2,988 matches
-
Eroina romanului e o mistică îndurerată de suferințele lumii și e înzestrată cu puterea miraculoasă a vindecării. Prin milă intensă, ea se transpune în boala fiecărui nenorocit și o ia asupră-și. Orbul capătă vederea, dar orbirea trece în ochii eroinei; șchiopul se înzdrăvenește, dar eroina pierde un picior. Nenorocirile lumii se vindecă, acumulându-se în ființa ei. E un simbol în care putem vedea pe artistul creator, care se stigmatizezază rând pe rând cu patimile sau cu idealurile lumii, pentru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îndurerată de suferințele lumii și e înzestrată cu puterea miraculoasă a vindecării. Prin milă intensă, ea se transpune în boala fiecărui nenorocit și o ia asupră-și. Orbul capătă vederea, dar orbirea trece în ochii eroinei; șchiopul se înzdrăvenește, dar eroina pierde un picior. Nenorocirile lumii se vindecă, acumulându-se în ființa ei. E un simbol în care putem vedea pe artistul creator, care se stigmatizezază rând pe rând cu patimile sau cu idealurile lumii, pentru a le transfigura în artă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acumulându-se în ființa ei. E un simbol în care putem vedea pe artistul creator, care se stigmatizezază rând pe rând cu patimile sau cu idealurile lumii, pentru a le transfigura în artă. În mistică, stigmatele rămân ca în trupul eroinei de roman. În artist, aceste stigmate sunt imaginative. Dar în această variată facultate de stigmatizare estetică, noi vedem semnul libertății spiritului creator, pe care direct sau indirect o tăgăduiește concepția naturalistă, despre care am vorbit. Guyau, care e totuși un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
27 de ani între copii, cum trăiesc toți eroii puri ai lui Dostoievski. El a rămas un copil la această vârstă, fără nici o înclinare erotică pentru femeie. Frumusețea ei strălucitoare, fie că femeia e feciorelnica Aglaia sau păcătoasa Nastasia Filippovna, eroinele romanului, nul lasă în nici un caz rece. Dar el o apreciază într-un chip cu totul altul decât, bunăoară. Rogojin, personaj diametral opus, chefliu și robit orbește de patima erotismului. Pentru Prinț, frumusețea feminină e ceva ce nu se poate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Androginilor, ale cărui clemente nu o dată le amintește, dragostea erotică face parte din soarta omenească, bântuită de patimi și limitată de moarte. „Intriga” poemei stă în tendința Luceafărului de a se coborî din nemurire în pasiunea arzătoare și în dragostea eroinei pentru el. Jocul acesta se petrece pe limita dintre cele două lumi, fără putință de trecere dintruna în cealaltă. Eroina e o muritoare și dragostea ei e după modul omenesc. Sunt două înclinări fundamentale în sufletul ei: una e iubirea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de moarte. „Intriga” poemei stă în tendința Luceafărului de a se coborî din nemurire în pasiunea arzătoare și în dragostea eroinei pentru el. Jocul acesta se petrece pe limita dintre cele două lumi, fără putință de trecere dintruna în cealaltă. Eroina e o muritoare și dragostea ei e după modul omenesc. Sunt două înclinări fundamentale în sufletul ei: una e iubirea de frumusețe cerească a Luceafărului; cealaltă dragostea pământească pentru Cătălin, cu a cărui pasiune ființa ei se împlinește în cadrele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de Luceafăr e iubirea de lumina și de frumusețea înălțimii de dincolo de lumea noastră, iubirea sau aspirația care persistă în noi oricât am fi de robiți de celelalte chemări pământești. Aceasta se vede limpede atât din singurătatea de la început a eroinei cât și din scena unde, fericită cu Cătălin, ea invocă la fel ocrotirea astrului ceresc să-i lumineze viața și norocul. De-a lungul poemei eroina rămâne cu aceeași îndoită sete de veșnicie și de pasiunea pământească, fiindcă ea e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de celelalte chemări pământești. Aceasta se vede limpede atât din singurătatea de la început a eroinei cât și din scena unde, fericită cu Cătălin, ea invocă la fel ocrotirea astrului ceresc să-i lumineze viața și norocul. De-a lungul poemei eroina rămâne cu aceeași îndoită sete de veșnicie și de pasiunea pământească, fiindcă ea e o muritoare și trăiește sub legea binelui și a răului, a vieții și a morții. Căci toți se nasc spre a muri Și mor spre a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
chip de tânăr de amândouă dățile, dar sub înfățișări extreme. Întâia oară blond, cu păr feminin „de aur moale”, străveziu la față și alb cum e ceara. Giulgiul vânăt pe care îl poartă ne dă senzația stranie de moarte. Impresia eroinei e aceea de frumusețe îngerească, din vis, streină de lumea noastră: Un mort frumos cu ochii vii Ce scânteie-n afară. Apariția lui extraordinară „îngheață” pe cine o vede. A doua oară apare într-o înfățișare contrară: înveșmântat în negru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din cauza ambiției ei nemăsurate" (că, altfel spus, "și-a luat nasul la purtare", așa cum își închipuie mulți vorbitori cu o cultură aproximativă), ci doar că "un fapt aparent neînsemnat poate avea consecințe incalculabile". "Nasul Cleopatrei" nu sugerează aroganța, ci frumusețea eroinei, deoarece lungimea nasului era considerată în Antichitatea greco-latină un atribut al frumuseții și tocmai acest nas i-a făcut pe doi conducători ai Romei (Cezar și Marc Antoniu) să se îndrăgostească de regina Egiptului și să acționeze în spiritul pasiunii
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
pulsațiilor conștiinței singulare și a universului, înaintea morții [s.n.], de a nu utiliza forță morții asupra cunoașterii [...]"32. În schimb, la Ion Barbu, feminitatea are doar dimensiune cosmică, iar erosul este văzut numai din perspectiva "ticluirii și aventurii ființei"33. Eroinele poești - Madeleine, Lenore, Ulalume - aparțin, în primul rând, experienței imediate ("naturii invaginate", întoarse spre sine), trăite, conform unui sensus communis prevalent și artificial ("Tiparelor"), pe care "lirismul absolut" îl respinge ("etern refuzată"). Și de data aceasta poetul român recuperează un
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
sunt îngropate rămășițele familiei d’Urberville), Hardy’s Cottage Higher Bockhampton langa Dorchester (unde este căsuța în care s-a născut scriitorul Thomas Hardy), Stinsford Church (locul unde este înmormântată inima scriitorului alături de cele două soții), WoolWoolbridge Manor îlocul unde eroina Tess d’Urberville din romanul cu același nume și-a petrecut „luna de miere” înainte de a fi prinsă de autoritățiă, Lulworth Cove î unde s-a petrecut un important eveniment din romanul „Departe de lumea dezlănțuită” Ă și Durdle Door
Caleidoscop by Maria Lucia Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93253]
-
sânt pasionate, violente, misterioase, atrăgătoare, dar nu tocmai vrednice de încredere - întrunesc trăsături orientale, ebraice, spaniole și italiene, văzute din punctul de vedere al "anglo-saxonului". *19 În romane, ca și în drame, găsim un fel de trupă -de actori : eroul, eroina, mișelul, "actorii de gen" (sau "personajele umoristice", sau comicii). Există tineri, ingenue și bătrâni (tatăl, mama, mătușa fată bătrână, guvernantele sau dădacele). Arta dramatică de tradiție latină (Flaut și Terențiu, Commedia dell'arte precum și Ben Jonson și Molière) folosește o
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
a creat decât două tipuri noi - bătrânul sau copilul lipsit de apărare și visătorul sau fantastul (de pildă, Tom Pinch din Martin Chuzzlewit) *20. Oricare ar fi baza socială sau antropologică a unor tipuri de personaje literare cum ar fi eroina blondă sau brunetă, elementele afective pot fi deduse din romanele respective, fără ajutorul vreunei documentări, deși, de obicei, aceste tipuri au strămoși si descendenți în istoria literară - de exemplu, la femme fatale și întunecatul erou satanic studiat de Mario Praz
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
țară exotică. • Țara în care-aș vrea să trăiesc: Elveția, Austria sau, eventual, Săliște. • Prozatorii preferați: Octavian Paler, Jean Paul Sartre, Borges, Oscar Wilde. • Poeții preferați: Arghezi, Nichita Stănescu, Shakespeare, Rimbaud. Eroul preferat: Socrate (pentru că a rezistat o viață Xantipei). • Eroina preferată: Xantipa (pentru că l-a învins pe Socrate) • Compozitorii preferați: Bach, Vivaldi, Beethoven, Mozart. • Pictorii preferați: Rembrandt, Michelangelo, Albrecht Dürer, Rafael. • Eroii din viața reală: omul-lada-de-gunoi, cel ce trăiește sub cerul liber, poartă cu el tot ce-i al lui
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
De aceea femeia este considerată înapoiată. Dar nu puteți avea o revoluție fără femei. Femeia este totul. Bărbatul face ceea ce aceasta gândește și îi sugerează. Dacă știți să câștigați prețuirea femeilor, atunci jumătate din munca voastră este înfăptuită"1, afirma eroina romanului Dragoste comunistă (Red Love), scris de militanta feministă Alexandra Kollontai, sintetizând cel mai bine, în opinia noastră, faptul că feminismul a fost puternic influențat de revoluții, inclusiv Revoluția americană și cea franceză din secolul al XVIII-lea. În privința legăturii
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
ger și vânt/ Să mă aștepți când toți, pe rând,/ Nu mai cred că-s viu"30. • Poziția de soldat. În secolul XX, după cum observa din nou Nira Yuval-Davis, odată cu înrolarea oficială a femeilor în armată, imaginile romantice reprezentând femei eroine au devenit mai frecvente 31. Începând cu primăvara anului 1942, Armata Roșie a apelat la femei, care au fost înrolate în număr mare, la început în trupele auxiliare, apoi instruite ca piloți de luptă sau bombardament, artileriști (servanți tunuri antiaeriene
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
Consiliului Național al Științei și Învățământului (organ al partidului și cu reprezentant în guvern) conducerea executivă a Științei, tehnologiei și învățământului"14. Evoluția progresivă continuă mai departe până la sfârșitul neprevăzut al regimului. În 1987 pentru prima dată este desemnată ca eroină. "Discursul anilor 1988 și 1989 sunt marcați de singularizarea/autonomizarea imaginii Elenei Ceaușescu în câmpul politic [...]. Elena Ceaușescu devine un politician independent, fără a submina, însă, poziția autoritară și supremă a secretarului general al partidului"15. Căci în cele din
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
p. 12) - sat Crîmpoaia, Oltenia. Fiecare familie are cel puțin 5 copii, cele cu 7-8 urmași fiind frecvente. Până și primarul localității (47 de ani) are 7 copii și este deja bunicul a 6 nepoți. În sat sunt multe "mame eroine" (cele care au născut cel puțin 10 copii, primesc un premiu, o indemnizație), relativ tinere (29, 33, 36 ani). Se vorbește despre bunăstarea acestor familii care au mobilă, televizor, frigider... O atmosferă distinctă, de blândețe, de bună înțelegere; acolo unde
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
mine, în toată copilăria mea, un model uman extraordinar". Iată și "modelul" unei prime vârste, nu feminin, ci "uman", deasupra și în afara timpului sau a genurilor (întâmplător, în acord cu discursul oficial, care promova eroi de origine socială modestă și eroine destul de masculine). Nevoia adolescenților de eroism și de spectacol, de alternativă care iese total din cumințenia de zi cu zi, a dus mai departe: "apoi Napoleon a fost [eroul], am avut un cult adevărat, am citit tot ce se poate
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
literar; François Rigolot vorbește despre un "fond cratilist minim" în ceea ce privește numele propriu; Jean-Louis Vaxelaire opinează că "numele proprii conțin seme inerente și dobândesc seme aferente, care adesea le neutralizează pe cele inerente"; ba chiar Marie-Thérèse Mathet vede în numele succesive ale eroinei din O viață a lui Maupassant un rezumat al programului narativ. Toate aceste puncte de vedere confirmă, cumulativ și holistic, teoria Monicăi Borș după care la Eliade nomen est omen; cu atât mai mult cu cât vorbim despre o proză
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
le neutralizează pe cele inerente (Jean-Louis Vaxelaire). Numele este un constituent posibil al lanțului referențial, astfel că obiectivul principal vizează felul în care se menține referința la personaj în textele de ficțiune (Francis Corblin). Sunt analizate componentele numelor succesive ale eroinei din O viață a lui Maupassant, văzute ca un rezumat al programului narativ (Marie-Thérèse Mathet), sunt clasificate numele literare după două categorii: familia numelor și tehnica de numire, se propune reunirea avantajelor celor trei teorii: a numele proprii vide de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
reprezintă un loc al contrariilor, și, prin aceasta, un adevărat focar de sensuri; pentru personajele secundare sau episodice transparența este totală, sunt folosiți designatori puternic motivați (ca în Povești unde transparența este frecvent ludică și simplifică diegeza), iar pentru numele eroinei, motivarea este mai estompată. Autoarea detectează rețele sonore care au simultan o funcție poetică și una diegetică (nume ca Père Lastique, Couillard), iar toponime ca Perthuis des Vauds plasează nașterea eroinei sub steaua unui semnificant de natură geografică, semnificant care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este frecvent ludică și simplifică diegeza), iar pentru numele eroinei, motivarea este mai estompată. Autoarea detectează rețele sonore care au simultan o funcție poetică și una diegetică (nume ca Père Lastique, Couillard), iar toponime ca Perthuis des Vauds plasează nașterea eroinei sub steaua unui semnificant de natură geografică, semnificant care o plasează sub tutela forțelor naturale (parcursul diegetic va ilustra acest nume, "numele desenează conturul țării ei mentale"74 - tr. m.). În componentele numelor succesive ale eroinei citește un rezumat al
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
des Vauds plasează nașterea eroinei sub steaua unui semnificant de natură geografică, semnificant care o plasează sub tutela forțelor naturale (parcursul diegetic va ilustra acest nume, "numele desenează conturul țării ei mentale"74 - tr. m.). În componentele numelor succesive ale eroinei citește un rezumat al programului narativ, combinând decoruri ale acțiunii: strâmtoarea, valea, mlaștina; ele sunt motivate, premonitorii și în armonie cu ansamblul datelor romanești (sens, acțiune, decor). Prin intermediul onomasticii eroinei, autoarea regăsește fenomenul de izotopie folosit în cazul personajelor episodice
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]