelul la abstracțiuni aduce cu sine toate complicațiile necunoscute modului de gândire tradițional. Departe de a fi simplă, gândirea dogmatică poate deveni și mai complexă decât cea critică, lucru deloc surprinzător. A menține prezumția invariabilității în condiții care nu sunt complet adecvate, fără a admite că s-a făcut o prezumție, constituie o distorsionare a realității. Trebuie să depunem eforturi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
de crezut că mintea umană este capabilă de o asemenea autoamăgire dacă istoria nu ar oferi exemple concrete. Se pare că mintea e un instrument care poate rezolva orice contradicție autogenerată creînd noi contradicții în altă parte. Modul de gândire dogmatic dă frâu liber aceastei tendințe deoarece, după cum am văzut, principiile sale au un contact minim cu fenomenele perceptibile. în ciuda întregului efort dedicat rezolvării contradicțiilor interne, modul de gândire dogmatic nu favorizează prea mult dezvoltarea cunoașterii. Nu poate admite observația directă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
contradicție autogenerată creînd noi contradicții în altă parte. Modul de gândire dogmatic dă frâu liber aceastei tendințe deoarece, după cum am văzut, principiile sale au un contact minim cu fenomenele perceptibile. în ciuda întregului efort dedicat rezolvării contradicțiilor interne, modul de gândire dogmatic nu favorizează prea mult dezvoltarea cunoașterii. Nu poate admite observația directă ca dovadă pentru că în cazul unui conflict autoritatea dogmei ar fi subminată. Trebuie să se limiteze la aplicarea doctrinei. Aceasta duce la dispute privind sensul cuvintelor, mai ales cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
unui ac? Conținutul real al unei doctrine depinde de circumstanțele istorice și nu poate deveni subiectul unei generalizări. Tradiția poate oferi o parte din material, dar, pentru a face acest lucru, trebuie să sufere o transformare radicală. Modul de gândire dogmatic necesită afirmații cu aplicație universală, în timp ce tradiția era inițial formulată în termeni concreți. Acum trebuie să generalizăm pentru a o face relevantă pentru o gamă mai largă de evenimente decât era prevăzut. Cum putem realiza acest lucru este clar demonstrat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
un reper față de care orice gând sau act poate fi măsurat. Dacă nu am putea evalua totul în raport cu acesta, ar trebui să căutăm alte metode de a distinge între bine și rău; o astfel de căutare care ar distruge gândirea dogmatică. Chiar dacă validitatea dogmei nu e atacată direct, simplul fapt că aplicarea altor criterii poate conduce la rezultate divergente ar tinde să-i submineze autoritatea. Pentru ca o doctrină să-și îndeplinească funcția de izvor al cunoașterii, supremația sa trebuie afirmată în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
gândire tradițional este extrem de flexibil. Cum tradiția este eternă, orice schimbare este imediat acceptată nu doar în prezent, ci ca fiind ceva care a existat din cele mai vechi timpuri. Nu putem spune același lucru și despre modul de gândire dogmatic. Doctrinele sale oferă un reper în funcție de care să judecăm ideile și acțiunile. Prin urmare, ele sunt mereu fixe și nici o încălcare a lor nu justifică schimbarea. Dacă apare o deviere de la normă, trebuie corectată imediat. Dogma însăși trebuie să rămână
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
Dogma însăși trebuie să rămână intactă. Dacă avem în vedere capacitatea noastră inerent imperfectă de înțelegere, este evident că inovațiile pot contrazice în moduri neprevăzute doctrinele stabilite. Orice schimbare reprezintă un potențial pericol. Pentru a-l minimaliza, modul de gândire dogmatic tinde să inhibe noile direcții atât în gândire, cât și în practică, lucru posibil doar prin eliminarea schimbărilor nepermise din propria viziune asupra universului, dar și prin suprimarea activă a ideilor și activităților nesistematizate. Cât de departe poate merge în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
pentru a-și asigura supremația asupra alternativelor existente sau posibile. Fiecare doctrină este menită să pună întrebări care nu își găsesc răspuns prin simplă contemplare. în absența unei autorități care să definească doctrina și să-i apere puritatea, unitatea perspectivei dogmatice se va destrăma dacă apar interpretări conflictuale. Cel mai eficient mod de a rezolva această problemă este stabilirea unei autorități umane care să interpreteze voința puterii supreme, pentru ca validitatea doctrinelor să țină pasul cu schimbările ce apar în realitate. însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
mai degrabă decât s-o respingă. Totuși, atunci când contradicțiile interne devin dezbateri din ce în ce mai nerealiste sau când au loc evenimente noi care nu se încadrează în explicația generală, oamenii pot deveni suspicioși față de dogmă. în astfel de condiții, modul de gândire dogmatic poate fi menținut doar cu forța. Utilizarea forței va avea o influență puternică asupra evoluției ideilor. Gândirea nu-și mai urmează propriul drum, ci devine strâns legată de politica puterii. Anumite idei sunt asociate cu anumite interese și victoria unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
va satiface nevoile intelectuale. Când hegemonia dogmei este, în sfârșit, distrusă, oamenii se vor simți eliberați de sub îngrozitoarea opresiune. Noile perspective se deschid și proliferarea oportunităților generează speranță, entuziasm și o activitate intelectuală susținută. Putem observa că modul de gândire dogmatic nu reușește să recreeze nici una dintre calitățile care fac gândirea tradițională atât de atractivă. Dimpotrivă, se dovedește a fi întortocheat, rigid și opresiv. Este adevărat că elimină incertitudinile care marchează modul de gândire critic, dar doar cu prețul creării unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
î, cunoașterea realității pentru obținerea î, adevăr vs î baza instabilă a societății generată de urmărirea î, Curtea Supremă, terorism: vezi lupta împotriva terorii Thatcher, Margaret, gândire î abstractă, modul de î critic, procesul al î critic, modul de î dogmatic, erorile fertile ca realitate separată de î, î ca parte a realității, separarea realității de î, metoda științifică a modului critic de î modul de î tradițional, modul de î tradițional vs modul de î dogmatic, Tong, Bao, Tractatus Logico-Philosophicus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
critic, modul de î dogmatic, erorile fertile ca realitate separată de î, î ca parte a realității, separarea realității de î, metoda științifică a modului critic de î modul de î tradițional, modul de î tradițional vs modul de î dogmatic, Tong, Bao, Tractatus Logico-Philosophicus îWittgenstein) tradiții, Truman, Harry, adevăr teoria î corespondență, î stabilit de sistemul juridic, manipularea î, î în societatea deschisă, urmărirea î, succes vs î absolut, lipsa preocupării Statelor Unite față de î, Turcia, negocierile Uniunii Europene cu î
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
prezenta într-o lumină laudativă. Autorul sublinia faptul că opțiunea sa cremaționistă nu era una antireligioasă, punându-l drept gaj pentru o asemenea afirmație: Aceste rânduri trebuie văzute ca venind din partea unui creștin ortodox, nefamiliarizat profund și perfect cu partea dogmatică a adâncului religiunii ortodoxe, dar care vede și judecă prin interesul imensei majorității turmei anonime a credincioșilor. În privința tratării părții doctrinare, pur dogmatice și canonice a acestei probleme, P.C. Arhimandrit C. I. P. Șerboianu, unul dintre preoții culți care s-au
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
afirmație: Aceste rânduri trebuie văzute ca venind din partea unui creștin ortodox, nefamiliarizat profund și perfect cu partea dogmatică a adâncului religiunii ortodoxe, dar care vede și judecă prin interesul imensei majorității turmei anonime a credincioșilor. În privința tratării părții doctrinare, pur dogmatice și canonice a acestei probleme, P.C. Arhimandrit C. I. P. Șerboianu, unul dintre preoții culți care s-au emancipat de prejudecățile ce nu pot servi nimănui și nici Bisericii, va arăta în mod documentat și amănunțit, în studiul său "Cremațiunea și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cazul progresului, în ciuda faptului că creștinismul era "cea mai ideală și perfectă religie în principii"132. Spiritul "excesiv conservator", mai ales al conducătorilor bisericii, determina o atare situație, care în aparență nu-i părea una complet greșită, atâta timp cât se manifesta dogmatic și nu în calitatea bisericii de "trupul viu și sufletul credincioșilor din societate"133. În opinia sa, deși Biserica era mama tuturor, reprezentanții săi greșeau oprindu-se la lucruri de prea mică importanță, cum ar fi cremațiunea, "ce nu atinge
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mulțime de curente distructive, dintre care, cel mai de seamă a fost acela a lui Luther (în 1519) și al lui Calvin (în 1536), plus nenumăratele secte desprinse din protestantismul lui Luther și Calvin, care secte, nu au o orientare dogmatică și nici scopuri definite, ci sunt, mai degrabă, nuclee de-nvrăjbiri confesionale și naționale între popoare. Biserica creștină respectiv reprezentanții ei uitând spusele Mântuitorului: "Casa, care se dezbină între sine, se pustiește", a-ncercat o tristă și dureroasă experiență, căreia
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
X) Printre multele critici ce s-au adus cremațiunii, de către fețele și scriitorii bisericești din țara noastră, în revistele și periodicele lor clericale, s-a insinuat nu fără răutate că arderea ar atinge, dacă nu direct, cel puțin tangențial, doctrina dogmatică despre "Învierea morților" și că atât cei ce au înființat și susțin instituția cremațiunii, cât și preoții ce oficiază servicii religioase celor ce se incinerează, sunt "păgâni" și "idolatri". Mai adăugând la acestea mătrăguna imaginației unor capete înfierbântate și dornice
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]