12,690 matches
-
că strada a fost curățată, iar compania responsabilă de aceste lucrări a fost sancționată. La mesaj era atașată și o fotografie, cu rezultatul lucrărilor efectuate: omătul dispăruse, împreună cu acesta - și inscripțiile de pe pereți, iar pe asfalt se vedeau urmele „periei” editorului de imagine.
Demis de primar, pentru că a curățat zăpada... în Photoshop by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56856_a_58181]
-
prime două volume, ca început al ediției critice pe care poetul o merita, reușesc indubitabil să facă. Sumarul lor - alături de prefețele care deschid fiecare volum în parte - este el însuși un instrument, nu numai de structurare editorială, ci și istorico-literar. Editorul, bazat, cum spuneam, pe o cunoaștere în profunzime a universului lui Dimov, grupează poezia acestuia în două „etape”. Cea de început, delimitată de volumele Versuri (1966), 7 poeme (1968) și Pe malul Stixului (1968), consemnează, pe de-o parte, „recuperarea
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
Însă de-abia Cartea de vise (1969) va marca „maturitatea deplină” a lui Leonid Dimov, după cum afirmă chiar Ion Bogdan Lefter. De aceea, acest al doilea volum beneficiază, spuneam, de o nouă prefață (în paranteză fie zis, este excelentă ideea editorului de a comenta, pas cu pas, fiecare volum dimovian). El cuprinde nucleul programatic al operei lui Leonid Dimov. Este vorba, pe lângă amintita Carte de vise, de volumele Semne cerești (1970), Eleusis (1970), Amintiri (1973), și La capăt (1974). Restul volumelor
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
urmare ediția critică trebuie să respecte structura poeticii sale, așa cum el însuși a gândit-o, urmând ca recuperarea filologică a tuturor textelor, publicate sau rămase în manuscris, să fie rezervată unor volume ulterioare celor ce conțin antumele. Decizia luată de editor este corectă, pentru că este fidelă față de relieful interior al creației dimoviene, și se cade apreciată cum se cuvine. Cu atât mai mult cu cât demersul de față nu are numai un caracter istoric, „recuperator”, ci și unul critic, activ, Dimov
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
de față nu are numai un caracter istoric, „recuperator”, ci și unul critic, activ, Dimov fiind un poet a cărui operă continuă să se afle în actualitate și să influențeze direct evoluția poeziei care se scrie în momentul de față. Editorul a operat și cu o mică „licență” cronologică, tot spre a respecta arhitectura poeticii lui Dimov. Volumele Deschideri, din 1972, și A. B. C., din 1973, nu au fost incluse în sumarul volumului al II-lea, fiind amânate, bănuiesc, pentru
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
O carte intitulată Poștalionul cu boi adună articolele publicate de Mircea Iorgulescu în „Cultura“, în „Vatra“, în suplimentul „Jurnalului național“ („Scânteia“ !). A apărut în 2010 la Editura „Karta Graphic” din Ploiești, la inițiativa lui Ioan Groșescu, scriitor și jurnalist prahovean, editor, vechi prieten și fost coleg de studenție cu Mircea Iorgulescu. În nota introductivă acesta, ca „autor fizic” al cărții, îi mulțumește celuilalt, ca „autor moral”. Este o carte de atitudine, însumând comentarii despre lumea actuală și despre trecut, acesta pus
Atunci și Acum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5812_a_7137]
-
volume din „ediția de autor” a scrierilor argheziene, publicate între anii 1962-1975 la Editura pentru Literatură. Pe domnul Pienescu l-am întâlnit în luna aprilie,anul trecut, când l-am vizitat hotărâtă să-i smulg câteva din secretele muncii de editor. Dar confesiunile lui aveau să urmeze un alt făgaș. Iar secretele îndeletnicirii sale aveau să îmi rămână cvasi necunoscute. Am înțeles însă că meseria de „cărțar” (cum îi place să-și spună, adică de filolog îngrijitor al cărților altora) nu
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
este autorul unor cărți despre Barthes, dintre care cea mai importantă, Eric Marty, Roland Barthes, le métier d’écrire, Seuil, 2006, cuprinde atît studiile apărute deja în Operele complete, cît și o consistentă parte (auto)biografică. Așa după cum recunoaște chiar editorul, aceste Opere ale lui Barthes nu sunt tocmai complete. Există o seamă de texte neinserate și cîteva inedite. Poate cele mai importante dintre acestea din urmă - mai ales din perspectiva, la modă astăzi în Paris, unui Roland Barthes scriitor - ar
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
pot înmulți, fie că e vorba de române mari, fie că e vorba de române modeste, dar care se vor bucura de succes de public. Meritul lui Gaston Gallimard, îndeosebi, a fost de a-si repara greșelile, cumpărând drepturile de la editori mai perspicace, dar mai săraci.
Și erorile fac parte din istorie () [Corola-journal/Journalistic/5587_a_6912]
-
studiat informatică și matematică în România, pentru a-și crea o firmă în domeniul tehnologiei publicității video, Brainient. Afacerea sa oferă caracteristici interactive clipurilor postate online, ajutînd clienții să își crească veniturile din publicitate cu aproximativ 30%. "Dacă iei un editor care obține 20 de milioane de lire sterline (peste 23,3 milioane de euro) pe an, acest lucru înseamnă 26 de milioane de lire (peste 30,3 milioane de euro)", explică Gal. Acest lucru înseamnă plăți mai mari ca taxe
Britanici: Românii sunt buni la inginerie şi antreprenoriat by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/55895_a_57220]
-
critic literar, începuturi datorate unui eșec și unei farse: a picat la admitere, iar prima carte, despre Antim Ivireanu, Antim. Logos și personalitate, a fost scrisă în urma unui fals contract, extrem de mobilizator de altfel, semnat cu prietenul său, scriitorul și editorul Mircea Ciobanu. Eugen Negrici s-a adresat mereu tinerilor, povestea sa fiind oferită ca exemplu pentru a nu abandona un drum după prima nereușită. De asemenea, Eugen Negrici a părut oarecum contrariat de faptul că tinerii nu mai sunt combativi
Vitalitatea dezbaterii critice în România by Adriana Bărbat () [Corola-journal/Journalistic/5598_a_6923]
-
botezate scriitori români, cu subvenții și poze în cărțile de școală.” (apud ediția de față, p. 15). Poemul invectivă și alte poeme este o ediție de bun nivel, în care singurul aspect de mirare e acela că nu revendică un editor. Deși reprezintă prima reeditare postbelică a unor texte fundamentale, nu numai în ansamblul creației lui Geo Bogza, ci al întregii avangarde românești, cum ar fi Jurnal de sex, volumul ne-o indică doar pe autoarea cronologiei și a referințelor, Teodora
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
1929), Poemul invectivă (1933), Ioana-Maria. Șaptesprezece poeme (1937), Cântec de revoltă, de dragoste și moarte (1945) și Orion (1978). Aceasta înseamnă că este încălcată o regulă editorială de bază, care stipulează obligativitatea reproducerii ultimei versiuni tipărite antume a textelor. Explicația editorului anonim este aceea că, în volumul antologic Orion, Bogza a revizuit drastic textele selecționate din Ioana- Maria și din Cântec de revoltă... (Paul Cernat afirmă chiar că au fost rescrise „până la a deveni de nerecunoscut”), sub influența ideologiei dominante, și
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
dreptate când, încălcând voința autorului, îl înfățișăm astăzi publicului altfel decât a crezut el de cuviință. Există, firește, și cazuri când suntem siliți să nu respectăm această voință auctorială suverană, cum ar fi cel al lui Ion Heliade-Rădulescu, căruia toți editorii i-au reprodus prima versiune a operei, de dinainte ca el să o rescrie, „latinizându-o”. Însă asemenea situații nu sunt comparabile cu cazul Bogza: editată în versiunea din Curs întreg de poezie generală, opera lui Heliade- Rădulescu ar fi
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
totuși simpatice, cum e aceea în care gâfâie prin nu știu ce gară din Vest „aproape cocoșat sub gigantica mea valiză plină de propriile mele cărți, unele în două sau trei exemplare”. Sau alta în care primește o antipatică scrisoare de la un editor italian, plină de vești nu tocmai plăcute privitoare la lipsa de ecouri a unor texte proprii încredințate spre publicare în peninsulă. Iată: „Cu puțin timp în urmă, am vorbit despre Dvstră cu Luzi și i-am spus, tocmai, că, mai
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
romanele lui polițiste avându-l ca protagonist pe Arsène Lupin intră în domeniul public. Mai multe case de editură franceze au programat deja tipărirea operei lui Leblanc. Prin înțelegere cu strănepoata scriitorului, care deținea drepturile până la începutul lui 2012, un editor parizian a și început publicarea Aventurilor extraordinare ale lui Arsène Lupin, într-o ediție care o repetă, inclusiv ilustrația, pe aceea originală din urmă cu peste un secol. Florence Boespflug-Leblanc semnează prefața. Probabil, plătită, de vreme ce pe ediția ca atare strănepoata
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5049_a_6374]
-
DILEMA VECHE, despre iresponsabilitatea autorităților care aprobă, într-o veselie, dărâmarea unor clădiri cu valoare istorică din puținele rămase în picioare în Capitală. În numărul din 1-7 decembrie, intitulat cuvenit „O rușine”, e vorba despre dărâmarea casei marelui lingvist și editor Alexandru Rosetti (1895- 1990) de pe strada Dionisie Lupu nr.56. Zona e una protejată. Andrei Pippidi a mai semnalat pericolul ca un întreg front de clădiri vechi de pe stradă să dispară spre a face loc unor blocuri impersonale. El a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5050_a_6375]
-
după moartea sa, de alți amfitrioni, respectivele întâlniri și dezbateri s-au dorit a fi un cadru neconvențional de manifestare a istoriei literare, sub forma evocărilor, medalioanelor și, mai ales, a intervențiilor memorialistice ale unor personaje ale acesteia: scriitori, critici, editori, artiști. Volumul al VII-lea ne propune, astfel, după scenariu deja acreditat, 13 „Rotonde 13”, dedicate unor clasici ca I. L. Caragiale, Mihai Eminescu sau George Bacovia, criticilor G. Călinescu și Perpessicius, scriitorilor Mihail Sebastian, Cezar Petrescu, Tudor Mușatescu și Dimitrie
Farmecul pierdut al istoriei literare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5058_a_6383]
-
promiteau să continue linia acestuia, dar primul s-a stins din viață prea devreme, iar cel de-al doilea a abandonat, din motive (mie) necunoscute. Nu închei, totuși, fără a semnala că, în acest volum al VII-lea al „Rotondelor”, editorii au inclus din nou textul evocării dedicate lui Al. T. Stamatiad, care mai apăruse identic și în volumul al V-lea al seriei. Nu știu cum ar fi comentat causticul Șerban Cioculescu împrejurarea. Eu o iau ca pe o bizarerie.
Farmecul pierdut al istoriei literare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5058_a_6383]
-
luptă interioară. Este o cale mai dificilă, încărcată de riscuri. Dacă m-aș fi înscris pe coordonatele muzicologiei universale, bunăoară, aveam mai multe surse de informare, mai multe materiale bibliografice, șanse superioare de a ajunge mai repede în atenția unor editori. D. Av. - Să spunem, șanse superioare de lansare. Totuși, în cazul alegerii pe care ați făcut-o, cercetarea s-a bazat pe o documentare facută de dvs. înșivă. O.L.C. - În anii studenției mele inițiale, la Conservatorul din Cluj, în
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
B.D. „Rufe murdare”. Succesul a fost de la inceput imens. Cu două decenii în urmă, soții Crumb s-au stabilit într-un orășel francez, continuând să-și divulge public problemele de cuplu, inclusiv aventurile extraconjugale, profitând de curiozitatea, mănos răsplătita, a editorilor francezi. Alină participa la viață orășelului cu mult entuziasm și scrie scenariile. Mai talentat că desenator, Robert nu iese din casă decât rareori, poate și fiindcă franceză lui este astăzi exact aceea de acum douăzeci de ani. („Le Monde des
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5067_a_6392]
-
Victor Ivanovici Yorgos Alisanoglou Yorgos Alisanoglou s-a născut la Kavala, în 1975. A studiat Sociologia. În prezent este librar și editor. A publicat șapte volume de versuri și traduceri din Pink Floyd, Jim Morrison și Charles Bukowski. Cel ce pleacă EL A PLECAT ȘI nimeni n-a rămas să umple golul/ apoi- au plecat și alții/ și-apoi tot mai mulți
Poeți contemporani din Salonic by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/5085_a_6410]
-
nu fi romanciera însăși („văduva trăiește o poveste a cărei autoare nu este ea însăși”), ci o oarecare Doamnă Smith, faptele sunt perfect reale. Joyce Carol Oates a fost căsătorită 47 de ani și 25 de zile cu Raymond Smith, editorul cunoscutei publicații „Ontario Review”, la care au colaborat Below, Carver, Atwood, Roth, Penn Warren și alți mari scriitori contemporani din SUA, mort la 78 de ani în urma unei infecții nosocomiale tocmai când se credea a fi supraviețuit unei pneumonii. Cartea
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5088_a_6413]
-
pe hârtie de proastă calitate și având adeseori coperte de-un grotesc insuportabil - pentru a-și planifica pașii ascensiunii sociale. Mulți dintre ei dobândiseră gustul literaturii „populare”, nepretențioase, încă în deceniile anterioare, când așa-numitele dime-novels invadaseră piața datorită unor editori precum Baedle & Adams ori Street & Smith. Aceștia din urmă s-au reprofilat, în 1915, promovând „genul pulp”, punând astfel bazele unei veritabile industrii care a permis cristalizarea și, ulterior, consolidarea formulei hard-boiled. Rolul revistei Black Mask este, în această direcție
Fabrica de ficțiuni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5094_a_6419]
-
să nu acționeze în această privință, scrie biograful oficial al Doamnei de Fier, citat de The Independent. Charles Moore a lucrat zece ani la biografia baronesei Thatcher, cu care a colaborat de-a lungul proiectului său. Moore spune că fostul editor al Sunday Times, Andrew Neil, l-a întrebat despre viziunile fostului premier, după retragerea sa din fruntea guvernului. M-a întrebat dacă, după ce a părăsit funcția, Margaret Thatcher a ajuns l-a concluzia că Marea Britanie ar trebui să părăsească UE
Baroneasa Thatcher voia să scoată Marea Britanie din UE by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56251_a_57576]