2,936 matches
-
și doamna Ciocănescu, care au emigrat În Argentina, arde copilul, ard oamenii fericiți care stau pe șezlonguri, arde vaporul, arde căpitanul care tocmai apăruse pe punte și arde și lumina Împreună cu oceanul. Ești posac. Îți place cuvântul Argentina și cuvântul emigranți. După ce Îți dai cuvântul de onoare că nu spui la nimeni, te culci. Icoana Maicii Domnului stă ascunsă În cămară Într-un sac cu mălai. În acele vremuri, foarte mulți oameni erau bandiți și legionari, iar majoritatea au fugit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spui la nimeni, te culci. Icoana Maicii Domnului stă ascunsă În cămară Într-un sac cu mălai. În acele vremuri, foarte mulți oameni erau bandiți și legionari, iar majoritatea au fugit În țări străine cum ar fi Argentina. Ei erau emigranți. Tu ești școlar și trăiești În Republica Populară Română. Nu ești nici bandit, nici legionar. Tu vei fi pionier. Peretele unei case cu o singură fereastră. Fără nici o ușă. Fereastra are obloane. Obloanele se deschid numai după-amiaza. Înăuntru este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
istoricul a slujit-o cu pasiune, devotament și pricepere, trei decenii ) și nu numai; mi-am reamintit, văzînd fotografiile din addenda, de Ciocîrlia lui Penciulescu, de D-ale...semnat de Moisescu, Dictatorul lui Savin, Apus de soare al Nicoletei Toia, Emigranții și Astă seară se improvizează ale lui Colpacci, Amadeusul lui Darie, Intrusa lui Măniuțiu, Așteptîndu-l pe Godot, Electra, Visul unei nopți..., Conu Leonida ș. a., montări-etalon, montări jalon, de top spectacular & spectacologic. O altă secțiune, principală - de data asta - ar constitui
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu-i putea convinge pe americani? Calculele sunt prea complicate, nu se înțelege mai nimic. Îți trebuie răbdare, încredere și mai ales resurse ca să planifici un experiment cât de cât edificator. Cum crezi că or să te asculte pe tine, emigrant amărât, așa, din primul moment? Am început să ne certăm rău de tot. Eu nu voiam în ruptul capului să mă despart de caiete, el voia să mi le ducă în Seattle, și nici măcar unul nu s-a trezit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
acte, bunicii mei nu vedeau nici un motiv care să le Împiedice trecerea. Aveau fiecare cei douăzeci și cinci de dolari de căciulă necesari. De asemenea, aveau și un garant: pe verișoara Sourmelina. Chiar În anul precedent, prin Legea Cotei Emigrării, numărul de emigranți din sudul și estul Europei fusese redus de la 783.000 la 155.000. Era aproape imposibil să intri În țară dacă nu aveai ori un garant, ori recomandări profesionale de excepție. Ca să-și Îmbunătățească șansele, Lefty lăsă manualul de conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unei mirese nezinteresate și viciate. Tatăl ei făcuse atunci ce făceau pe vremea aceea toți tații greci ai fetelor neeligibile: scrisese În America. Statele Unite erau Înțesate de dolari, jucători de baseball, haine de raton, bijuterii cu diamante - și burlaci singuratici, emigranți. Cu o poză a presupusei mirese și cu o zestre considerabilă, tatăl ei reușise să-i găsească și ei unul. Jimmy Zizmo (prescurtat de la Zisimopoulos) venise În America În 1907, la vârsta de treizeci de ani. Familia nu știa prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gri imens, cu un blazon pe care scrie: CREUZETUL ȘCOLII DE ENGLEZĂ FORD. Începe o melodie din folclorul european. Deodată pe pasarelă apare o siluetă. Îmbrăcat cu un costum balcanic format din vestă, pantaloni bufanți și cizme Înalte de piele, emigrantul Își duce avutul Într-o bocceluță, la capătul unui toiag. Se uită În jur cu teamă, apoi coboară În creuzet. ― Ce propagandă, bombăne Zizmo În scaunul lui. Lina Îl șușuie. Acum În creuzet coboară SIRIA. Apoi ITALIA. POLONIA. NORVEGIA. PALESTINA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În mâini niște linguri lungi, pe care le bagă În cazan. Luminile se transformă În roșu și Încep să clipească, iar profesorii amestecă În cazan. Scena se umple de aburi. În cazan bărbații stau Înghesuiți. Își dau jos vestimentația de emigranți, Îmbrăcându-se cu costume. Brațele se Încâlcesc, picioarele se calcă unele pe altele. Lefty spune: ― Pardon, scuzați-mă. Și se simte cât se poate de american când Își pune pantalonii albaștri de lână și haina. La el În gură: treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
slujbă de Înmormântare la groapă dacă avea, să găsească mai târziu cadavrul. Lefty s-a ocupat de pregătirile pentru Înmormântare. A comandat coșciugul, a ales locul, a comandat o piatră funerară și a plătit ferparele din ziar. Pe vremea aceea emigranții greci Începuseră să apeleze la antreprenorii de pompe funebre, dar Sourmelina a insistat ca priveghiul să se facă acasă. Mai bine de o săptămână, cei Îndoliați au venit În sala Întunecată, unde fuseseră trase obloanele și mirosul florilor atârna greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vina ta! strigă ea. De ce a trebuit să mori? M-ai lăsat văduvă! Ți-ai lăsat copilul pe drumuri! Își alăpta fetița În timp ce bocea și, din când În când, o ridica În sus, ca să vadă Zizmo și Dumnezeu ce făcuseră. Emigranții mai bătrâni, auzind disperarea Linei, se Întorceau În Grecia copilăriei lor prin amintirile cu Înmormântările propriilor lor bunici sau părinți și toată lumea căzu de acord că așa o demonstrație de jale avea să garanteze liniștea eternă a sufletului lui Jimmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
doar ca să evadeze din concret, petrecea ore În șir traducând În engleză pasaje din Homer și Mimnermos. Folosea caiete milaneze superbe, mult prea scumpe, și scria cu un stilou umplut cu cerneală de un verde smarald. Seara veneau alți bărbați emigranți, care aduceau whisky de contrabandă, și beau cu toții și jucau table. Câteodată Desdemona simțea mirosul familiar, de mosc dulceag, strecurându-se pe sub ușă. În timpul zilei, dacă se simțea Încarcerat, Lefty Își trăgea melonul cel nou În jos pe frunte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mâner lung, cu care Întoarce și scoate pâinea. Muncește toată ziua, paisprezece, șaisprezece ore, cu aceeași concentrare, iar sandalele lui lasă amprente În praful de făină de pe jos. Un artist al pâinii. Stephanides, americanul, nepotul grecilor, Îl admiră pe acest emigrant turc din Germania, pe acest Gastarbeiter care face pâine aici, pe Hauptstrasse, În anul 2001. Cu toții suntem compuși din multe părți, din alte jumătăți. Nu numai eu. Clopoțelul de pe ușa „Frizeriei lui Ed“, situată În stația de autobuz din Scranton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dar trebuia s-o faci noaptea, ca să nu te vadă poliția. Dacă unul dintre tipi avea o prietenă, se ivea un timp și câte-o fată. Mă feream de ele, de teamă să nu-mi ghicească secretul. Eram ca un emigrant care-și dă aere și riscă să se trezească nas În nas cu cineva din țara sa natală. Nu voiam să fiu descoperit, așa că-mi țineam gura. Dar aș fi fost oricum laconic În acel anturaj. Erau cu toții fani ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
timp să ne lăsăm copleșiți de sentimente. Luându-mă de braț, Tessie m-a condus În casă. Și Middlesex era În doliu. Oglinda din hol era acoperită cu o pânză neagră. Pe ușile glisante erau puse panglici negre. Toate amprentele emigranților. În afară de asta, casa părea nefiresc de tăcută și de Întunecoasă. Ca de obicei, geamurile imense lăsau natura să intre În casă, așa că În camera de zi era iarnă. În jurul nostru era plin de zăpadă. ― Cred că poți să rămâi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
procedeze așa, dar voia să vadă cum se descurcă tânăra generație. Deodată se auzi un zgomot ciudat, ca un țipăt de vultur. Interfonul din camera de zi Începu să pârâie. O voce țipă: ― Iuu-huu! Tessie, scumpo! Desigur, manifestările tradiției de emigranți de prin casă nu i se datorau lui Tessie. Cea care zbiera prin interfon era nimeni alta decât Desdemona. Cititorule răbdător, poate că te-ai Întrebat ce s-a ales de bunica mea. Ai observat, probabil, că de Îndată ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Durnea. Ilustru exponent al boemei artistice interbelice, îmbarcat, alături de prietenii tinereții (Arșavir Acterian, Pericle Martinescu, Horia Stamatu) pe "Corabia cu ratați", amestecat în tot felul de povești amoroase, cum remarcă roși de invidie nu puțini contemporani, purtând în sine dam-narea emigrantului (mama, Aglae Franceschi sau Francisc, e de origine corsicană) și sângele albastru al unui nobil maramureșean (tatăl, Theodor Botha sau Botta, e descendent al unor aristocrați din Nord), Emil Botta e unul din subiectele ideale pentru criticul literar: scriitorul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
patronii aveau obligația să angajeze lucrători germani: țara lor se confrunta cu o sensibilă criză economică...! Și la drept vorbind, toți evadații politici ori economici, nu se mulțumeau cu puținul ce li se oferea...! Fermecați fiind de belșugul Capitalist fiecare emigrant dorea să intre În posesia unui obiect pentru uz personal ori pentru a-l trimite familiei flămânde din țara lui...! Cum Germania Federală nu putea să ofere lucru la sutele de mii de refugiați, pe teritoriul acestei țări, au fost
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
filozofie...! Mai bine zis, te las pe tine să-ți asumi răspunderea...!! Vrei...?” Tony Pavone Îi sărută mâna. „Te rog să crezi Atena, zile și nopți de-a rândul am analizat, Întorcând pe toate fețele cele patru țări ce primesc emigranți,desigur - mai puțin Germnia Federlă ca În cele din urmă să decid. Ei bine, am hotărât să emigrăm În Statele Unite Americane...!” Tony Pavone avea un motiv plauzibil să opteze pentru America. În urmă cu ceva timp, se ivise șansa să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
căutare timp În care pierduse orice speranță, șansa le surâse. Un compatriot ce primise actele de a emigra În Canada, Îi recomandă la fostul lui loc de muncă, o instituție guvernamentală, unde era șeful curățeniei un jugoslav ce jongla cu emigranții plătindu-i destul de puțin În comparație cu mersul pieții Însă, Tony Pavone era mulțumit. Dacă făcea un calcul aproximativ Între renumerația primită pentru o zi de muncă În Germania Federală și România, ajungea la o concluzie deloc lăudabilă pentru țara lui unde
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
frică, de nesiguranța de cum se vor descurca În această supremă civilizație a binelului desigur și a violențelor sub toate aspectele...!! Tony Pavone nici nu voia să audă. Germania era prea mică pentru el iar locuitorii acestei țări feroce naționaliști urând emigranții, posibilitățile de avansare În erarhia capitalului mondial erau reduse la zero. Tony Pavone avea convingerea nestrămutată... Numai În America, În lumea afaceriștilor, a mafiei totalitare unde peste noapte poți atinge culmile gloriei, zilele lui de mâine va lua o altă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se vor descurca cu vorbirea limbei engleze din care nu cunoșteau decât unele cuvinte reținute din filmele americane când, direct dela coborârea din avion Îi Întâmpină luându-i sub protecția sa, un reprezentant al instituției care se ocupa de ajutorarea emigranților și care, vorbea românește...! În următoarele momente ghidul, Îi ajută să-și ridice bagajele rugându-i să-l urmeze la o mașină care-i aștepta, depunându-i temporar la noua lor locuință unde translatorul Îi iniție. Adresa voastră e: 14-63
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
conturate. Inima orașului e dominată de Capitaliști „Majoritate Evrei” ce Învârtesc economia planetei mai abitir de cum Întoarce o gospodină plăcinta...! Mai pot preciza: acești evrei bilionari sunt mai zgârciți decăt Însuși „Avarul” lui Moliere*. Mai putem afla comunități majore de emigranți cam În felul următor: Astoria, grecii cu restaurante și produse culinare Încât poți mânca ieftin până ce-ți pleznește burta; Greenpoint, polonezii cu produsele lor animalice În care salamul preparat e prea dulce; Middle Village, italieni cu asigurări, construccții și precum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
slabă calitate ducând dorul clienților și mai pot adăuga, alte ocupții nu prea ortodoxe; Coney Island rușii cu produse din mobilă și birouri de plătit taxe guvernului american și, Delancey cu produse din piele și blănuri dela animale; Woodside indienii „Emigranți din India”, Își etalează produsele din Kașmir și mătase naturală În toate culorile extrem de frumoase. În apropiere templului În care aceștia se roagă, putem afla unele birturi economice În care după slujba religioasă, consumă produse de bucătărie introducându-le În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
reduse la zero. Puterea și milioanele de dollary le avea din generație În generație numai anumite familii și persoane. Ca să devii milionar peste noapte, era o utopie...! Mai mult ca sigur, toți locuitorii acestui Imperiu Capitalist și În mod special emigranții mai nou sosiți, visau permanent numai milioane de dollary, amăgindu-se Ca să poți avea ceva bani mai mulți, trebuia să faci ceva. Dar ce...? Indiferent cât de Înzestrat erai de natură ori, dacă eri mai tânăr or matur, dacă nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bani...!!” „Eu sunt de părere să nu te pripești. De exemplu am zărit viza-vi o vitrină burdușită cu tot aurul din lume...! Propun să tranversăm, poate-ți schimbi părerea, alegând altceva...!” - monologă el, luând’o de braț. Cei doi emigranți, catapultați de soartă și destin, priveau halucinați În interiorul acestei vitrini ce era plină la refuz cu diferite obiecte din aur sub toate formele, În care unele pietre colorate te determina să nu-ți mai deslipești ochii dela ele...! Mai Întâlniră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]