3,438 matches
-
și oricum pleacă la Roma... "Acest om este un imbecil", gândește don Avito și ridicându-se: Păi bine, eu voi ști ce fac... Îmi pare bine, domnule Carrascal, îmi pare bine. Rămâi cu bine! Sărut mâna. Și deja în stradă, don Avito își zice: "Nu am caracter... teorii, nimic mai mult decât teorii... Mi-a ieșit un oarecare lucru... Marina... Marina... e Marina... of, ereditatea!" Și fără să știe cum, prin atracția abisului, fără îndoială, se pomenește în casa lui don
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
don Avito își zice: "Nu am caracter... teorii, nimic mai mult decât teorii... Mi-a ieșit un oarecare lucru... Marina... Marina... e Marina... of, ereditatea!" Și fără să știe cum, prin atracția abisului, fără îndoială, se pomenește în casa lui don Fulgencio. Lasă-l, pentru Dumnezeu, prietene Carrascal, lasă-l să capete experiența dragostei, și cum dragostea nu rodește știință mai mult decât moartea, lasă-l să moară. Îi trebuie dezamăgiri pentru a învăța să cunoască lumea; îi e sigură moartea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
moartea, lasă-l să moară. Îi trebuie dezamăgiri pentru a învăța să cunoască lumea; îi e sigură moartea vieții, are dreptul la moartea vieții. Are poftă? De fiecare dată, mai puțin. Semn bun. Și ieșind din casa filosofului, își zice don Avito: "Dar acest om... acest om... acest om m-a păcălit... m-a păcălit... Știința! Știința!". Se închide în camera sa și începe să citească un tratat de fiziologie. * S-a publicat într-o revistă nuvela lui Apolodoro și a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
despre asta, dar a citit-o. Continuă oare s-o iubească pe Clarita? A iubit-o vreodată cu adevărat? Acum, poate a profitat de ea pentru a scrie literatură, dar dragostea îl risipește. Cea mai adâncă rană o primește de la don Fulgencio, pe care nu l-a mai văzut de ceva timp. Bine Apolodoro, bună răsplată. Un eșec, un eșec complet. Asta nu e nimic. Ai vrut să fii artist? Bună răsplată ai. Că doar nu crezi că am lăsat să
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
asta îi produce ipohondrie și îi otrăvește sângele și sângele îi otrăvește creierul. Într-o zi, un prieten îndrăznește să-l întrebe: Cum merge cu ex-viitoarea ta?". Ex-viitoarea ? O numește pe Clarita ex-viitoarea! Decide să meargă să se răzbune pe don Fulgencio, fascinantul șarpe, omul tot o ironie și proastă intenție. Și va vedea pe doña Edelmira, ce carne bună! Ce surâsuri și umpluturi! Și ce perucă! * Se află deja în casa lui don Fulgencio. Ce stranie seninătate a filosofului! Salut
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Decide să meargă să se răzbune pe don Fulgencio, fascinantul șarpe, omul tot o ironie și proastă intenție. Și va vedea pe doña Edelmira, ce carne bună! Ce surâsuri și umpluturi! Și ce perucă! * Se află deja în casa lui don Fulgencio. Ce stranie seninătate a filosofului! Salut, Apolodoro, ce te aduce? Pe unde ai umblat? Pari preocupat! Cum îți merge? Ce să îmi meargă, don Fulgencio! Îmi pare că dumneata și tatăl meu m-ați nenorocit, foarte nenorocit; vreau să
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
carne bună! Ce surâsuri și umpluturi! Și ce perucă! * Se află deja în casa lui don Fulgencio. Ce stranie seninătate a filosofului! Salut, Apolodoro, ce te aduce? Pe unde ai umblat? Pari preocupat! Cum îți merge? Ce să îmi meargă, don Fulgencio! Îmi pare că dumneata și tatăl meu m-ați nenorocit, foarte nenorocit; vreau să mor! și izbucnește în plâns, ca un copil. Dar, fiul meu, dar Apolodoro... calmează-te, omule, calmează-te... Vreo fetișcană. Hai, omule, nu fi așa
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mea este întreagă în mine și întreagă în fiecare dintre celulele mele, Apolodoro, care este acest mister al umanei euharistii... Dar... cel mai sigur este să ai copii... să ai copii... Fă copii, Apolodoro! Ce frumusețe, nu? Vai, ce vise, don Fulgencio! Da, vise. Citesc pe Weissmann 21 și îmi place să cred că suntem idei divine, pentu că am nevoie de Dumnezeu, Apolodoro, am nevoie de Dumnezeu ca să mă facă nemuritor... A trăi, a trăi, a trăi... A muri... a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
fă copii, Apolodoro, fă copii! Și la incantația acestor cuvinte durereoase, Apolodoro simte o dorință furioasă de a avea copii, de a-i face, și-și amintește de Clarita și suspină amintindu-și de ea. La despărțire, îl îmbrățișează pe don Fulgencio, plângând. Și deja în stradă, Apolodoro gândește: "Sunt un geniu avortat; cel care nu-și împlinește scopul, trebuie să demisioneze... Demisionez, demisionez, mă omor. Săracul don Fulgencio! Mă omor... dacă nu, cum o să mă prezint în fața lui Menaguti? Dar
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
de Clarita și suspină amintindu-și de ea. La despărțire, îl îmbrățișează pe don Fulgencio, plângând. Și deja în stradă, Apolodoro gândește: "Sunt un geniu avortat; cel care nu-și împlinește scopul, trebuie să demisioneze... Demisionez, demisionez, mă omor. Săracul don Fulgencio! Mă omor... dacă nu, cum o să mă prezint în fața lui Menaguti? Dar mai înainte trebuie să-mi asigur nemurirea; dar dacă este adevărat? Cine știe? Cine va ști? Mama crede în cealaltă viață și speră și suferă, suferă din cauza
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
al cui copil este? Știu că îi strigau unui geniu? Și-și continuă drumul purtând cu el imaginea epilepticului, imagine care, fără să știe cum, îi aduce în minte o doctrină pe care o auzise de ceva timp expusă de don Fulgencio. Cum că de la sublim la ridicol nu mai este decât un pas, după cum spun unii, dar trebuie adăugat că nu e mai mult decât un pas de la ridicol la sublim. Marele adevăr se învăluie în ridicol; în grotesc, tragicul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
te nășteai dintr-un așa nătăfleț... dar nu este poate un nătăfleț, ci un invidios; te-a educat așa, poate din invidie, ca să nu fi ca el... Nu, nu, aceasta este zăpăceală". Sună la ușă, dă să intre și intră don Avito. Avem de vorbit, Apolodoro. Tu îmi vei vorbi. Observ la tine, de un timp, ceva straniu și de fiecare dată răspunzi mai puțin așteptărilor mele. Nu tu ai conceput asta? Nu eu am conceput, ci știința. Știința? Știința, da
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
anti-sociologică, antiștiințifică, anti-toate. Nu înaintăm bine pentru că omul se propagă prin lăstari sau prin sciziune, în loc să se propage prin civilizație și știință. Ce încurcături sunt astea, tată? Du-te, văd că nu suntem întotdeauna pentru a asculta severa Rațiune și don Avito se retrage. * Și acum începe o oroare, o adevărată oroare, așa cum sunt prostiile care îi vin îndată geniului ratat. I se întâmplă uneori să facă rău spunând ceva foarte diferit de ceea ce vrea să facă sau să spună și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
rămâne liniștit, va demisiona! Și pentru ca să omoare timpul, se apucă să descifreze logogrif-uri și șarade și să rezolve solitarios 24 pe punte. Și dincolo de regi, cai, valeți, i se pare că o vede pe Clarita, Clarita mereu escortată de don Fulgencio, don Epifanio, Menaguti, tatăl său și alături Federico. Și cum i se par lui don Fulgencio toți aceștia o adunătură de cluburi! Se pierde în plimbări pe câmpul unde se fecundează florile din polenul staminelor depus pe pistiluri, sau
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
va demisiona! Și pentru ca să omoare timpul, se apucă să descifreze logogrif-uri și șarade și să rezolve solitarios 24 pe punte. Și dincolo de regi, cai, valeți, i se pare că o vede pe Clarita, Clarita mereu escortată de don Fulgencio, don Epifanio, Menaguti, tatăl său și alături Federico. Și cum i se par lui don Fulgencio toți aceștia o adunătură de cluburi! Se pierde în plimbări pe câmpul unde se fecundează florile din polenul staminelor depus pe pistiluri, sau în suflarea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și să rezolve solitarios 24 pe punte. Și dincolo de regi, cai, valeți, i se pare că o vede pe Clarita, Clarita mereu escortată de don Fulgencio, don Epifanio, Menaguti, tatăl său și alături Federico. Și cum i se par lui don Fulgencio toți aceștia o adunătură de cluburi! Se pierde în plimbări pe câmpul unde se fecundează florile din polenul staminelor depus pe pistiluri, sau în suflarea coroanei de semințe de păpădie care se împrăștie pe câmp. Într-o zi, mergând
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și pleacă. Ei drăcie, cu slujnica! Excelente forme! * Don Avito meditează, printre altele, la asta a lui Lombroso, la rudenia dintre geniu și nebunie, și în momentul în care se convinge de eșecul fiului său, merge să-l vadă pe don Antonio, medicul, și decid să-l examineze pe Apolodoro. Iată, Apolodoro, tu nu ești sănătos, tu ai ceva rău în interior de care tu însuți te suspectezi și e nevoie ca medicul să te examineze. Da, deja te înțeleg și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
descoperi în pedagogia meta-pestalozziană a patra dimensiune educativă; e aici un câmp deschis genialității tale. Tată, nu te juca așa cu inima! Și se întorc despărțindu-se fără vreun rezultat. * A ajuns deja la capăt descurajarea, deloc științifică, a lui don Avito, care își amintește cele mai minunate și peregrine întâmplări ale acestui don Fulgencio, mistificatorul, care de atâta timp l-a ținut prizonier în vrăjile sale malefice, acele întâmplări cu acea vindecare de simțul comun, metodă a genialității prin masajul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
genialității tale. Tată, nu te juca așa cu inima! Și se întorc despărțindu-se fără vreun rezultat. * A ajuns deja la capăt descurajarea, deloc științifică, a lui don Avito, care își amintește cele mai minunate și peregrine întâmplări ale acestui don Fulgencio, mistificatorul, care de atâta timp l-a ținut prizonier în vrăjile sale malefice, acele întâmplări cu acea vindecare de simțul comun, metodă a genialității prin masajul histologic al creierului lucrat prin trepidație electrică ce obligă celulele nervoase să se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
bine să amân până ea se sfârșește?" Și-l invadează o mie de amintiri rătăcitoare și se întâlnește cu Tatăl nostru pe buze, sfârșind în cerul gurii: Nu ne duce pre noi în ispită!", iar din adâncul sufletului aude vocea lui don Fulgencio: "Fă copii, Apolodoro, fă copii!" Când dumneata vrei, domnișorule? Eh? Deja supa e pe masă. Dar ce sănătate, Petra, ce sănătate. Dacă sănătatea se ia... Vino aici. Dar slujnica dispare. * Don Avito s-a întors la fata sa, la
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ca să-l schimbe, printr-un procedeu științific, pentru că știința... of, știința! Dar cu toată știința, fata decade în galop întins și asta înseamnă că se duce. Tatăl luptă cu disperare, dar calm și liniștit, recuperând vechea sa fermitate, ajutat de don Antonio în munca sa, până într-o zi, convins fiind deja de neputința științei în acest caz, vede că Moartea se apropie de patul tinerei. Moartea? Ce e moartea? Un fenomen fiziologic, încetarea vieții. Și ce e viața? Complexul de
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
de patul tinerei. Moartea? Ce e moartea? Un fenomen fiziologic, încetarea vieții. Și ce e viața? Complexul de funcții care rezistă morții; un schimb între substanțele albumine organice și exterior, dezoxidarea organismului. În fața muribundei, împărtășită deja, se află mama sa, don Avito și Apolodoro. Marina se roagă și plânge în liniște, în vise, până înlăuntru; Apolodoro gândește la demisia sa și la nemurire. Iar don Avito, în fața iremediabilului, dă lecții: Începe finalul procesului vital; cianogenul 25 sau biogenul, cum spun alții
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
între substanțele albumine organice și exterior, dezoxidarea organismului. În fața muribundei, împărtășită deja, se află mama sa, don Avito și Apolodoro. Marina se roagă și plânge în liniște, în vise, până înlăuntru; Apolodoro gândește la demisia sa și la nemurire. Iar don Avito, în fața iremediabilului, dă lecții: Începe finalul procesului vital; cianogenul 25 sau biogenul, cum spun alții, pierde explozivitatea, explodând, și moarta se schimbă în albumină. Ce intime procese biochimice se verifică aici? Rosa pare că vrea să prindă ceva cu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
activitatea sa normală și vor trăi globulele albe sau leucocitele, aceste celule amiboide. Nu e un moment precis în care viața se oprește pentru a începe moartea; moartea se desprinde din viață, ceea ce fiziologii numesc necrobiosis, moartea vieții, a acestui don Fulgencio. "Fă copii" aude Apolodoro, la auzul acestui nume. Moartea își are viața sa, să zicem așa, procesele sale histologice și metamorfotice... și auzind-o suspinând pe Marina, adaugă: este natural! Cât îi trebuie științei să facă pentru a ne
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cârnat; dar la sfârșit își spune: "E sublim!" și împinge taburetul cu picioarele. Ce sufocare, vai ce sufocare! Intenționează să prindă cu picioarele taburetul, cu mâinile coarda, dar se pierde pentru totdeauna. Văzând că întârzie atâta să vină la masă, don Avito se duce să-l caute; trece prin casă și întâlnindu-se cu acela care atârnă, într-un moment fugitiv de inspirație, sare pe masă, taie coarda, întinde corpul fiului său pe masă, îi deschide gura, îi prinde limba și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]