2,823 matches
-
un CV universitar. Munca academică este pur și simplu o muncă, iar cariera academică o carieră, alta decât cea eseistică, jurnalistică, medicală etc. Au regulile lor și abilitarea vine în consecința respectării acestora. De exemplu poți să fii strălucit ca eseist, dar doctoratele se dau urmând criterii standard: admitere, cursuri speciale în școli doctorale, 3-4 examene și 3-4 referate cu comisii de specialitate, examene suplimentare, dacă vii din alt domeniu. Faima și succesul sunt una, recunoașterea profesională este alta. Este frustrant
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
specializat în nimic, omul de cultură știe de toate, nu este specializat în nimic în mod particular, dar se pronunță cu succes despre orice, față cu un public avid, socializat în compuneri libere. Invențiile noi ale tranziției sunt „analistul” și „eseistul”: un fel de extract total de competență universală. Nu dăm doi bani pe exactitatea informațiilor și pe argumentarea soluțiilor posibile, dar juisăm în fața găselnițelor metaforice de limbaj: „Ce bine le zice!”. Talentul metaforic este cheia care deschide suflete și acaparează
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ascultați (și chiar citiți): Sadoveanu, Camil Petrescu, Arghezi, Blaga, G. Călinescu, Tudor Vianu, Adrian Maniu, Ion Vinea, Ion Barbu, Mihai Ralea, Vladimir Streinu. Despre unii știa din școală, în lectura altora l-a inițiat inteligentul prieten mai vârstnic, poetul și eseistul G. Mărgărit. Fostul colaborator al Jurnalului literar a jucat un rol important în prima fază, să o numim faza ieșeană, de cristalizare a personalității poetului, aceea care l-a transformat foarte repede dintr-un adolescent sigur de sine, dar încă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
personalității poetului, aceea care l-a transformat foarte repede dintr-un adolescent sigur de sine, dar încă nedesprins de cercul provinciei moldave și de reprezentările naive ale elevului fruntaș, într-un scriitor, conștient de condiția sa. G. Mărgărit, poet și eseist de talent, afirmat în preajma Jurnalului literar și a lui George Călinescu, era mai ales un extraordinar vorbitor, un „băutor” care făcea din exercițiul inteligenței desfășurat în fața câtorva emuli care-i sorbeau vorba, scopul suprem al existenței. Cu instinctul foarte precis
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
unei comunități, în timp, ca și într-o perioadă dată. Tocmai de aceea am regăsit în parabola semnată de Borges o "prefață" posibilă pentru istoria cuvântului în căutarea căruia pornim acum, printr-o metodă de arheologie a ideilor. Dacă la eseistul spaniol cuvântul magic ar fi putut fi "creația" sau chiar "existența", în demersul de față va fi "imaginea" lor. Imaginarul este forma în care se așează "povestea lumii", cea care are puterea de a conduce la distrugere sau la o
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
incompetențe, Paul Zarifopol a pus cultură și distincție intelectuală. M. RALEA Critică de amator epicureu a făcut M. Ralea, ocupîndu-se numai de valori stabilite dintre acelea care ajută digestiei după o "masă bună" și incită spiritul când e "rău dispus". Eseistul face "idei", supune adică obiectul unui sistem de relații vaste. Marcel Proust este privit prin teoria bergsoniană a memoriei, Rainer Maria Rilke prin sărăcia sângelui, Balzac prin considerații asupra capitalismului, Th. Hardy prin teoria tensiunii sufletești a lui Pierre Janet
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
gramatică a "greșelilor"). Printre tinerii cronicari sunt de citat Octav Șuluțiu, recenzent onest, Eugen Ionescu, poet și critic inteligent și teribil, Lucian Boz, detractor al criticii de analiză și instaurator al uneia de înțelegere într-un stil delirant, Al. Dima, eseist, cu bune studii în probleme de folclor și estetică. Conștiincios și cultivat istoric literar este Ovidiu Papadima. IMPRESII DE CĂLĂTORIE, ESEUL Cărțile de călătorie și de impresii intelectuale sunt puține, vinovate de compilație, de o spaimă superstițioasă de judecățile emise
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
saltului în neant al lui Pavel Anicet din Întoarcerea din rai a lui Mircea Eliade. El ia codeină, intră în comă și studiază direct momentul abisal. "JURNALUL LITERAR" Jurnalul literar (1939) a urmărit în primul rând să formeze critici și eseiști cu cultură solidă, universitară. El a izbutit, cu toată neprielnicia vremurilor, să ofere presei literare câțiva tineri de un merit inegalabil. Al. Piru continuă a se documenta, în articole speciale, încet și adânc, preocupat îndeosebi de stabilirea valorilor. El e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ofere presei literare câțiva tineri de un merit inegalabil. Al. Piru continuă a se documenta, în articole speciale, încet și adânc, preocupat îndeosebi de stabilirea valorilor. El e un spirit critic tinzând la construcție. Adrian Marino e mai ales un eseist, curios și malign, mare scotocitor de cărți, cu un stil intelectual și acut, încă de pe acum, de excursie livrescă. G. Mărgărit, înclinat mai mult spre lirică, pune în articole critice intuiție fantastică și expresie amănunțit plastică. G. Ivașcu s-a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din nu importă ce etapă istorică și ce loc, o intuiție care trebuie pusă fără îndoială și pe seama instinctului său creator nativ, dar și pe seama unei exemplare culturi și a unei foarte întinse experiențe. Romancier de uimitoare resurse, poet, dramaturg, eseist delectabil, G. Călinescu poseda teoretic și practic toate mijloacele înfăptuirii, deci și înțelegerii unei opere literare, ale recunoașterii valorilor artistice, având totdeodată putința ierarhizării lor. L-am putea compara cu marii istorici și critici literari ai lumii ca De Sanctis
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fost printre primele discipline umaniste, care au avut de "suferit" de pe urma noilor situații literare, în veacul trecut, Sainte-Beuve ori Taine erau adevărate spirite directoare. In veacul nostru Thibaudet ori Gaétan Picon nu-i egalează ca autoritate, iar T. S. Eliot, eseistul, chiar sprijinit de poet, nu atinge audiența unui Ruskin. Un alt rezultat constă insă în mărirea decalajului între comprehensiunea și sistemul teoretic al criticului și rapida modificare a valorilor literare obiective. Este adevărat că Sainte-Beuve nu 1-a înțeles pe
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
organicist premergător lui Wellek însuși, ca și Cleanth Brooks. Pe de altă parte, Croce, prin "monismul" operei și intuiționismul său critic, ni se pare că se situează exact la polul opus față de "formalismul organic" (v. supra), iar Valéry și Eliot, eseiști, pot figura aici numai cu observații izolate, foarte importante, de altfel, nu cu o metodă consecventă, precum reprezentanții New Criticismului american (Tate, Ransom, Leavis, Wimsatt). Aceste rezerve nu intenționează o reașezare a direcțiilor formulate de Wellek, ci doresc să pregătească
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
parte, insistența cu care Wellek și Warren susțin că nu poate fi despărțită critica de istoria literară, ca și îndemnul de a se studia mai amplu literatura "contemporană" (p. 73), ar putea închide inutilele discuții purtate în veacul nostru între "eseiști" și 20 "universitari", falși lansonieni, partizani absurzi ai uneia sau alteia dintre cele două ipostaze ale cercetătorului literar. În România, aproape toți marii critici au fost și sunt și istorici literari, Ibrăileanu, Lovinescu, Cioculescu, Perpessicius și mai ales Călinescu au
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
Nicu Gavriluță (n. 1963), sociolog, antropolog și eseist. Profesor universitar doctor și decan al Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice din cadrul universității „al.i. Cuza” din Iași. Din 2007 este conducător de doctorat în domeniul sociologiei. Este director de programe al Societății academice de cercetare a religiilor și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
despre Asociația culturală Poesis Moldaviae și despre revista Ecouri Literare? C. P. Faptul ca se vrea a scrie bine și cu suflet nu poate decât să mă bucure ca și consumator de informație literară și documentaristică, că spirite alese, poeți, eseiști, meșteri în ale scrisului își pun trăirile pe simeze paginate în patrimoniul spiritual. La multe ediții și abundență de emoții literar - artistice, iar Asociației Culturale ”Poesis Moldaviae” și revistei „Ecouri Literare” cât mai multe apariții. M. A. Ce planuri aveți
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93471]
-
l-au inspirat în inventarea fonografului (înregistrarea sunetelor), care la rândul său a sugerat filmul (înregistrarea imaginilor); citea zilnic publicații diverse și nota în carnetele sale idei care îi stârneau interesul; nota frecvent impresii ale observării lumii naturale. Poetul și eseistul Walt Whitman își nota ideile pe bucățele de hârtie pe care le punea în plicuri. Fiecare plic conținea idei similare. Atunci când dorea să creeze o imagine poetică nouă alegea plicul cu tematica similară a ideii sale. De remarcat că ideile
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
, Marin (1.V.1938, București), poet, eseist și traducător. Este fiul Mariei Angela Tarangul (n. Bădulescu), actriță și traducătoare, și al lui Erast Tarangul, inginer. Face clasele primare în București, unde va urma și Liceul „I. L. Caragiale”, absolvit în 1955. Devine student al Institutului Teologic din Sibiu
TARANGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
TĂNASE, Virgil (16.VII.1945, Galați), prozator, eseist, dramaturg și traducător. Este fiul Larisei Tănase (n. Scurtulescu), medic, și al lui Dumitru Tănase, magistrat. Urmează școala elementară și liceul la Galați (1952-1963), apoi Facultatea de Limbi Romanice a Universității din București, secția limba și literatura franceză (1963-1969). Este
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
TĂNASE, Stelian (17.II.1952, București), prozator, eseist și jurnalist. Este fiul Floarei Tănase (n. Mihalache), funcționară, și al lui Ion Tănase, economist. Face liceul la București, absolvit în 1971, și urmează tot aici cursurile Facultății de Istorie-Filosofie, pe care le termină în 1977. Un timp, înainte de a
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
34, 35; Florin Sicoie, Analiza politică și „uneltele scriitorului”, CNT, 1993, 21; Florin Sicoie, Stelian Tănase, constructorul, CNT, 1993, 47; Țeposu, Istoria, 20-24; Tania Radu, Omul optzecist, LAI, 1994, 9; Munteanu, Jurnal, V, 276-279; Alex. Ștefănescu, Un romancier remarcabil ca eseist, RL, 1995, 8; Octavian Soviany, Playback cu Iulia Fitcal, CNT, 1995, 13; Florin Sicoie, „Playback” sau „Omul nou”, CNT, 1995, 13; Dan C. Mihăilescu, Sertarul fără încuietoare, „22”, 1995, 15; Monica Spiridon, Ce ascunde Esop în sertare ( Pe marginea unui
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
Barbu”, CRC, 1978, 11; Nicolae Iliescu, „Poetica lui Ion Barbu”, AFT, 1979, 2; Tia Șerbănescu, Un studiu critic despre Ion Barbu, RMB, 1979, 10 701; Șerban Cioculescu, Ambiguitățile poeticii lui Ion Barbu, RL, 1979, 9, 10; Laurențiu Ulici, Critici și eseiști, RL, 1979, 20; Eugen Negrici, „Poetica lui Ion Barbu”, R, 1979, 5; Nicolae Manolescu, Patul lui Procust, RL, 1979, 25; Piru, Debuturi, 44-47; Popa, Clasici, 157-159; Marin Mincu, Opera literară a lui Ion Barbu, București, 1990, 343-352; Firan, Profiluri, II
TEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290139_a_291468]
-
TEODORESCU, Leonida (28.IX.1932, Chișinău - 2.VIII.1994, București), dramaturg, eseist, prozator, poet și traducător. Este fiul Evdochiei (n. Iurina) și al lui Florea Teodorescu. Urmează la București Școala Medie Tehnică de Telecomunicații (absolvită în 1952) și Institutul „Maxim Gorki” (terminat în 1956). În 1970 obține titlul de doctor în filologie
TEODORESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290141_a_291470]
-
, Lucian (21.VI.1942, Turnu Măgurele), poet, eseist și publicist. Este fiul Gherghinei (n. Beșciu) și al lui Teodor Teodosiu, funcționar. Urmează cursurile Liceului „Unirea” din Turnu Măgurele (1956-1960) și ale Facultății de Filologie de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași (1962-1967). Profesor de limba și literatura română
TEODOSIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290148_a_291477]
-
, N.[icolae] (29.VII.1912, București - 29.III.1989, Baia Mare), eseist, memorialist și critic literar. Mama se numea Antoaneta (n. Neuman), iar tatăl, inginerul și arhitectul Oscar Steinhardt, conducea o fabrică de cherestea și mobilă în comuna Pantelimon. Luase parte, ca ofițer în rezervă, la primul război mondial, fusese rănit la
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
Neill, Alfred de Musset, G. B. Shaw, A. I. Odobescu, Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, G. K. Chesterton, Goethe, Proust, Lev Tolstoi, Gustave Flaubert ș.a., cu încheierea, deloc surprinzătoare, că boema nu e o soluție sigură pentru împlinirea artistică. Fantezia eseistului se consumă în beția asocierilor. În Incertitudini literare vorbește de două școli în literatura engleză (școala ceaiului și școala whiskyului), reprezentate de John Galsworthy și de Virginia Woolf. Nu se angajează propriu-zis în judecăți de valoare. Preferă să ia un
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]