4,264 matches
-
17 Dintotdeauna, a fost atribuită zeilor muritori puterea, nu numai de a învia, ci și aceea de a asigura nemurirea celor care practicau cultul lor. "Eu sunt regenerarea și viața" au fost cuvintele care au fost auzite în timpul ritualului zeului egiptean salvator, ca și la funeraliile tuturor oamenilor murind în acest cult. Cuvintele magice care se pronunțau la celebrarea cultului lui Osiris au contribuit probabil la succesul religios al creștinismului. Flautul fermecat, operă scrisă de Mozart în anul 1791, este, de
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
este foarte popular în Galia romană începând cu secolul al II-lea. Conform lui Plinius cel Bătrân, descoperirea sticlei a fost o pură întâmplare. În cartea sa, Naturalis Historia, autorul povestește cum, cu aproximativ șaisprezece secole înainte de Hristos, trei marinari egipteni au folosit pe plajă două bucăți mari de natron (carbohidrat natural de sodiu). În timp ce încălzeau cazanul, căldura s-a amestecat cu "nisipul alb de pe plajă", dând astfel, întâmplător, naștere, sticlei. În timpul lui Iulius Cezar, industria sticlei s-a dezvoltat în
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
individ și mai puțin de societate. De aceeași importanță este și incursiunea pe care Paulescu o face în legislația religioasă de-a lungul timpurilor și în diverse zone geografice. Astfel, analizând mazdeismul persan, brahmanismul și apoi budismul la indieni, politeismul egiptean, confucianismul la chinezi, ajunge la concluzia că doar brahmanismul și confucianismul conțin câteva porunci cu referire la moralitate și relațiile dintre oameni și anume: să nu ucizi, să nu furi, să nu minți și să nu bei. Legislația mozaică face
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
iar concertul „de reunire“ Led Zeppelin, măcar că fără bateristul original, a atras public la care prea puține trupe de azi pot speră. E oare o modă, o rețetă, o sărăcie de idei? N-aș crede. În fond, fascinația pentru mumiile egiptene datează de-un secol, si nu neapărat pentru că descoperindu-le, văzându-le ori vizitându-le ne-am alege fiecare cu aur sau puteri miraculoase. De ce n-ar fi simpatia pentru bătrânii rockeri o altă formă de (re)cunoaștere a ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
în lunga ei istorie. Pentru a defini cartea, trebuie să recurgem la trei noțiuni a căror îmbinare este necesară: suportul scrierii, difuzarea și păstrarea textului, ușurința în mînuire. Cartea este mai întîi suportul scrierii; astfel, tăblițele de argilă sumeriene, papirusurile egiptene, sulurile Romei antice, manuscrisele medievale, textele noastre tipărite și microfilmele pot fi considerate cărți în ciuda marii varietăți de suporturi și forme. Ideea de carte este asociată și celei de editare, adică voinței de difuzare a unui text și dorinței de
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
-lea î.e.n. Putem considera ca un demers prealabil arta rupestră a oamenilor epocii glaciare, în care imaginea devine treptat semn prin schematizare. Apoi această imagine-semn evoluează; din pictografie iau naștere toate vechile sisteme de scriere: cuneiformele sumeriene, apoi mesopotamiene, hieroglifele egiptene, creto-minosiene, hitite, caracterele chinezești; este stadiul ideogramelor, în care reprezentările nu sugerează numai obiecte, ci și idei abstracte. Într-o etapă posterioară, scrierea se armonizează treptat cu limbajul, pentru a ajunge la semnele fonetice care sînt simboluri ale sunetelor; există
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
scribi făceau parte din temple; mai tîrziu a venit demotica, scriere și mai simplificată; în sfîrșit, greaca a fost folosită frecvent în timpul perioadelor elenistice și romane și, în secolul al III-lea e.n., a apărut copta, adaptînd caracterele grecești limbii egiptene. Cele mai vechi papirusuri datează de la mijlocul mileniului al III-lea, dar anumite hieroglife ne fac să credem că erau folosite cu mult înainte. Papirusul a rămas suportul esențial al cărții în Egipt și s-a răspîndit în lumea greacă
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
în epoca lui Iustinian, dar distrugerile posterioare au lăsat puține mărturii (Geneza și scrierile lui Dioscoride, biblioteca din Viena). După eclipsa artistică provocată de criza iconoclastă, miniatura bizantină a cunoscut o a doua vîrstă de aur sub împărații macedoneni și egipteni (secolele VIII-XII); din această perioadă datează mauscrise somptuoase, cu miniaturi pe toată pagina și fonduri aurite, executate pentru împărați sau mari personalități (Predicile Sfîntului Grigore din Nazianz și Psaltirea greacă, numită de la Paris). Între jaful cruciaților asupra Constantinopolului (1204) și
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
copții au păstrat vechile tradiții în fața invaziei musulmane. Limba lor derivă din vechea egipteană, cu împrumuturi din greacă; vorbită și scrisă de creștinii din Egipt pînă în secolul al XIII-lea, ea rămîne încă limba lor liturgică; de asemenea, cartea egipteană conține mai ales texte religioase. De o frumusețe aspră și savuroasă, decorarea sa evocă vechile fonduri pictografice egiptene. Grafismul și înlănțuirile o fac să semene în mod curios cu miniatura irlandeză. Legătura coptă, în piele incizată și modelată, este cea
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
vorbită și scrisă de creștinii din Egipt pînă în secolul al XIII-lea, ea rămîne încă limba lor liturgică; de asemenea, cartea egipteană conține mai ales texte religioase. De o frumusețe aspră și savuroasă, decorarea sa evocă vechile fonduri pictografice egiptene. Grafismul și înlănțuirile o fac să semene în mod curios cu miniatura irlandeză. Legătura coptă, în piele incizată și modelată, este cea mai veche cunoscută; ea a influențat legătura arabă și pe cea occidentală. Creștinismul a pătruns și în Etiopia
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
familii. Caracterele elzévir, a căror talpă este triunghiulară; cele de tip garamond și cea mai mare parte a vechilor caractere romane aparțin acestei familii. Caracterele didot, a căror talpă este filiformă și dintre care face parte și caracterul bodoni. Caracterele egiptene, la care talpa este la fel de lată ca și linia literei. Anticvele, în care literele au o grosime uniformă și sînt lipsite de linii pline, linii subțiri și tălpice; este vorba despre caracterele bloc, foarte răspîndite în Germania sub numele de
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
161 Bibliografie specială / 163 6.2.2.5. Familia baltica / 164 Bibliografie specială / 164 6.2.2.6. Familia slavă / 164 Bibliografie specială / 166 6.3. Marea familie afro-asiatică / 166 6.3.1. Familia semitica / 169 6.3.2. Familia egipteană / 170 6.3.3. Familia berbera / 170 6.3.4. Familia cușitică / 170 6.3.5. Familia ciadică / 171 6.3.6. Familia omotică / 171 Bibliografie specială / 171 6.4. Marea familie dravidiana / 174 Bibliografie specială / 175 6.5. Marea
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cele mai multe limbi liturgice: latină ecleziastica a romano-catolicilor a fost înlocuită tot mai mult cu limbi vernaculare, mai ales după 1965; greacă medievală (medie) e folosită de ortodocșii greci, armeana clasică e limba liturgica a bisericii apostolice armene; copta, continuatoarea limbii egiptene antice, e folosită, desi din ce in ce mai putin, de creștinii ortodocși de riț copt din Egipt, iar gheza de creștinii ortodocși din Etiopia; slavona bisericească e utilizată de ortodocșii slavi (ruși, bulgari, sîrbi), dar a fost folosită și în biserică românească ortodoxă
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Hamburg, 1912). Elevul sau, africanistul Diedrich Westermann a prefigurat în bună măsură clasificarea cvasigeneral acceptată astăzi a lui Joseph Greenberg, realizată în volumele Studies în African Linguistic Classification (1955) și The Languages of Africa (1963). El păstrează grupurile semitic, berber, egiptean și cușitic (grupul cușitic occidental a fost reclasificat că omotic), dar scoate în afara familiei afro-asiatice grupuri care înainte erau integrate familiei semito-hamitice. Astfel, fulani este reclasificat că atlantic occidental, nilo-hamitic drept nilo-saharian și hotentota în familia khoisan. Joseph Greenberg, asemeni
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
afro-asiatice. Harold Fleming (1969, 1976262) a propus ca limbile omotice să fie considerate o ramură distinctă și nu o subramura în interiorul limbilor cușite. Igor Diakonoff (1996) a propus o diviziune Afroasiatic A (berbera, cușitică, semitica) și Afroasiatic B (ciadică și egipteană). Patria primitivă a limbii proto-afroasiatice a fost plasată fie în Africa (mai ales in Etiopia), fie în Asia (Peninsula Arabica, coasta occidentală a Mării Roșii), de unde s-ar fi răspîndit începînd cu 11.500 i.C. Christopher Ehret (1995) argumentează
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
argumentează o primă divizare a proto-afroasiaticii în proto-omotică și proto-eritreică. Această din urmă, prin divizări succesive, ar fi dus la proto-cușitică, proto-ciadică, egipteană veche, proto-berberă și proto-semitică. Ramurile omotică, ciadică și cușitică sînt tonale, netonale fiind ramurile semitica, berbera și egipteană. Principalele caracteristici cvasi-generale, uneori în grade diferite, ale acestei familii 263 sînt următoarele: - sistem vocalic simplu format doar din i, a și u, cu două grade de deschidere, scurte și lungi. - sistem consonantic complex organizat preponderant ternar (o mare parte
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
hammal "purtător de povară, hamal" etc.266 - trei cazuri: nominativ, genitiv și absolutiv/acuzativ. - două genuri, femininul fiind marcat prin sunetul ț sufixat și/sau prefixat. - tipologie sintactica VSO cu tendința spre SVO. Exemplificam 267 prin evoluția rădăcinii afro-asiatice *mwt: EGIPTEANĂ egipteană mwt copta muu SEMITICA akkadiana maat ugaritică mt feniciana mt ebraica mwt arameica mwt, myt arabă mwt mehri mwt socotri mii(ț) gheză (etiopiana veche) mwt tigré (hasa) mwt BERBERA shilha mta kabyl əmmət tuarega əmmət zenaga ēmmwi, ēmmi
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
lingviști o considera și dialect neo-aramaic oriental (3 milioane), neo-aramaica orientala (sureth) și neo-arameica occidentală (1-2 milioane). Malteza (dialect arab, limba semitica de sine stătătoare sau limba mixtă) este singura limba semitica oficială din Europa (Malta). 6.3.2. Familia egipteană - Egipt. Egipteană antică este o limbă moartă vorbită din mileniul III i.C. pînă în primul mileniu d.C. și scrisă cu ajutorul hieroglifelor. Stă la originea limbii copte, atestata din secolul ÎI d.C. și vorbită pînă prin secolul al XVII-lea
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
susține înrudirea genetică dintre egipteană veche și wolof, argumentînd-o printre altele prin prezența în wolof a pluralului în i că în egipteană veche din epoca piramidelor (2600 i.C.) și prin absența oricăror urme de plural în u, caracteristic limbii egiptene clasice din a XVIII-a dinastie și de asemeni anumitor limbi africane precum bambara. Toate acestea îl fac să afirme că wolof s-a detașat din trunchiul african în epoca piramidelor și, cu toate că nu descinde prin filiație directă din egipteană
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
trebui să reprezinte pentru africani ceea ce reprezintă latină și greacă pentru europeni. Teoria negro-egipteană a lui Théophile Obenga susține originea comună a limbilor copta, egipteană veche și a unor limbi negro-africane, ceea ce nega implicit existența unei macrofamilii afro-asiatice312. Negro-egipteana (sau egipteană neagră) ar fi "strămoșul comun predialectal" al limbilor negro-africane, vechi sau actuale 313. În opinia lui Théophile Obenga, în Africa există doar trei mari familii de limbi: negro-egipteană, berbera și khoisan. Familia negro-egipteană cuprinde cinci ramuri: egipteană (egipteană veche și
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
la culoare, si limbile negrilor propriu-ziși. Examinînd repartiția articolelor în cele două volume, lingvistul african Jean-Claude Mboli pare a sesiza o anume ierarhizare a limbilor în raport cu populațiile care le vorbesc: "1) semitica: limbi ale marilor civilizații vorbite de albi 2) egipteană (antică și copta): limba a Egiptul Antic, vorbită de o populatie care se auto-denumea neagră, dar pe care occidentalii preferă s-o califice drept "arămie" sau chiar albă. 3) berbera: limbi vorbite de albii din Africa de Nord. 4) cușitică: limbi ale
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Mauritania, Oman, Qatar, Siria, Somalia, Sudan, Tunisia, Yemen; e vorba de arabă standard modernă, bazată pe limbă Coranului; limba liturgica a religiei islamice; diglosia limbii arabe cuprinde arabă literară (arabă clasică și arabă standard modernă) și arabă dialectala (dialectele magrebit, egiptean, siro-palestinian, irakian, dialectele peninsulare etc.); unii lingviști afirmă că dialectele arabe sînt de fapt limbi de sine stătătoare, ca în cazul limbilor romanice, descendente din latină familia afro-asiatică, ramura semitica, grupul semitic central; flexionara; VSO arabă abjad, derivată din alfabetul
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
litere suplimentare 77. copta N Egipt (limba liturgica a creștinilor copți); descendentă a limbii egiptene antice; sec. I - sec. XVII; a supraviețuit că limba liturgica a bisericii creștine de riț copt; dintre dialecte: sahidic (theban), akhmimic, bohairic familia afro-asiatică, ramura egipteană; provine din egipteană antică; SVO + VSO copta, derivată din scrierea grecească cu majuscule, completată cu șapte caractere demotice 78. coreeană O Coreea, RPD Coreeană / N Chină, Rusia; nouă dialecte; la baza limbii literare stau dialectul din Seul, în Coreea de Sud, și
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
transformări mai ales la nivel fonologic și lexical, dar și sintactic familia afro-asiatică, ramura semito-hamitică, grupul semitic central; preponderent SVO, dar și VSO feniciana (pînă în sec. I i.C.); arameica; ebraică, de la dreapta la stînga 98. egipteană LM Egipt; egipteană veche a fost vorbită între mîl. III i.C. - mîl. I d.C. în Egiptul antic; etape: arhaica (înainte de 2600 i.C.), antică (2600 i.C.-2000 i.C.), medie (2000 i.C.-1300 i.C.), tîrzie (1300 i.C.-700
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
GEOMETRIE ȘI UNITĂȚI DE MĂSURĂ 28. Dreapta, segmentul de dreaptă, măsurarea unui segment de dreaptă. DE REȚINUT: * Cuvântul "geometrie" este de origine greacă și este format din cuvintele geo = pământ și metron = măsură. Primele cunoștințe de geometrie apar în documentele egiptene și caldeene și constau în reguli practice pentru măsurarea ariilor și volumelor. Geometria a fost dezvoltată foarte mult în Grecia antică de către Thales, Pitagora, Euclid. * Punctul poate fi imaginat ca urma lăsată pe hârtie prin atingerea ei cu un creion
Matematică. Caiet de teme pentru clasa a V-a by Oana Iavorenciuc () [Corola-publishinghouse/Science/997_a_2505]