5,967 matches
-
cerealele. Repetarea aceleiași culturi Înseamnă accentuarea efectului și, prin urmare, oboseala solului. Din neștiință, ori de nevoie, omul practică totuși monocultura. Și o va face Încă, cel puțin până ce o tehnologie a viitorului va putea gestiona o cultură complexă, similară ecosistemului natural, adică unei stări stabile. Doar că mijloacele folosite pentru conservarea monoculturii au evoluat ele Însele, sensul fiind transferul pe spinarea tehnologiei a efortului, dar și pe seama naturii a efectelor. Câteva exemple: inițial, omul a eliminat speciile nedorite prin mijloace
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mult Înaintea Revoluției franceze, a instituit un premiu pentru o Întrebare: “Ce plantă poate salva Franța În caz de foamete?” Răspunsul, dat de Parmentier, a fost: “cartoful”. Întrebările de acum ar fi: “ce specie poate Înlocui câinele vagabond Într’un ecosistem antropizat” și “care este factorul de stress capabil a Îndepărta câinele vagabond de acest ecosistem”. Pentru că nu am bani, Îmi permit tot eu răspunsul, fie măcar teoretic: Poate tot câinele, dar În ipostaza sa utilitară, de pază, vânătoare ori agrement
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Franța În caz de foamete?” Răspunsul, dat de Parmentier, a fost: “cartoful”. Întrebările de acum ar fi: “ce specie poate Înlocui câinele vagabond Într’un ecosistem antropizat” și “care este factorul de stress capabil a Îndepărta câinele vagabond de acest ecosistem”. Pentru că nu am bani, Îmi permit tot eu răspunsul, fie măcar teoretic: Poate tot câinele, dar În ipostaza sa utilitară, de pază, vânătoare ori agrement, știind că varianta domestică a unei specii iese Întotdeuna victorioasă În fața variantei sălbatice, așa cum arată
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Unde se duce diferența, În minus, de profit? La oamenii care asigură plusul de muncă cerut de metodele tradiționale, și care, altminteri mănâncă din aceeași recoltă fără Însă a participa la obținerea ei. Unde plasăm acel agroecosistem energetic? Căci orice ecosistem presupune ocuparea unui loc, biotopul. Cred că nu este neapărată nevoie ca el să fie permanent, și Încă, plasat Într’un loc anume. El poate fi plasat oriunde rămâne un loc liber, adică necultivat În scop alimentar. Esențialul e să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
energetice casnice, precum lemnul, bun și la altceva. Și, Încă, cultivarea temporară a unor plante energetice este o alternativă la monocultura pe care am criticat-o adesea ca poluantă ori degradantă pentru mediu. Și ce punem pe el, În acel ecosistem energetic? Evident, plante fixatoare de energie Într’o formă utilă/accesibilă, ori producătoare de materie primă, ca de exemplu pentru hârtie. Iar aici, deși vorbesc la modul general, trebuie să-mi văd și bârna din ochi. Adică, cercetarea trebuie angajată
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fructele unei plante locale pe care a răspândit-o astfel până ce a ajuns o buruiană. Omul s’a ales cu doi inamici În loc de unul: buruiana și fluturele au proliferat În continuare. Concluzia? Orice achiziție a unei specii noi Într’un ecosistem, chiar dacă evolutivă, naturală deci, nu doar favorizată de om, reprezintă o degradare a acelui ecosistem, pe care-l silește la a-și căuta un nou echilibru; Îl va găsi desigur, dar el va fi situat undeva mai spre entropic, atât
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Omul s’a ales cu doi inamici În loc de unul: buruiana și fluturele au proliferat În continuare. Concluzia? Orice achiziție a unei specii noi Într’un ecosistem, chiar dacă evolutivă, naturală deci, nu doar favorizată de om, reprezintă o degradare a acelui ecosistem, pe care-l silește la a-și căuta un nou echilibru; Îl va găsi desigur, dar el va fi situat undeva mai spre entropic, atât ca omogenitate crescută, iar Viața, pentru perpetuare și evoluție, are nevoie de diversitate, cât și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ales, nu deranjează pe nimeni. E cazul caisului, prunului, gutuiului, piersicului, dudului. Dar introducerea lor a fost lentă, de-a lungul a unul-două milenii, pom cu pom, iar nu sută de hectare cu sută de hectare, neagresând stabilirea echilibrului În ecosistemele În care pătrundeau. Introducerea conștientă, dintr’o dată, masivă, a unei noi specii presupune, pentru a obține același efect, adică a păstrării echilibrului, un studiu complex privind ecologia acelei specii. Un prieten basarabean Îmi propunea, acum câteva săptămâni, o colaborare pentru
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Mai mult, căci epurarea cere multă energie, plantele folosesc energia nepoluantă a Soarelui, iar omul una produsă undeva, evident poluând, chiar mai mult decât epurează folosind acea energie. Chiar și o hidrocentrală poluează, căci modifică regimul hidrologic al râului, divide ecosistemele acvatice etc.; o poluare mai ocultată deci. Cât despre atomocentrale, poluarea lor e Încă mai ocultată, căci se manifestă doar accidental, deci imprevizibil. Deci, ce-ar trebui făcut? Să semănăm pe maluri stuf? Nicidecum. Vine el singur, dacă nu-l
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fenomenul apare chiar dacă hrana e abundentă. Epizootia corectează nu raportul dintre acele insecte și hrană, ci pe acela dintre ele și restul biocenozei. Dacă n’ar exista acest mecanism corector, ar fi mai rău. Căci atunci ar crește presiunea asupra ecosistemului. Și nici un ecosistem nu permite, fără a Înceta a fi el Însuși, decât prelevarea unei cantități limitate de energie. Doar agroecosistemul - și aici ajungem la om - poate asigura o cantitate de energie mai mare, dar aceasta cu prețul degradării mediului
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
hrana e abundentă. Epizootia corectează nu raportul dintre acele insecte și hrană, ci pe acela dintre ele și restul biocenozei. Dacă n’ar exista acest mecanism corector, ar fi mai rău. Căci atunci ar crește presiunea asupra ecosistemului. Și nici un ecosistem nu permite, fără a Înceta a fi el Însuși, decât prelevarea unei cantități limitate de energie. Doar agroecosistemul - și aici ajungem la om - poate asigura o cantitate de energie mai mare, dar aceasta cu prețul degradării mediului În care se
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
decât reacția naturii. Și, sub presiunea demografică, a căutat alte zone de exploatat; acum se uită cu jind la ocean, sperând de la el rezolvarea problemelor sale alimentare. Dar niciodată, și nici acum, nu și-a pus problema suportabilității. Căci acel ecosistem marin are deja consumatorii lui, iar adăugarea la ei a unui altul, omul, Îl scoate din echilibru. Desigur, omul va Înlocui - căci balanța dintre producătorii și consumatorii biocenozei trebuie să rămână echilibrată - va Înlocui deci, pe unii dintre consumatorii consacrați
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Desigur, omul va Înlocui - căci balanța dintre producătorii și consumatorii biocenozei trebuie să rămână echilibrată - va Înlocui deci, pe unii dintre consumatorii consacrați dar, atenție, fără a le Îndeplini și rolul. Cu alte cuvinte, intervenția alimentară a omului În acel ecosistem străin lui Îl va degrada și pentru el, omul, și pentru ceilalți. Degradarea tot mai extinsă În spațiu a raportului dintre un om În expansiune și restul biosferei În restrângere, va da un nou impuls acțiunii reglatoare a naturii. Un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
obicei aspectele defavorabile zonei noastre. Dar nu tot ceea ce vine de afară e chiar rău. Exemple? Salcâmul, adus din lumea nouă În cea veche destul de recent, acum 150 de ani, s’a aclimatizat perfect, mai mult, s’a integrat În ecosistemele autohtone În așa măsură Încât prea puțini, când Îl văd atât de comun prin Dobrogea ori Basarabia realizează că-i venit de pe aiurea. Iar alt exemplu e subiectul de astăzi: pisica. Adorată la propriu În Egiptul antic, “lumea veche” a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În vizită la rudele ei Încă sălbatice din Europa. I-a plăcut și a rămas. Dar, civilizată fiind, și-a educat urmașii să se apropie de om, alegere adesea fatală. Cu toate acestea, s’a integrat și ea perfect În ecosistemele locale, chiar dacă vrăbiile sunt de altă părere, iar relativ recentul ei popas pe meleagurile noastre nu a apucat să lase prea multe urme În etnologia română, decât că plecarea pisicii de acasă prevestește numai necazuri. Desigur e valabilă și reciproca
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Pentru a trăi, adică pentru a obține energie, el are nevoie de un biotop, adică un substrat și atunci Îl așezăm pe Ouroboros pe un plan, fie el cel al hârtiei. Reconstituim astfel, ideatic, ecosfera. Să studiem acest model. Așa cum ecosistemul nu se poate diviza În biocenoză și biotop fără a muri, Ouroboros nu poate părăsi planul, de care trebuie să se țină mereu strâns lipit, atâta timp cât trăiește. Ca urmare, prin simplul fapt că Viața e obligatoriu Însoțită de dezvoltare, deci
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
plantele sunt consumate și nici toate animalele ce reprezintă fiecare nivel trofic. Cu alte cuvinte, cantitatea de energie transferată de fiecare nivel trofic celui superior e limitată. Nu există o egalitate În ceea ce privește cuantumul acestui transfer; el ține cont de particularitățile ecosistemului, dar și de o relativă risipă de energie caracteristică ierbivorelor, respectiv economie a carnivorelor. Dar În medie, Între nivelurile trofice se transmite cam 10% din energia nivelului inferior. În paranteză fie spus, plantele sunt cele mai risipitoare căci, din energia
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
procente. Rezultă astfel o reprezentare a tuturor viețuitoarelor și mai ales una optimă. În general, animalele sunt strict specializate trofic, deci fără șanse de a scăpa, prin apelul la altă hrană, de sub controlul populațional exercitat de oferta de hrană a ecosistemului. E drept, există printre animale și omnivori, dar și ei rămân limitați În cadrul unui ecosistem anume, din care nu pot evada, păziți de factori fizici, temperatura ambiantă de exemplu. Spre deosebire de animale, omul a putut evada din această postură prin mobilizarea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
animalele sunt strict specializate trofic, deci fără șanse de a scăpa, prin apelul la altă hrană, de sub controlul populațional exercitat de oferta de hrană a ecosistemului. E drept, există printre animale și omnivori, dar și ei rămân limitați În cadrul unui ecosistem anume, din care nu pot evada, păziți de factori fizici, temperatura ambiantă de exemplu. Spre deosebire de animale, omul a putut evada din această postură prin mobilizarea diferenței dintre el și animalele propriu-zise, adică a rațiunii și, Încă, a calității sale de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
se naște pe măsura parcurgerii lui. Și, ca treaba să nu fie chiar așa de simplă, aceste oscilații au loc la mai multe niveluri, cu nuanțe specifice. Concretizând la Viață, pe termen scurt, sezonier și chiar săptămânal, după specificul fiecărui ecosistem, există o supremație alternativă a autotrofelor, respectiv heterotrofelor. Pe termen lung, sute de milioane de ani, și la nivelul Întregii biosfere, marile grupuri de organisme au apărut și dispărut ori intrat În declin, la fel, alternativ: apariția unor autotrofe, plante
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
vânătoare și pescuit - tot un fel de vânătoare... sau poate de cules, deci o formă intermediară. Însă, rând pe rând, vânătoarea și pescuitul și-au pierdut importanța și au devenit sporturi, omul agonisindu-și cele necesare traiului prin exploatarea unor ecosisteme artificiale, antropizate dar eficiente: ogorul, grajdul, iazul. Au devenit niște sporturi cam crude și, mai ales neloiale, din moment ce omul nu se mai expune față În față cu animalul. Poate nu Înțeleg eu, care văd În sport doar stimularea performanței umane
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mai precis energie chimică Înglobată, căci depășirea fracțiunii transferate nivelului trofic superior conduce la scăderea bazei trofice, a energiei disponibile și apoi la Înfometarea aceluia care a făcut-o. Această fracțiune de energie, ce se poate transfera fără a deregla ecosistemul, e variabilă, În funcție de nivelul trofic și caracteristicile ecosistemului, dar se situează În medie În jurul a 10%. Cam aici ar trebui să limităm și noi culesul, În special atunci când nu culegem fructe, ci Însăși corpul acelor organisme, ciuperci, scoici, melci etc.
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
transferate nivelului trofic superior conduce la scăderea bazei trofice, a energiei disponibile și apoi la Înfometarea aceluia care a făcut-o. Această fracțiune de energie, ce se poate transfera fără a deregla ecosistemul, e variabilă, În funcție de nivelul trofic și caracteristicile ecosistemului, dar se situează În medie În jurul a 10%. Cam aici ar trebui să limităm și noi culesul, În special atunci când nu culegem fructe, ci Însăși corpul acelor organisme, ciuperci, scoici, melci etc. A risipi. Comoditatea ne Îndeamnă să culegem mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
noi sunt tentați să le distrugă pe acelea pe care le consideră toxice, uitând că prin crearea lor natura a urmărit doar păstrarea reprezentativității acestui grup de organisme cu un rol deosebit de important În regenerarea mediului, deci a conservării productivității ecosistemului. A exporta. E o chestiune delicată, chiar dacă e făcută În măsura amintită, ținând de comandamente sociale: a ne asigura pe noi, ori a vinde altora ceva ce am primit gratis, energia solară, care oricum cade pe pământul nostru; dar care
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
exporta. E o chestiune delicată, chiar dacă e făcută În măsura amintită, ținând de comandamente sociale: a ne asigura pe noi, ori a vinde altora ceva ce am primit gratis, energia solară, care oricum cade pe pământul nostru; dar care văduvește ecosistemul nostru În favoarea altui ecosistem. Ar mai trebui amintit că prin cules omul face concurență animalelor ce populează În mod obișnuit acel ecosistem. Treaba nu e chiar atât de rea; nu trebuie să uităm că acele animale Își extind domeniul de pe
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]