2,466 matches
-
sovietici : Doi bărbați pentru o moarte, Castelul condamnaților, Atunci i‑am condamat pe toți la moarte, Sfânta Tereza și diavolii, Porțile albastre ale orașului, Stejar, extremă urgență, Pe aici nu se trece, Evadarea, Alexandra și infernul, Ultima frontieră a morții, Duios Anastasia trecea. Nefrecventat din 1967, după premiera milicierului Amprenta, universul fictiv al luptei organelor de Securitate și Miliție cu spioni și români fugiți din țară care revin cu gânduri rele este reluat în ianuarie 1970 cu Simpaticul domn R. Dacă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Partidului. Ideea lui Tatos de a lupta nu direct cu sistemul, dar cu propaganda lui cinematografică, concretizată remarcabil în Secvențe, e exprimată și în Casa dintre câmpuri : În curând pe ecrane, un nou film despre muncă și dragoste, emoționant, captivant, duios ! O problemă de etică ! O distribuție prestigioasă : Horia Căciulescu, Puiu Călinescu, Sebastian Papaiani ! Cântă Luigi Ionescu și Benone Sinulescu ! se aude dintr-un televizor, sinteză batjocoritoare a cinekitschului socialist. Probleme personale (1981) sau Supapa ca simptom Filmul (regia David Reu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
vineri (1973) 191, 196 Dragostea mea călătoare (1981) 234, 246 Dragostea și revoluția (1983) 234, 243-244 Dreptate în lanțuri (1984) 234 Drum în penumbră (1972) 196 Drumeț în calea lupilor (1990) 234, 242, 276 Drumuri în cumpănă (1979) 192, 196 Duios Anastasia trecea (1979) 193 Duminică la ora 6 (1966) 104, 111, 115, 127, 129, 139, 159, 161, 173, 176, 193, 196, 240, 249, 286 E E atât de aproape fericirea (1978) 192, 196 Ediție specială (1978) 139, 192-193, 248-249 Emisia
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pești, unde după fecundare masculul păzește ouăle și asigură protecția peștișorilor până ce aceștia ating maturitatea necesară, femela neavând nici un rol după depunerea ouălor; - familia paternă-maternă, caracteristică păsărilor și mamiferelor. Păsările, de pildă, formează familii monogame în care iubirea conjugală este duioasă, profundă și atât de durabilă încât rareori un partener supraviețuiește celuilalt în caz de deces. Iubirea părintească față de progenituri este la fel de puternică. Papagalii, petroșelul, turturelele, columbele, ponurii, sunt exemple foarte concludente și atent studiate. Mamiferele, la rândul lor, formează familii
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
dezavuare și înjosire a nației române ca popor și limbă. Este cazul lui H. R. Patapievici care în cartea sa Politice utilizează poate cele mai grotești adjective la adresa românilor ca neam și limbă, limbă în care a cântat atât de duios și expresiv Eminescu, Alecsandri, Coșbuc, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Cahuleanu, Goga, Arghezi, Minulescu, Mateevici, Labiș, C. V Tudor, A. Paunescu Grigore Vieru și atâția alții, care au dat atâta strălucire acestei adevărate perle latine - limba română. De altfel o asemenea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
chiar întunecat, sobru, etc.; sau culori vii, deschise; în funcție de starea sufletească a receptorului; (!!) pastelul este apreciat drept corespondent poetic al unor imagini vizuale; - imaginile vizuale se realizează îndeosebi prin epitete și elemente cromatice;sonorități: dramatice, acute, stridente etc. sau calme, duioase, armonioase, joviale; cu aceeași motivație ca a coloritului; - imaginile sonore se compun, de regulă, cu elemente la nivelul fonetic (vocale, consoane etc.), morfologic (interjecția) sau stilistic (aliterația, onomatopeea, etc.);pastelul este o adevărată probă pentru realismul și caracterul național, popular
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
de o durere sfâșietoare: „Mi-i viața azi durere vie,/ Străină orice bucurie,/ Când doamna ce-am iubit odată/ Cu dragoste nemăsurată/ Pierdută-mi este pe vecie.”639 În dialogul care urmează între cei doi, purtat „pe un glas curtenitor, duios”640 de către personajul narator, „dulce și plăcut grăia”641 și cavalerul, și care va constitui cea mai amplă parte a poemului, avem din nou prefigurată imaginea acelei societăți medievale cizelate și elaborate, de această dată accentul căzând pe ritualul iubirii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
58. 180 Nici un cusur n-avea: socot/ Că era dreaptă cumpănire/ În toată-a ei alcătuire.”651 Femeia deține toate calitățile cerute într-o epocă în care formalismul purtării nu putea fi încălcat: „Da, fiinc-atâta de frumos/ Danța, atâta de duios/ Cânta, și-atâta de unduios/ Zburda, și-atât de luminos/ Căta, și-așa prietenos/ Vorbea, cu sunet mângâios,/ Cum n-a mai fost ca ea vreodată/ Minune binecuvântată.”652 Unicitatea este dublată de mister, căci perfecțiunea tinerei este percepută ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
790 Ca și Beatrice a lui Dante, Grizilda este desăvârșită și virtuțile ei sunt cunoscute și apreciate de către toți supușii: „Căci, în virtute pururi deplină,/ Purtarea ei fără cusur frumoasă/ Era mereu de bunătate plină;/ Așa era la vorbă de duioasă,/ De vrednică de cinste și miloasă/ și-n suflet pătrundea așa de bine,/ C-o îndrăgea îndată orișicine.// Nu numai la Saluce în cetate/ Se răspândise faima ei cea bună,/ Ci și-n ținuturi hăt îndepărtate,/ O proslăveau noroadele mpreună
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
stufoasă, îndemnat să urce într-o birjă. Privirea îi era febrilă, dar trupul părea istovit, fără împotrivire, într-o totală renunțare. Un civil căruia vardistul însoțitor i se adresa deferent cu titulatura „domnule doctor” stăruia cu menajamente, chiar cu înțelegere duioasă, pe lângă omul voinic, aflat numai în cămașă albă și în pantaloni, fără de surtuc și fără bretele sau brăcinar, să se urce în trăsură. Mulțimea curiosă să afle și să vadă ce se pe trece, să se lămurească, a tot închis
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
etc., etc. De asemenea, elevii școalei normale de institutori, ai șlcoalei de belle-arte, ai conbservatorului de muzică și declamație, studenți universitari, elevi ai școalei de infantrerie. înmormântarea, deși simplă, fără pompă și nicio podoabă, a fost pătrunsă de o solemnitate duioasă și sinceră, tocmai prin simplitatea ei. Flori, în profuziune, coroane, buchete și jerbe. Un dric mic, tras de doi cai neacoperiți, forma tot aparatul de doliu. Slujba religioasă a fost oficiată, numai de un singur preot. La Biserică a vorbit
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
am făcut cunoscut numele Tău și-L voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu în Ei. în neuitata noapte dinaintea patimilor sale, Mântuitorul a înălțat către Tatăl ceresc cea mai duioasă rugăciune care a putut fi rostită vreodată pentru că o rostește însuși Fiul lui Dumnezeu în pragul despărțirii sale de lumea pământească. Oare ce a dorit Mântuitorul Iisus Hristos în acea clipă de răscruce în istoria omenirii? A dorit ca toate
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mie”. Cu atât mai mult, cu cât întâlnim această recunoștință și la făpturile necuvântătoare: „Boul își recunoaște stăpânul și asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă recunoaște și poporul nu pricepe.”. Din viața Sf. Gherman cunoaștem, de asemenea, scena duioasă de recunoștință a unui leu căruia cuviosul părinte îi scosese o țepușă din laba piciorului. După moartea sfântului, animalul fioros al deșertului i-a rămas recunoscător până la sfârșit, murind de durere deasupra mormântului binefăcătorului său. Ce minunat exemplu de recunoștință
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și a președintelui comisiei interimar e de la Primărie - G. Pallady, iată cum îi suna pendula acestuia: „Nu vă mai văd căsuța pe perete, / Modest sculp tată‐n os și lemn de nuc, / Pendule vechi cu lanțuri lungi și cuc / Tovarășe duioase și discrete. Nu mai aud în f iecare seară / Tic ‐ tacul vostru liniștit și grav / Nici cucu‐ n prag, subțire și firav, / Cântându‐mi ora‐ n dimineți de vară./ Toți v‐au uitat... a voastră strălucire / S‐a stins treptat
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cu ocazia unei ședințe a Ligii Cu lturale.” Domnului Mihăilescu‐Macaz îi răspunde Praștia prin însuși cuvântul lui Nicolae Iorga care nu‐i altul decât șeful politic suprem al celui care aruncă trivialităț ile: ... G. Tutoveanu este „un adevărat, un duios și un puternic poet”; poezia sa „Aduceți‐vă aminte” este „Una din cele mai frumoase bucăți lirice din literatura noastră”; poemul său „Logodnica lui Vifor” este „de o formă clasică pură”; întregul volum „Balade” e „cea mai însemnată carte de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
puternic și respectat de toate popoarele lumii; chipul în bronz al Marelui Cuza Vodă, do mnul iubitor al țărănimii, se ridică măreț din străjuirea a pat ru brazi. De sus... de pe înălțimea pedestalului de marmură aruncă priviri blânde, dulci, priviri duioase de părinte, țăranilor trecători, care nici acum și nici în ruptul capului nu voiesc să creadă că Cuza n u mai este printre cei vii.” * 284 Buletinul oficial al Comitetului executiv al Sfatului Popular al Regiunii Bârlad Buletinul oficial al
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a cărților și revistelor, însemnări literare și j urnalistice, informații și chiar poezii. Am reținut, nu întâmplător, poezia „Români, priviți spre hotare!” de Gh. Filiche, Priponești Tutova, în numărul 4 din aprilie 1937, din care redăm ultimele versuri: „...Atât de duios vi‐i trecutul Și jertfa atâta de mare, 315 În zare mijește furtuna, Români, priviți spre hotare!” Premoționale spusele învățătorului Gh. Filiche din Priponeștii nașterii mele... N‐a trecut mult și Mareșalul avea să ordone: „Ostași, treceți Prutul!” Ostașii au
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cu umor că făcea parte din „hălăciuga academicăʺ N‐am întâlnit publicate versurile satirice în cele 23 numere ale Florilor Dalbe apărute în 1919, dar am găsit versuri de o sensibilitate aparte semnate de același Victor Ion Popa, naive și duios anecdotice, cum le numește Gruia Novac undeva, referindu‐se la Societatea Academia Bârlădeană. Iată, de exemplu, versurile cu titlul „M‐a cunoscutʺ: „Avea iubita un cățel; / Se gudura pe lângă mine, / Și‐l depărtam încetinel,/ Căci drept vorbind, e o ru
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
izbucnească în plâns. Și proza, chiar atunci când evocă întâmplări crunte și nenorocite răsuciri de destin (ca, de pildă, în nuvelele din Mărin ocnașul, 1923), e moleșită într-un sentimentalism fără speranță. Emotiv ca un adolescent întârziat, „trubadurul”, invadat de amintiri duioase și atașat de „nimicuri dragi”, are - ca și în stihuirile lui - „ochii scăldați în lacrămi”. Așa, în schițele și în însemnările pretins epistolare din Priveliști și amintiri (1912), Floarea iubirei (1914) și Dragostea unui trubadur (1916). Printre înduioșări, înfrigurări, deprimări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
arată în gustul literar, în visurile și impulsiunile politice ale mulțimilor. De cîte ori realitatea dezminte prostia sentimentală, omul simplu se supără fără măsură, de cîte ori pare să o confirme, omul se bucură și se topește într-un optimism duios. Pe asemenea supărări și bucurii se întemeiază atitudinile estetice, morale și politice ale mulțimilor". Este șarjată politica științifică promovată de Marx și materialismul său economic, pentru care raporturile politice depind exclusiv de felul producției, ecuație în care nu sînt cuprinse
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
primează. Arta curentă nu poate fi estetică, politica nu poate fi științifică. Există astăzi o coincidență care mi se pare instructivă: arta comună se face din ce în ce mai sentimentală pînă într-atît că nici farsa, nici opereta nu mai sînt suferite fără condimente duioase; persiflajul curat și vesel al comediilor lui Labiche sau din libretele lui Offenbach pare cu desăvîrșire neacceptabil; iar, de partea ei, politica se concentrează tot mai esențial în tehnica ciomagului. "Sensibleria" veacului 18 s-a înecat, printr-un faliment grozav
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de un secol de dascăli și politicieni deopotrivă, ignoră, cu bună știință, datele reale ale figurii eminesciene, dominată de apetență enciclopedică, de rigoare critică, de profesionalism, de bună cuviință și de atitudine civică inflexibilă. Spasmele orgasmatice ale fetelor bătrâne schelălăind duios sub bătaia florilor de tei, ca și jeremiadele apocaliptice și ipocrite ale politicienilor care "nu sunt lăsați să-și iubească țara", nu au ce căuta aici, fiind, în sensul cel mai propriu, nelalocul lor. Cu totul altceva ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ce mărginesc pădurea Bois de Boulogne din Paris. Este o compoziție florală cu acorduri de gardenie, trandafir, iasomie, magnolie și floare de portocal. Acest parfum creează impresia că reușește să emoționeze, să înveselească și să seducă pe oricine prin mângâieri duioase, ca și cum ar fi purtat de o adiere răcoritoare pe deasupra unei pajiști proaspăt cosite. • Jicky, un nume care a revoluționat lumea parfumurilor, dat fiind că creatorul său, Aimé Guerlain, a folosit pentru prima dată într-o compoziție uleiuri aromate sintetice, deschizând
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
Acestea, sunt niște bucăți de pînză, late de 10 cm., lungi de 65 cm. La un capăt se leagă o lumînare, iar la celălalt un ban, după puterea decedatului. CÎnd se lucrează gulerele, aceste trei femei, cîntă Într-o melodie duioasă, următoarele versuri: ,, ... cutare și tu mi-ai plecat Pe un drum Îndelungat și neapropiat Înainte ai să mrgi, ochii să-i arunci La mîna dreaptă Că acolo mai este, o lină fîntînă Cu apă sălcie de-a de-ți place
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
atenuante și alta cu circumstanțe agravante. Probabil că pentru lipsa sa de cunoaștere inițială Adam ar fi așezat doar în boxa celor dintîi. De altfel, aceasta este și rațiunea pentru care umanitatea nu îl privește cu mînie, ci cu o duioasă înțelegere. Fără de el, nici unul dintre noi nu am fi fost astăzi. Și atunci, cum să-l mai judecăm cu asprime pe Adam? Textul biblic oferă un răspuns la care merită să medităm: "Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]