2,590 matches
-
o atitudine „cu totul neînțeleasă, nenaturală”, în special dacă ne gândim că ciobanii „sunt foarte îndrăzneți și bătăioși” Pornind de la aceste premise, A. Densușianu reia teza lui Alecu Russo și afirmă că, într-adevăr, Miorița trebuie să fi fost o epopee pastorală autohtonă, ivită în mișcarea de transhumanță, însă ceea ce s-a păstrat nu sunt decât rămășițe, fragmente ale acestei epopei, iar episodul în care ciobanul ia atitudine s-a pierdut în negura timpului. De aceea nu putem vorbi de nici o
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
aceste premise, A. Densușianu reia teza lui Alecu Russo și afirmă că, într-adevăr, Miorița trebuie să fi fost o epopee pastorală autohtonă, ivită în mișcarea de transhumanță, însă ceea ce s-a păstrat nu sunt decât rămășițe, fragmente ale acestei epopei, iar episodul în care ciobanul ia atitudine s-a pierdut în negura timpului. De aceea nu putem vorbi de nici o nuanță de fatalism, o dovadă în plus fiind și repertoriul baladelor românești, populate cu eroi vrednici și viteji. Discursul din
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
Miorița este o baladă produsă de folclorul românesc. Alecu Russo, descoperitorul baladei, consideră că „"păstorul câmpiilor și al munților noștri (...) a produs cea mai frumoasă epopee pastorală din lume"”. Creație colectivă succesivă, Miorița a fost cooptată ca parte din viziunea romantică a pașoptiștilor - „poporul era singur în stare să producă minuni atât de originale” (Vasile Alecsandri). Această baladă a dat naștere unor teorii filosofice în care
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]
-
inaugurată chiar de Alecu Russo, descoperitorul baladei, care îi invocă pe Virgilius și Ovidiu. „Pe lângă acești doi creatori de poezie antică s-a adăugit "un al treilea poet", păstorul câmpiilor și al munților noștri, care a produs cea mai frumoasă epopee pastorală din lume: Miorița”. În aceiași termeni s-a exprimat, în anul 1879 și Mihai Eminescu, vorbind despre „păstorul rătăcit pe Carpați”, analfabet și neinițiat în „versificațiune”, dar pătruns de „geniul ascuns”; pribeag într-un univers trist și romantic, acest
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]
-
definită ca un „suspin al brazilor și al izvoarelor de pe Carpați”. În 1883 (decembrie), Mihai Eminescu scrie poezia „Mai am un singur dor” (în patru variante) - un veritabil „testament” inspirat din varianta Alecsandri a Mioriței. Aron Densușianu (1837-1900), prin studiul "Epopeea noastră pastorală" (1895), susține, la fel ca și Alecu Russo, că Miorița ar fi "o epopee pastorală autohtonă". La cealaltă extremă se situează Duiliu Zamfirescu (1858-1922). În data de 16 mai 1909, în aula Academiei Române susține un celebru discurs, în
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
scrie poezia „Mai am un singur dor” (în patru variante) - un veritabil „testament” inspirat din varianta Alecsandri a Mioriței. Aron Densușianu (1837-1900), prin studiul "Epopeea noastră pastorală" (1895), susține, la fel ca și Alecu Russo, că Miorița ar fi "o epopee pastorală autohtonă". La cealaltă extremă se situează Duiliu Zamfirescu (1858-1922). În data de 16 mai 1909, în aula Academiei Române susține un celebru discurs, în care afirmă că „Miorița lui Alecsandri, ca născocire populară, este o imposibilitate” (Discursul "Poporanismul în literatură
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
de vechii egipteni și având o vechime de circa 4.500 ani.Antichitatea străveche abunda de legende despre geneza lumii, eroi și zei, cronici și anale ce consemnau lacunar evenimentele răspândite în Orientul antic S-au remarcat opere mitice ca Epopeea lui Ghilgameș (scrisă în mileniul III î.e.n., poem păstrat, lacunar, pe 12 tăblițe de lut, în biblioteca regelui asirian Assurbanipal, de la Ninive); Mahăbhărata și Ramayana (secolele VIII-IV î. e.n., scrise în India în limba sanscrită ),Teogonia (Originea zeilor) și Munci și
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
î.e.n., poem păstrat, lacunar, pe 12 tăblițe de lut, în biblioteca regelui asirian Assurbanipal, de la Ninive); Mahăbhărata și Ramayana (secolele VIII-IV î. e.n., scrise în India în limba sanscrită ),Teogonia (Originea zeilor) și Munci și zile de Hesiod, Iliada și Odiseea, epopeei atribuite lui Homer, (pe care le-a scris în Ionia, secolul al VIII-lea î.e.n.) sau Vechiul Testament- o serie de cărți ebraice, având între 100 și 150 de autori, scrisă de-a lungul mileniului I î.e.n. Oamenii din antichitate
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
înainte de a fi scrise în cărți, cum ar fi Shan Hai Jing. Alte mituri au continuat să fie păstrate prin tradiții orale ca piese de teatru și cântece înainte de a fi scrise ca romane cum ar fi Hei'an Zhuan - Epopeea Întunericului. Calendarul a fost utilizat ca metodă de a ține evidența zilelor. În multe culturi antice calendarele au servit în scopuri religioase și practice: anumite zile ale anului au fost dedicate cultului unor divinități . Calendarele le-au permis oamenilor să
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
a apărut alfabetul fenician, strămoșul celor mai multe sisteme de scriere cunoscute astăzi.Fenicienii au fost cel de-al doilea popor care a adoptat alfabetul , având numai 22 de consoane, dar nici o vocală. Operele culturale au fost păstrate sub forma unor mituri, epopeei, imnuri, cantece de iubire, elegii, rugaciuni, bocete, satire, proverbe, fabule și ghicitori, precum și texte despre educația antică și povestiri și dialoburi ale căror scop era transmiterea cunoașterii de la o generație la alta. Agricultura dezvoltându-se, crea condiții pentru obținerea unui
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
zigurate și canale de irigație. Ultimul mare rege al Asiriei, Assurbanipal, un rege nemilos, dar și patron al artelor, a construit o uriașă bibliotecă cu vechile scrieri sumeriene și akkadiene copiate pe tăblițe de lut despre științe și mituri, precum Epopeea lui Ghilgameș. După moartea regelui, Asiria a fost cucerită de babilonieni sub comanda regelui caldeean, Nabopolassar. Fiul său, Nabucodonosor, a extins imperiul, cucerind Palestina, Siria și Iudeea, unde a distrus Ierusalimul și a luat poporul evreu în captivitate. Și-a
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
numai prin excelență antropomorfi, nu au numai firi omenești, dar de fapt nu dispun de atribute divine în sens major (departe de absolutul concept ulterior din filozofia greacă); în miturile timpurii, acești zei au chiar puteri limitate (mai ales în epopeile homerice).Aceștia au nevoie de informatori și crainici, ca să afle despre mersul lumii; sunt supuși surprizelor și manevrați de certuri, ambiții, orgoliu, capricii, fiind impulsivi și răzbunători (deși unii "teologi" antici, ca Hesiod, au încercat să justifice aceste trăsături). Tot
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
restrâns de indivizi intelectuali. Literatura în limba hindusă, bengaleză, sau în urdu se dezvoltă începând cu secolul al X- lea. Textele sunt fie în versuri sau îin proză, cu un mesaj religios și deseori inspirat din legendele vechi sau din epopee. Sub influența colonizării britanice, autorii indieni ai erei moderne, dintre care bengalezul Rabindranath Tagore, scriu în limba engleză ca și in limba lor maternă. Începând cu secolul al XX- lea și în epoca contemporana,mulți scriitori,printre care câțiva se
Cultura Indiei () [Corola-website/Science/314381_a_315710]
-
au obținut premii intrenaționale, Amit Chaudhuri ocupă și el un loc de frunte în tânăra generație a literaturii anglo-indiene. Într-un registru intimist, el reflectează asupra familiei și a conjugalității în căminele clasei mijlocii. Hari Kunzru a publicat recent o epopee comică pe tema căutării identității, ilustrând renașterea tendințelor individualiste care sunt în floare în cadrul clasei mijlocii rezidente în metropolele indiene. Kiran Desai s-a remarcat prin obținerea premiului „ Man Booker Price” în 2006 cu o operă ilustrând tensiunea trăită de
Cultura Indiei () [Corola-website/Science/314381_a_315710]
-
o lucrare de mari proporții ce descrie prima colonie de pe Marte, creată de savanți și ingineri. Cele trei volume ale sale sunt "Marte roșu", "Marte verde" și "Marte albastru", titluri care marchează schimbările prin care trece planeta de-a lungul epopeii. Povestea începe cu plecarea primilor coloniști spre Marte în 2027 și acoperă următorii 200 de ani ai viitorului. La sfârșitul ciclului, Marte este puternic populată și terraformată, cu o viață socială și politică înfloritoare. Gândită ca o anexă la trilogia
Kim Stanley Robinson () [Corola-website/Science/313461_a_314790]
-
sinodul de la Mediaș, din 1561, Schesaeus este ales pastor la Dupuș (lângă Mediaș), locul în care a început să scrie lucrarea "Ruinae Pannonicae". Lucrarea a fost scrisă în limba latină în dactili hexametrici, după modelul Eneidei lui Publius Vergilius Maro. Epopeea "Ruinae Pannonicae" reflectă evenimentele dure desfășurate în Ungaria, Transilvania, Moldova și Valahia timp de mai bine de 30 de ani (1540 - 1671). Pentru români, epopeea lui are o dublă semnificație, una istorică și una literară. Poetul, care a fost martor
Christian Schesaeus () [Corola-website/Science/313910_a_315239]
-
fost scrisă în limba latină în dactili hexametrici, după modelul Eneidei lui Publius Vergilius Maro. Epopeea "Ruinae Pannonicae" reflectă evenimentele dure desfășurate în Ungaria, Transilvania, Moldova și Valahia timp de mai bine de 30 de ani (1540 - 1671). Pentru români, epopeea lui are o dublă semnificație, una istorică și una literară. Poetul, care a fost martor ocular al unei epoci zbuciumate din istoria provinciilor românești, decrie, prin prisma unui scriitor umanist, evenimentele din istoria românilor, exprimă opinii ale epocii despre originea
Christian Schesaeus () [Corola-website/Science/313910_a_315239]
-
și oropsiți, sunt supranumiți "daci". El descrie traiul acestora, portul și obiceiurile lor. În 1569 Christian Schesaeus a venit la Mediaș, tot în calitate de pastor, și și-a continuat creația literară. Abia în 1571 a tipărit la Wittenberg, "edițio princeps", a epopeii sale, pentru care a fost laureat de voievodul Transilvaniei Ștefan Bathory. În 1580 lucra la Biertan, nu departe de Mediaș. La 30 iulie 1585 Christian Schesaeus a murit bolnav de ciumă. Osemintele sale au fost depuse în incinta Bisericii "Sfântă
Christian Schesaeus () [Corola-website/Science/313910_a_315239]
-
în jocuri de muzicalitate și în metafore, nu totdeauna ușor de descifrat, Lea Goldberg s-a îndepărtat de polul formal-senzual în direcția unei poezii mai meditative, caracterizată prin claritatea subiectelor. Ea nu a scris o poezie națională ori "angajată" în raport cu epopeea sionistă, ci a abordat teme individuale și universale. A tratat într-un limbaj simplu, concis, și cu o notă melancolică teme ca fazele ciclului vieții - copilăria, iubirea, bătrânețea și moartea, peisajele orașului și ale naturii, deseori singurătatea, dorul și dragostea
Lea Goldberg () [Corola-website/Science/314790_a_316119]
-
mari artiști plastici ai omenirii au trăit în această epocă. Redescoperirea Antichității a făcut ca literatura clasică să devină accesibilă Europei, după ce fusese pierdută sau inaccesibilă timp de sute de ani, ceea ce a dat numele epocii, Renașterea. În anul 1488, epopeile homerice au fost din nou citite în Italia, fiind apoi traduse în mai multe limbi europene în secolul al XVI-lea: franceză și germană în 1530, italiană în 1544, engleză în 1581.. Epoca a fost caracterizată de frământări sociale și
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
creștine, ca de exemplu în cazul lui Marsilio Ficino sau Pico della Mirandola. Etica se studia independent de teologie, iar în locul autorității Bisericii se aplica logica rațională, ceea ce îi punea pe umaniști în permanent pericol de a fi numiți eretici. Epopeea antică este o poezie lungă, descriptivă, care deseori avea o temă demnă despre acte eroice care erau importante pentru națiune, de exemplu Iliada și Odiseea lui Homer, sau Eneida lui Virgiliu. În epoca Renașterii, epopeile antice au cunoscut un interes
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
de a fi numiți eretici. Epopeea antică este o poezie lungă, descriptivă, care deseori avea o temă demnă despre acte eroice care erau importante pentru națiune, de exemplu Iliada și Odiseea lui Homer, sau Eneida lui Virgiliu. În epoca Renașterii, epopeile antice au cunoscut un interes reînnoit, acest lucru datorându-se naționalismului care începea să își facă apariția, dar și datorită interesului pentru aventuri și excursii spectaculare. Scriitorii Renașterii nu numai că doreau să copieze epopeiile antice ca gen literar, dar
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
dar și datorită interesului pentru aventuri și excursii spectaculare. Scriitorii Renașterii nu numai că doreau să copieze epopeiile antice ca gen literar, dar doreau să le și depășească. În multe țări era o dorință aprinsă de a-și crea o epopee națională proprie, așa cum le aveau grecii și romanii, ca să poată intra și ei în marea tradiție. O a doua inspirație au fost povestirile eroice ale Evului Mediu, ca de exemplu Cântecul lui Roland sau chanson de geste (povestiri despre fapte
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
are ca temă amenințarea cu o invazie din partea maurilor, ceea ce a fost întors în victorie în Spania. Povestirile despre fapte vitejești sunt o continuare a romanelor cavalerești despre Artur, cu cavaleri viteji care se luptau pentru virtutea unor fecioare neprihănite. Epopeile cavalerești ale Renașterii au fost din acest motiv relativ anacronistice, epocile istorice, personajele și evenimentele fiind amestecate după bunul plac al autorului. Prima lucrare de acest gen a fost opera lui Matteo Maria Boiardo "Orlando innamorato", care a fost publicată
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
în Japonia, în Hebride și chiar pe Lună. Ființe fantastice și elemente magice sunt op parte integrantă a povestirilor populare, la fel cu multele povestiri secundare care fragmentează povestea principală. Marele poet al contrareformei, Torquato Tasso (1544-1595) și a sa epopee "La Gerusalemme liberata" („Ierusalimul eliberat”) din 1581 este și el important din punct de vedere al istoriei literare. Descrierea este mai clară, mai continuuă, mai structurată decât cele două epopei despre Orlando amintite anterior. Lucrarea este plină atât de ironie
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]