3,527 matches
-
acesteia, chiar dacă ea știe să preia conducerea pentru a o domina și a o îndruma mai bine17. Același lucru se întîmplă și în Imperiul Austro-Ungar, care tot datorită înfrîngerii armate, se dezmembrează 18. În octombrie 1918, Bela Kun fondează o efemeră Republică ungară a muncitorilor, care va dispărea în iulie 1919. Sfîrșitul Imperiului Austro-Ungar și revolta naționalităților permit înființarea de noi State: Ungaria, Cehoslovacia și Iugoslavia. În împrejurările date, mișcarea socialistă nu joacă decît un rol secundar: mult mai puternic decît
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
defuncta UPSAI, au refuzat să adere la ISM sau au rămas în afara acesteia: socialiștii revoluționari ruși de stînga, micul nucleu acum format din socialiștii independenți germani, Partidul Muncitoresc Norvegian, socialiștii italieni maximaliști, Partidul Socialist Independent din Polonia, precum și cîteva grupări efemere din Suedia, Cehoslovacia și Iugoslavia, care s-au desprins de comunism. În Franța, Uniunea Socialist-Comunistă formată din foști comuniști care au părăsit Partidul în 1922-1923 se alătură și ea acestui curent. Organizat începînd din 1924 în cadrul Biroului Internațional al Partidelor
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Robert Lacoste și a numeroși militanți socialiști și sindicaliști. Grupări se formează, de asemenea, la Lyon și la Toulouse, îndeosebi plecînd de la foștii militanți, provenind dintr-o dizidență a SFIO Partidul Socialist Muncitoresc și Țărănesc* care a avut o existență efemeră din 1938 pînă în 1940. Dacă relațiile cu comuniștii se modifică radical începînd din iunie 1941, o dată cu intrarea lor masivă în Rezistență aceasta a luat ființă cu mult înainte pentru un mare număr dintre ei lucrurile nu sînt încă rezolvate
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
politicii Uniunii Sovietice, aceasta nu va interveni militar. Dar aceste schimbări nu au putut avea loc fără mobilizarea maselor care, sub diferite forme, a dărîmat vechile regimuri comuniste. Din acest punct de vedere, eșecul tentativelor "reformiste" ale lui Egon Krenz, efemerul conducător al RDG, incapabil să satisfacă revendicările democratice, este semnificativ: mișcarea "de jos" a fost prea puternică pentru a putea fi îngrădită și nu a putut fi satisfăcută doar cu revizuiri sumare. Ne putem, în sfîrșit, întreba în ce măsură nu este
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
neant. Omul de pasiune, al iubirii integrale și absolute, fie că e vorba de femeie sau de patrie, este în cădere liberă. Viața pasională ce născuse o operă vie, vitală prin magicul sentiment simultan al trecutului, prezentului și viitorului, al efemerului ("clipa cea repede") și veșniciei, se dedramatizează alarmant. Intelectualul care realizase că viața și gândirea lui nu coincid, una fiind haotică, imprevizibilă, ultragiată, cealaltă fiind armonică, performantă, declanșase odinioară conflictul cu tumultul vieții. Acum acea vis animi este doar o
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mai puțin avantajat din acest punct de vedere, fiind așezat pe o axă periculoasă între puterile vremii, în calea tuturor vitregiilor, respectiv pe linia de contact dintre Imperiul Roman (iar mai târziu Bizanț) și Parția (bazinul mesopotamian), ceea ce explică caracterul efemer al formațiunilor statale din nordul Arabiei. 2.1.2. Evoluția istorico-teritorială în perioada înfloririi civilizației arabe (630 - 1258) Marea migrație arabă din secolul al VII-lea a fost ultimul val semitic, dar și cel mai consistent ca volum și mai
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
luat de bărbat pe comandantul militar mameluc Aibeg, care a devenit astfel primul sultan mameluc al Egiptului. Pe lângă aceste formațiuni principale, mozaicul politico-teritorial din spațiul arab medieval a mai inclus și o serie de numeroase șeicate și emirate mărunte ori efemere, constituite în jurul unor așezări-cetăți cu rol de polarizare locală: emiratele din Mosul și Jazira (în nordul Irakului); emiratele din Alep și Homs (Siria); regatul idrisid întemeiat de Idris ibn-Abdullah cu capitala la Fès (în Maroc) a funcționat între 788-974 și
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
Siria între 868-905; emiratele de Cordoba și Granada (în Spania); emiratul din Palermo (Sicilia); emiratul din Malta. De asemenea, în spațiul palestiniano-levantin au fost constituite în evul mediu, de către cavalerii puterilor europene, o serie de formațiuni statale creștine cu caracter efemer, ca o consecință istorico-geografică în urma primei cruciade derulate la sfârșitul secolului al XI-lea (fig. 19): Comitatul Edessei a fost primul stat creat de cavalerii cruciați în Orient, între anii 1097 1144, situat de-a lungul actualei frontiere dintre Siria
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
și conducerea militară, iar celelalte instituții centrale în diferite alte orașe: Ministerul Industriei la Misuratta, Banca centrală la Sebha etc. Aceste tentative reformatoare de descentralizare preconizate nu s-au materializat în cele din urmă, dovedindu se a fi fragile și efemere. B. După criteriul funcțional al lui Vaughan Cornish se disting următoarele categorii: a. Capitalele în care funcția politică se suprapune peste cea financiar-comercială sunt cele ce dețin statutul de mare empoliu comercial, cu un segment social al mediului de afaceri
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
traduce prin... fiul evreicei! (djuga = evreică). Hm... Culmea ironiei! Mai întîlnim, în viața-i meandrată, cu suișuri & coborîșuri ce alternau suspect de des, cu clipe de glorie și momente de spaimă, cu prosperitate și calicie, cu beții prelungi și abstinențe efemere, cu femei de lume care din carte rezultă că doar trec pe lîngă autor, cu roluri importante și figurații umilitoare, cu tentative de evadare din țară și evadări efective, deci, în acest ritm literar avalanșant în care este reconstituită viața
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
teatrului național în a doua jumătate a secolului trecut. Politicul își permitea (în deceniile 6-9) o imixtiune dăunătoare în artă. Dacă n-ar fi tragice de-a dreptul, unele amintiri ale regizorului clujean ar putea părea, treimiiștilor, comice: un gîndac efemer la cîrma ideologică a anilor '60, un oarecare Florea (pe care, culmea!, l-am cunoscut în '74, în casa lui Lazăr Vrabie!), l-a întrebat cu aroganță pe Mugur "cui folosește un spectacol perfect cu Gîlcevile din Chioggia, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Sensul meditației vii a romanului e adesea umbrit de varianta (intens) colorată, pitorească, a anecdoticii narative, însă purtătoare a condițiilor de existență a discursului hermeneutic subiacent. Sacrificiul subînțeles se edifică aproape arhetipal: în "mortificarea" materiei, în epuizarea "vieții" de întrupare efemeră, plurală și aleatorie a ideii se instaurează o "naștere mistică", o dimensiune spirituală, invizibilă, a configurației lumești, o adresă pură a înțelegerii. În actul imaginat de literatură al cunoașterii, protagoniștii pot fi purtători "inocenți" ai sarcinii cognitive. Dinspre "neștiința" lor
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a fost tratată de Walter pentru neurastenie -, Lenora se confruntă apăsător cu ostilitatea locului în care se știe străină. Nici situarea maritală convențională, în apartamente separate, nici sfiala neverosimilă a relațiilor conjugale nu sînt altceva decît expresia tolerării unui locuitor efemer. Văzută sub această tensiune, prezența Lenorei în palatul / sanatoriu apare dramatic încorsetată (autoarea nu ezită să asocieze un complement material acestei evidențe sufocante: "Strînsă în corset încă de dimineață, Lenora își stăpînea respirația cam anevoioasă..."). Forma de opresiune spațială astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
păcălit "agresorii"( în celebra schiță C.F.R., spre pildă, să ne-o amintim), lăsîndu-i să guste din voluptatea jocului ironic, să creadă că l-au învins, să se îmbete cu vinul tare al puterii (rîsului interior) pe care le-o conferă efemera superioritate așadar: de circumstanță. Acel "credeați că..." (atît de natural "trouble-fête", atît de caragialian, în esență, de "pișicher"), deznodămînt fatal pentru ironia deconstruită , transformă subit pozițiile de forță. Mod de a spune că protagoniștii și-au schimbat rolurile: cititorii, deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în durere, Bietul Ioanide răscumpără, cu o etichetă și într-un cinism implicit -, situarea inferioară a tuturor celorlalți față de personaj. O revanșă subtilă, inavuabilă, pe care și autorul o lasă a se manifesta cu dublul ei sens. Dincolo de tragedie, victorie efemeră și măruntă a celorlalți; ca titlu, ironie a modestiei abuziv asumate, construită ca un scut, pentru a acoperi eșecul. Inteligența alertă și, firește, orgolioasă, simțul infailibil al propriei superiorități, priceperea șireată, natura lesne de recunoscut a exemplarului unic prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
proustiană apare ca o deschidere spre analiza trăitului, și mult mai puțin ca o contagiune estetică majoră. Lipsindu-le marea construcție, natura revelatorie a explorării interioare a timpului, vocația înaltă, "poezia" (adică desăvîrșirea) stilului, scrierile lui Anton Holban au reflexele efemere ale marii întîlniri, cu nostalgia căreia vor rămîne. NOTE 1. Anton Holban, Ioana, Tipografia "Zarand", Brad, 1934, p. 154. 2. Cf. "Acta Fabula", Revue des parution en théorie littéraire, on line; Dominique Jullien, Proust et ses modèles, Les Mille et
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
strofă reprezintă o meditație asupra existenței umane, în urma pierderii iubitei: "Și te-ai dus, dulce minune/ Și-a murit iubirea noastră". Visul de iubire nu s-a împlinit, se revine la starea de meditație și la concluzia că totul este efemer. În primele trei strofe se conturează un portret al omului de geniu într-o lume superioară, metafizică, unde acesta meditează la cultură, cunoaștere, istorie, tainele și geneza universului. Iubita îl îndeamnă să renunțe la universul ideatic, oferindu-i fericirea terestră
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
doi interlocutori (poetul și natura), poezia Revedere are două planuri distincte: umanul ("trecerea") și natura, reprezentată prin codrul personificat ("veșnicia"). Cele două planuri sunt marcate prin dialog cuprinzând întrebările poetului și răspunsurile codrului, dialog care, în linii mari, reliefează condiția efemeră a omului față de veșnicia codrului. Atât geniul uman cât și geniul natural exprimă idei despre ordinea universală, propria lor esență și relația dintre ei. Mai întâi, poetul bucuros de revedere se adresează codrului (personaj mitic) pe un ton familiar, ca
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
relația dintre ei. Mai întâi, poetul bucuros de revedere se adresează codrului (personaj mitic) pe un ton familiar, ca unui vechi prieten, și se întristează gândindu-se la trecerea timpului. Pe de o parte, poetul se maturizează, conștient de condiția efemeră, iar pe de altă parte, codrul "mereu întinerește". Deși pentru codru, timpul rămâne mereu același, acesta privește cu înțelegere omul și-l ocrotește. Sugerând prin succesiunea anotimpurilor, trecerea timpului, poetul exclamă pe un ton trist: "Că de când nu ne-am
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mai mult vizual, sub aspectul lunii se meditează asupra scurgerii ireversibile a timpului, imaginile au o anume dinamică sugerată de verbe, substantive, adjective. Poetul urmărește drumul astrului, martor al spațiului infinit, terestru sau cosmic, după care contemplă aspecte din viața efemeră a omului: "Și în câte mii de case lin pătruns-ai prin ferești/ Câte frunți pline de gânduri, gânditoare le privești!" Tabloul al doilea prezintă spectacolul variat al umanității. Sunt aduse în față, prin antiteză romantică, diferite tipuri sociale de la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este, gârbovit și de nimic/ Universul fără margini e în degetul lui mic", "c-o haină roasă-n coate" (condiția nefericită a geniului), deși el deține cheia secretă a universului, el știe că omul este supus destinului, fiind o ființă efemeră. Bătrânul dascăl, adus în scenă prin antiteză cu alte individualități umane meditează la condiția eternizării prin aspirație și creație. Pe de altă parte, conștiința poetului (ochiul lunar) contemplă viața oamenilor, care ocupă diferite poziții sociale, dar sunt egali în fața morții
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mit popular, după care la început totul era acoperit de ape și întuneric, din care s-a născut "sâmburele creator". Viața a apărut după ce s-au ivit luna, Soarele, fenomenele stihiale. Pe un ton ironic, poetul se referă la condiția efemeră a oamenilor "mușuroaie de furnici", microscopice popoare"; lumea este doar o aparență, din moment ce toate trec în neființă: "Căci e vis al neființei universul cel himeric". Extincția universului presupune întoarcerea la Haosul primar, la întuneric, după răcirea sistemului solar, înghețarea, desprinderea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-și scoată în evidență propria lor personalitate : Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel/ Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el". În tabloul al cincilea poetul revine la motivele esențiale: spectacolul naturii eterne cât și cel al umanității efemere se desfășoară sub stăpânirea lunii și concluzia este previzibilă: "Și pe toți ce-n astă lume sunt supuși puterii sorții/ Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții". Cugetătorul își continuă meditația asupra destinelor omenești, el se știe superior și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în opoziție cu principiul dualității existenței umane, alcătuită din viață și din moarte: "Căci toți se nasc spre a muri/ Și mor spre a se naște". Numai prin cunoaștere de sine, Hyperion ar putea înțelege deosebirea dintre eternitate și universul efemer al oamenilor: "Dar piară oamenii cu toți,/ S-or naște iarăși oameni". Demiurgul îl refuză și-i oferă în loc alte ipostaze: a. verb creator: "Cere-mi cuvântul meu de-ntâi/ Să-ți dau înțelepciune?"; b. împărat: "Ți-aș da pământul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ei, este steaua norocoasă și-i adresează din nou chemarea: " Cobori în jos, luceafăr blând,/ Alunecând pe-o rază./ Pătrunde-n casă și în gând/ Norocu-mi luminează". Luceafărul privește spre pământ și vede îndrăgostiții fericiți; privește detașat, disprețuitor, spre lumea efemeră, incapabilă de a se ridica la nivelul ideilor superioare, și eliberat de patima iubirii rostește pe un ton sentențios: "Trăind în cercul vostru strâmt/ Norocul vă petrece,/ Ci eu în lumea mea mă simt/ Nemuritor și rece". În final este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]