8,806 matches
-
de alți constituenți (principali), anume ale muncii, comunității etc. Controlul se exercită Într-un proces politic, nu doar unul tehnic, iar interesele deținătorilor de capital sunt considerate alături de celelate interese prezente În organizație sau mediul acesteia. Pe de altă parte, economiștii neoclasicii, oponenți ai curentului managerialist, asumă unitatea proprietății și a controlului argumentând că, atât normativ - legal cât și din considerente descriptive echipa managerială acționează În sensul satisfacerii intereselor proprietarilor. Principiul legal este că managerii reprezintă interesele proprietarilor organizați În adunarea
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
acțiunea actorilor sociali. În același timp Însă, puterea de care dispun anumiți actori În sistem (statul, grupurile de presiune) determină menținerea unor instituții ce produc rezultate consecvente intereselor acestor actori, dar În același timp ineficiente social. Modelele explicative avansate de către economiștii neo-instituționaliști, deși prezintă o importantă variație, Împărtășesc realismul explicației bazate pe interese, putere, maximizare. În continuare, vom prezenta teorii ce pun accentul pe caracterul social, cultural, macro-construit al organizării. 1. Instituții și acțiune rațională Problematica piețelor și a organizațiilor a
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
deosebesc În funcție de relativa independență pe care o acordă acțiunii, dar și În funcție de felul În care concep structurarea acțiunii de către instituții. În concepția lui R. Scott, instituțiile se bazează pe trei piloni: pilonul reglator; pilonul normativ; pilonul cultural-cognitiv (2004:72 - 81). Economiștii neo-instituționaliști, precum North (1990), Ostrom (1990) sau Williamson (1993), studiază În special pilonul reglator al instituțiilor. Ei utilizează teoria alegerii raționale În conjuncție cu analiza instituțională. Acestea ar fi În primul rând reguli, legi, convenții, impuse prin sancțiuni cu rol
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
spunea Durkheim, a fost să furnizeze individului o existență morală. Fără indivizi autonomi, având conțiință de sine, nu poate exista polis. Dar fără polis, individualitatea ar Însemna altceva (p. 239). În argumentul acestei din urmă poziții, voi prezenta succint teza economistului O. Hirschman (2004) cu privire la originea intereselor. El explică (2004) originea conceptului de interes, prezentând construcția ideatică care a condus În cele din urmă la autonomia acestuia În științele sociale, În special În economie. Noțiunea de interes s-a definit progresiv
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
colectivități sau societăți”. Astfel, concepția neo-instituționalistă În sociologie consideră că expansiunea instituțiilor formale - standardizarea profesiilor, regulilor de organizare, programelor, tehnologiilor - percepute ca legitime În baza unor justificări raționale integrate la nivel societal (sistem gnoseologic) - determină creșterea incidenței organizării acțiunii colective; economiștii neo-instituționaliști explicau același fenomen al creșterii incidenței organizaționale prin gradul mai ridicat de eficiență obținut cu ajutorul integrării tranzacțiilor, grad evaluat obiectiv, de un observator exterior. Totodată, justificările raționale integrante pot fi, În același timp, conflictuale Întrucât instituie, Într-o manieră
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
acțiune strategică (sau politică - Holm, 1995) mai presus de constrângerile sociale. Unele acțiuni constau În reproducerea patternurilor existente, În timp ce altele contribuie la transformarea lor. D. North (1990) avansează, În acest sens, o teorie interesantă. Pornind de la asumpția (Împărtășită de toți economiștii de altfel) că internalizarea normelor sociale nu este Întru totul determinantă pentru alegerile individuale, North consideră că alegerea subiectivă este proporțională cu prețul exprimării convingerilor personale. Cu cât este mai scăzut costul pe care actorii Îl plătesc pentru exprimarea convingerilor
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
intenționalitate colectivă, mai presus de voințele actorilor individuali. Cooperarea nu poate fi doar bilaterală sau contractuală, ci este realizată doar În virtutea imersării ei Într-un cadru social de referință mai larg care furnizează fundamentele cognitive și legitimitatea oricărui demers social. Economiștii neo-instituționaliști argumentează că presiunile pentru adaptare determină apariția unor instituții sociale eficiente, dar tot În sens contractualist: ele sunt rezultatul acțiunii raționale a actorilor indiferent de eventualele condiționări culturale sau structurale. Așa cum am văzut În capitolele anterioare, acești autori consideră
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
că este vorba de limitarea oportunismului interorganizațional (perspectiva costurilor tranzacționale), fie că este vorba de corelarea intraorganizațională a intereselor agenților și principalilor. În acest sens, ele sunt considerate universal raționale sau eficiente de către autorii respectivi. Pe de altă parte, alți economiști, precum North (1990), arată că instituțiile sunt rezultatul proiectelor politice ale conducătorilor: costurile tranzacționale, Împreună cu o teorie a statului ar desluși configurația instituțională. Ele nu mai au un caracter contractual, ci mai degrabă politic. În ambele cazuri Însă, odată instituite
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și generează așteptări sociale omogene ce fac posibilă cooperarea Între actori. Modelele avansate până acum sunt limitative Întrucât nu iau În considerare decât determinările utilitariste și cognitive asupra acțiunii sociale, promovând mai degrabă concepții mecanicist-atomiste, fie utilitarist subsocializante (În cazul economiștilor), fie suprasocializante (În cazul sociologilor) asupra indivizilor. Astfel de modele ignoră determinările de ordin socio-structural asupra acțiunii sociale, mai precis relaționările sociale concrete de natură a genera, pe de o parte, norme informale de cooperare și Încredere sau capital social
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
rețelelor ca mod de guvernare a schimburilor și organizării sociale și economice se bazează pe articolul de referință al lui Granovetter (1985) asupra implicării acțiunii În sisteme de relații sociale. El critică concepțiile parțiale și mai degrabă mecaniciste promovate de economiști și sociologi asupra acțiunii: pe de o parte, primii adoptă un model al actorului subsocializat care acționează exclusiv din rațiuni utilitariste pentru promovarea propriului interes, pe de altă parte sociologii operează cu o concepție suprasocializantă a individului, accentuând rolul normelor
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ca variabile de explicat constituie o perspectivă diferită atât față de economia neoclasică, cât și față de neo-instituționalismul economic. Acesta din urmă consideră instituțiile ca variabile explicative ale performanței economice și nu ca variabile de explicat prin prisma altor variabile sociale (structura). Economiștii „formaliști” consideră că, odată cu modernizarea, nivelul implicării acțiunii În relații sociale scade și că instituții formale guvernează tranzacțiile impersonale ce se realizează pe piață. Istoricul instituționalist North Împărtășește aceeași viziune atunci când afirmă (1990:34) că, În societățile moderne, creșterea complexității
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
S1, este mai eficientă În comparație cu alta, S2, atunci când, prin trecerea de la S1 la S2 nimeni nu pierde și cel puțin un actor câștigă. Un argument ce demonstrează fragilitatea acestei distincții, mai degrabă de ordin didactic decât epistemic, este acela că economistul North consideră mai degrabă dependența de cale decât eficiența ca variabilă cauzală În determinarea configurației instituționale. Conceptul de organizație, fiind mai larg, Îl circumscrie pe cel de firmă, aceasta din urmă fiind o organizație cu funcție de producție, de interes privat
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
preponderent de bărbați, iar cele mai puțin importante erau ramuri cu forța de muncă preponderent feminină. Chiar și în cele cu femei numeric dominante, conducătorii la nivel de echipă, secție, întreprindere erau mai ales bărbați. Managerii nu erau recrutați dintre economiști (specializare preponderent feminină în România), ci dintre ingineri (învățământul politehnic fiind puternic masculinizat). În consecință, socialismulxe "„socialism" real a consacrat dominația economică a bărbatului comunist asupra femeii comuniste prin decalajul de venituri, în baza genului reflectat în ierarhizarea importanței muncii
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
ar trebui să fie interesat un cercetător de abordarea în discuție?”, „Ce aduce ea nou și care îi sunt utilizările de succes?”. În acest prim capitol voi încerca să răspund unor particulare ale acestor întrebări generale: „De ce ar trebui un economist, un politolog sau un filosof să fie interesați de ceva precum Teoria Alegerii Sociale?”, „Care sunt utilizările, relevante pentru aceștia, ale Teoriei Alegerii Sociale?”. Răspunsurile sunt numeroase și le voi prezenta în cele ce urmează. Capitolul 1 Coordonatele paradigmei 1
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
eticii și în particular teoriei dreptății” [Sen, 1970a, p. ix]. Cum lucrarea din care am citat acest fragment este una care poate fi încadrată în Teoria Alegerii Sociale, se poate concluziona că paradigma poate prezenta interes în egală măsură pentru economiști, politologi și filosofi. În aceeași direcție, Strasnick (1976) nota că „problema (alegerilor sociale) este importantă pentru mai multe discipline, și, pornind de aici, a fost studiată pe mai multe niveluri. Pentru politolog este o problemă a deciziilor colective, în vreme ce pentru
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
politologi și filosofi. În aceeași direcție, Strasnick (1976) nota că „problema (alegerilor sociale) este importantă pentru mai multe discipline, și, pornind de aici, a fost studiată pe mai multe niveluri. Pentru politolog este o problemă a deciziilor colective, în vreme ce pentru economist este, de obicei, o problemă de definire a funcției de bunăstare socială. Din punctul de vedere al filosofului, problema este văzută ca fiind una a dreptății distributive, iar miza este aceea de a găsi criteriul pentru alocările binelui social.” [Strasnick
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
mai multe discipline și că atât cuvintele lui Sen, cât și cele ale lui Strasnick nu au doar valoare normativă. Nu este vorba, așadar, doar despre faptul că, date fiind preocupările din cadrul paradigmei, atunci ar trebui să fie cazul ca economiștii, filosofii, politologii, matematicienii sau informaticienii să fie interesați de aceasta. Prezența autorilor importanți în cadrul paradigmei în departamente de studii politice, economice, filosofie sau matematică demonstrează valoarea pozitivă a afirmației.<footnote Consider că activitatea de cercetare a politologilor, economiștilor sau filosofilor
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
cazul ca economiștii, filosofii, politologii, matematicienii sau informaticienii să fie interesați de aceasta. Prezența autorilor importanți în cadrul paradigmei în departamente de studii politice, economice, filosofie sau matematică demonstrează valoarea pozitivă a afirmației.<footnote Consider că activitatea de cercetare a politologilor, economiștilor sau filosofilor nu mai poate fi circumscrisă atât de precis nici prin ariile de interes ale acestora, nici prin metode, nici prin modalitatea de abordare a problemelor studiate. Bineînțeles, diferențele nu dispar, dar doresc să subliniez faptul că, deși, într-
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
bogat. De aici statul ar trebui să redistribuie de la bogați către săraci. footnote>: „Nu există nici o metodă prin care să putem testa magnitudinea satisfacției unui individ A în raport cu satisfacția unui individ B” [Robbins, 1932, 1945, pp. 139, 140]. Ulterior, noii economiști ai bunăstării, recunoscând importanța problemelor descoperite de Mises și Robbins, renunță total la utilitatea exprimată cardinal și la intenția de a o măsura sau a o compara. În (1938) Bergson introduce ideea de funcție de bunăstare economică. În (1947), Samuelson extinde
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
socială. Pentru ca un individ să considere că o ordine este o ordine socială este necesar ca acesta să aprobe acea ordine sau mecanismul prin care ea apare” [Little, 1952, pp. 423-424]. Punctul de vedere exprimat de Little este acela că economistul nu este interesat decât de a determina o ordine a stărilor societății, nu de a considera această ordine ca fiind una socială. Făcând o paranteză, această poziție, ca și cea a lui Samuelson și Bergson, este una foarte interesantă deoarece
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
îl face până a ajunge la Empatec. Astfel, pentru a putea beneficia de serviciile oferite de compania Empatec, și nu numai, o persoană cu handicap trebuie să fie evaluată de o comisie formată din cinci membri - psiholog, medic, consilier juridic, economist și un specialist în piața forței de muncă. Această evaluare are în vedere trei dimensiuni: medicală, socială și psihologică. Sistemul seamănă cât de cât cu cel din România, diferența constând în faptul că, în urma evaluării, persoana află nu numai în
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
întemeiază pe un program de psihoprofilaxie, care implică activitatea unei „echipe terapeutice” complexe, cu caracter interdisciplinar, în care activitatea medicului, a psihiatrului și a psihologului se împletește cu cea a asistentului social, a defectologului, a sociologului, a juristului și a economistului. Prin specificul său, profesia de asistent social este o profesie înalt umanistă, cu responsabilități deosebite față de natura umană și destinul unor persoane care se află în dificultate. Principiul de bază al acestei profesii constă în faptul că asistentul social intervine
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
urmă, contraproductiv. Nu întâmplător astăzi se vorbește tot mai mult de transdisciplinaritate. Aceste deziderate sunt întemeiate, însă practicarea lor superficială, fără restricții și cu inconștiența și iresponsabilitatea diletantului, implică un mare pericol, și anume proliferarea incompetenței. Nimeni nu poate interzice economiștilor, juriștilor, folcloriștilor, geografilor sau altor specialiști ce se apleacă asupra unor aspecte ale realității sociale să întreprindă anchete și sondaje de opinie. Dar fără a cunoaște temeinic achizițiile din științele socioumane de profil (în particular, sociologie și psihologie socială), riscurile
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
irakian se vor permanentiza și vor afecta credibilitatea guvernului american atunci când acesta va apela la alte țări pentru sprijin în cazuri precum cel al Iranului, al Coreei de Nord sau în cazul războiului împotriva terorismului. După cum remarca săptămânalul britanic The Economist, "spionii s-au înșelat, iar politicienii au exagerat...După părerea noastră, războiul a fost justificat. Dar în susținerea cauzei acestuia, domnii Bush și Blair nu au jucat corect față de popoarele lor."61 Scepticii susțin că pierderea puterii blânde nu contează
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
fost vicerege al Indiei deplângea înaintea parlamentarilor conservatori faptul că Hollywood-ul a dus la năruirea "prestigiului albilor în Orient", iar Belgia le interzicea africanilor din colonia Congo să vizioneze filme americane.18 Chiar și astăzi, după cum subliniază săptămânalul londonez The Economist, antiamericanismul reprezintă parțial o chestiune care ține de clasă: "Britanicii săraci și mai puțin educați îndrăgesc America mult mai mult decât compatrioții lor mai înstăriți.... Antiamericanismul claselor superioare poate fi, de fapt, un surogat al snobismului."19 Pe listă poate
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]