2,623 matches
-
un spital raional cu 260 de paturi, spital fizioterapeutic cu 100 paturi, policlinică, 4 puncte medicale. Sfera serviciilor în anii 1970-80 era reprezentată de magazine, restaurant, 4 cafenele și ospătării, hotel etc. La începutul anilor 90 își deschide ușile Muzeul etnografic din localitate. În anul 1997, populația orașului a fost estimată la 17900 de cetățeni Conform datelor recensământului din anul 2004, populația constituie 11104 de oameni, 47.46% fiind bărbați iar 52.54% femei. Structura etnică a populației orașului arată astfel
Rîșcani () [Corola-website/Science/305083_a_306412]
-
Muzeului Brăilei „Carol I”, în colaborare cu Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, a organizat Conferința publică cu tema „Patrimoniul cultural-istoric al comunei Crihana Veche, Raionul Cahul, Republica Moldova: cercetare, valorificare și promovare”. Comunitatea locală a făcut obiectul cercetărilor etnografice a specialiștilor din cadrul AȘM în anii 2014, 2015 și 2016, cercetări soldate cu ample rapoarte. În vara anului 2015 comunitatea din Crihana Veche a făcut obiectul cercetărilor sociologice ale unui grup de profesori de la Academia Română și de studenți de la Universitatea
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
în prezent un muzeu. Adresa muzeului: Strada. "Pietre vechi", nr. 4. În Zaim se găsește și un Muzeu al spiritualității sudului Basarabiei, care include o serie de exponate despre artiști și scriitori, cu origini în sudul Basarabiei și un muzeu etnografic bogat în exponate,care se găsește în incinta Bibliotecii publice.
Zaim, Căușeni () [Corola-website/Science/305151_a_306480]
-
reieșit din poziția geografică pe care o deține și anume "cuțitari". Informații prețioase despre localitate sunt menționate în lucrările lui Berg S.,"Basarabia.Țara.Oameni.Gospodarie", Petersburg 1918; Soroca T.,"Geografia Guberniei Basarabia" Chișinău 1878; Butovici V.,"Materiale pentru harta etnografica a Guberniei Basarabia"; Berg L."Populația Basarabiei, componența etnică și numărul ei", Petersburg 1923; "Dicționarul statistic al Basarabiei", Chișinău 1923. O importantă sursă istoriografică reprezintă și lucrarea lui Zamfir Arbore editată la București în 1904 cu referință la așezarea geografică
Gura Galbenei, Cimișlia () [Corola-website/Science/305152_a_306481]
-
lui Isus Hristos”. E construită în stil realistic. Clopotele sînt returnate la Iași, după modelul celor vechi. Multe obiecte din biserică se păstreză în satului din s. Borogani. Numărul total al obiectelor de patrimoniu constituie - 560 exemplare. Sunt: obiecte numismatice, arheologice, etnografice, fotografii, documente, piese de mobilier, cărți vechi și manuscrise, periodice, arme și armuri, filatelie, etc.
Borogani, Leova () [Corola-website/Science/305188_a_306517]
-
floarea soarelui, fructe și struguri. Între anii "50-"90 s-a dezvoltat intens și sectorul zootehnic. În sat au fost construite: școala medie, casa de cultură, ambulatoriul, gradinița-creșă, cîteva magazine și ateliere pentru prestarea serviciilor, s-a deschis un muzeu etnografic. În memoria eroilor căzuți în al II-a război mondial, a fost înălțat un monument. La memorialul gloriei militare, străjuit de brazi aidoma unor lumânări, stau aliniate pe plăci de granit, numele a 132 ostași, 111 fiind băștinași din Bilicenii
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
ține direcția spre nord-est, spre traseul Chișinău-Călărași-Cornești. Unite structural și geografic, aceste două sate practică același stil arhitectonic, cu aceleași case văruite în alb, albastru sau verde, cu pridvoare de piatră, cu coloane, porți și garduri de piatră, același stil etnografic, aceleași obiceiuri și datini. Ciobanca, unită, așadar, cu Pănășeștii, e situată la 9 km de or. și st. c. f. Strășeni și la 33 de la Chișinău. Pădurile întinse din jur, păduri de stejar, tei, plop, carpen, ulm, arțar, de cei
Ciobanca, Strășeni () [Corola-website/Science/306051_a_307380]
-
Drăgoianu: "„Prin păcate împreună"”; ·.Dumitru Botar: „"Năravuri și moravuri"”; · Gheorghe Burdușel: „"Puntea suspinelor"”; · Sorin George Vidoe: „"Cuvinte în piatră"”; · Ion Văleanu: „"Cugetări printre hazlâcuri"”; · Florea Florescu: „"Clinica de iubire"”; · Sorin George Vidoe: „"Stele de ceară"”; · Marin M. Vârtosu: „"Bârca-Dolj, monografie etnografică"”; · Marius Robu: „"Carte de bucăți"”. 47. Scriitorul Petre Gigea-Gorun are și alte cărți în manuscris, pregătite pentru publicare: · "Pe valurile vieții" (memorii - 2 volume); · "Peisaje africane", însemnări de călătorie; · "Jurnal literar"; · "Însemnări politice"; · "Satul natal iubirea mea de-a pururi
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
o cabană cu bar și restaurant, la care se ajunge pe un drum caree se desprinde din DN1F după ieșirea din Cluj-Napoca spre comuna Baciu. Accesul mai poate fi făcut și dinspre Tăietura Turcului, pe un drum de creastă. Muzeul Etnografic în Aer Liber al Transilvaniei, cu diverse gospodării și biserici de lemn specifice tradiționale, se întinde la vest de Tăietura Turcului, chiar la marginea de nord-est a pădurii. La pădure se poate ajunge și pe străzi abrupte care urcă spre
Pădurea Hoia () [Corola-website/Science/305675_a_307004]
-
) este un ținut istoric și etnografic din colțul de sud-vest al Transilvaniei, județul Hunedoara, România. cuprinde depresiunea cu același nume, dar în „zona de influență” a ei se află și așezările situate pe cursul superior al Streiului, până la vărsarea acestuia în Mureș. Țara Hațegului este una
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
de obicei în lunile iulie sau august. Cel mai important târg tradițional are loc anual la începutul lunii mai, în comuna Pui, și se întinde de-a lungul DN 66, pe toată porțiunea pe care acesta străbate comuna. Alte elemente etnografice importante sunt muzica tradițională - „Hațegana” - dar și bucătăria specifică, în special virșli (cârnăciori picanți din carne de oaie și/sau capră) de Sălașu de Sus . Următoarele arii naturale protejate se află total sau parțial pe teritoriul Țării Hațegului: Țara Hațegului
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
constituiau originarii din guberniile vecine: Podolsk, Herson, Kiev și Volîn. Din cetățenii străini predominau cei din Austro-Ungaria 69,1%, România 10,8%, Grecia 7%, Turcia 5,5%, Germania 3,4%, Bolgaria 1,7%, Franța 0,5%. Din punct de vedere etnografic componentă populației din Basarabia în anul 1897 era foarte difirită : Popularea Basarabiei de către maloruși venea din părțile Galiției. În număr mare se aflau în două localități- la nord- județul Hotin, la sud- județul Acherman, partial și în județele Ismail și
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
Așezarea satului Racovița, la confluența a două zone etnografice distincte, Țara Oltului și Mărginimea Sibiului, și-a pus pecetea și asupra artei populare, deosebit de bogată atât în formă cât și în conținut. Cu excepția arhitecturii populare, astăzi nu sunt cunoscute componentele manifestărilor artistice ale localnicilor, anterioare înființării graniței militare. Expulzarea
Arta populară a comunei Racovița () [Corola-website/Science/313186_a_314515]
-
țolurile sau alte piese de uz casnic, de port sau de podoabă, prezintă particularități cromatice, de croi, de compoziție etc., care le deosebesc net de cele similare produse în satele din jur, fenomen frecvent de altfel și în alte zone etnografice ale țării. Piesele de artă populară de acest gen îndeplinesc un important rol decorativ, fiind așezate pe pereții interioarelor, pe piesele de mobilier, pe culme sau la grindă, diferențiindu-se atât prin funcționalitate și formă cât și prin compoziția cromatică
Arta populară a comunei Racovița () [Corola-website/Science/313186_a_314515]
-
România, ci și fotograful căruia i se datorează cele mai valoroase documente fotografice realizate în timpul campaniilor sociologice coordonate de Dimitrie Gusti. }ntre altele, fotografii realizate de el au insotit majoritatea reportajelor lui Filip Brunea-Fox în gazetele „Adevărul” și „Dimineața”. Fotografia etnografică românească în prima jumătate a secolului al XX-lea poate fi împărțită în două categorii distincte, nu numai cronologic, ci și stilistic: cea dinaintea lui Iosif Berman și cea de după el. În timpul guvernărilor de dreapta și al adoptării legislației antievreiești
Iosif Berman () [Corola-website/Science/313605_a_314934]
-
anul 1618 era sediul episcopului Eutihiu, hirotonisit de către episcopul Lariu al Muncaciului pentru a fi păstorul credincioșilor din Sătmar. era relativ datată din anul 1777. A ars pe data de 3 octombrie 2009. Se păstrează ruinele carbonizate. Reprezentativă pentru zona etnografică Codru, biserica avea spațiul interior împărțit după canoanele bisericești în trei încăperi: pronaosul, naosul și absida altarului. Pereții erau din bârne așezate orizontal, materialul folosit pentru acestea fiind obținut, conform tradiției chiar de pe locul unde a fost contruită biserica. Pereții
Biserica de lemn din Soconzel () [Corola-website/Science/313618_a_314947]
-
mioritice din Ținutul Vrancei, pentru a căuta argumente ferme și definitive în favoarea obârșiei vrâncene a Mioriței: „Textul de artă și melodia cea mai expresivă a Mioriței s-au structurat într-un peisaj de excepțională măreție naturală și într-un mediu etnografic în care sinergia geniului poetic popular primitiv a fost unică (...). Mediul plăsmuirii originale de artă credem că a fost lumea păstoritului vrâncean, iar cadrul geografic erau plaiurile munților Vrancei, al căror pitoresc depășesc - după prozatorul ardelean Ioan Slavici - frumusețile munților
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
întrucât cuprinde o monumentală lecție de lașitate, de renunțare” Prima intervenție consistentă aparține lui Constantin Brăiloiu (1946), într-un efort centrat cu precădere pe combaterea teoriei blagiene, teorie reluată și reactivată în "Trilogia culturii". „Sensurile noi” adăugate de C. Brăiloiu, etnografice prin excelență, coagulează o necesară abordare interdisciplinară a Mioriței. „Nuanța de regret și de compătimire, sensibilă, ici, acolo, în aceste incantații cu destinație schimbată, nu s-a strecurat, desigur, decât în zona în care mila creștină a alungat teroarea ancestrală
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
dovedi valabilitatea în timp, fapt confirmat și de concluziile fochiene. O lucrare cu caracter monografic avea să apară în 1922-1923 sub semnătura lui Ovid Densușianu (1873-1938) - "Viața păstorească în poezia noastră populară", care reinterpretează întreg scenariul mioritic dintr-o perspectivă etnografică specific pastorală, punând accentul pe rivalitatea economică dintre ciobani, aflați pe drumurile de transhumanță. În anexele lucrării, autorul reunește 44 de texte mioritice deja publicate. Ipoteza lui O. Densușianu i-a sugerat lui Mihail Sadoveanu (1880-1961) tema romanului Baltagul(1930
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
se bucure de o postexistență sui-generis, căci toate aceste obiecte, intrumente muzicale, unelte și arme specifice modului de existență pastorală, indică o prelungire simbolică (rituală) a activității sale. Concepția subiacentă este arhaică și se găsește în multe culturi și stadiul etnografic: o viață violent întreruptă se continuă printr-o altă modalitate de existență” Ceea ce se ignoră adesea este că postexistența rituală identificată de Mircea Eliade se datorează analizei "versiunii-colind", căreia îi este specifică. În "versiunea-baladă" această rațiune (post-existențială) dispare, ajungându-se
Obiectele meseriei de păstor în „Miorița” () [Corola-website/Science/314214_a_315543]
-
poate răzbate drumul înapoi, fiind așezat în acel loc al morții care îl reflectă în fel și chip colinzile maramureșene (sau cele transilvănene în general)” . Orice efort de decriptare a mesajelor nu se poate circumscrie decât unor realități de ordin etnografic, în primul rând. Într-un bocet consemnat de folcloristul V.T. Doniga e relatat cazul unui păstor, pe nume Mihai, care a murit în munți - în circumstanțe neprecizate, dar avem toate motivele să credem că a fost vorba de un accident
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
și după apusul soarelui, aureolat de lumina lui interioară. (...) Și astfel păstorul meu a devenit personaj solar, idee care-mi trebuia pentru a da un sens dramatic monumentului.” În anii 80, Laurence Saltzman, un artist fotograf american pasionat de temele etnografice, întreprinde o expediție în România în încercarea de a surprinde pe pelicula fotografică câteva din esențele capodoperei populare românești - Miorița. Timp de două decenii, creațiile sale artistice au rămas într-o zonă de anonimat, până când au intrat în atenția Ambasadei
Motivul mioritic reflectat în opere artistice culte () [Corola-website/Science/314223_a_315552]
-
spectaculoase rezervații naturale ale județului Hunedoara: Complexul carstic Ponorâci-Cioclovina, Peștera Tecuri, Peștera Șura Mare, Cheile Crivadiei, Locul fosilifer Ohaba-Ponor, Peștera Bolii Totodată aici se află siturile arheologice aflate în Patrimoniul UNESCO de la Sarmizegetusa Regia, Costești, Blidaru, Luncani-Piatra Roșie și așezările etnografice autentice din Platforma Luncanilor. Începând din anul 2004 Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina are administrație proprie. Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina prezintă o zonă montană (încadrată în bioregiunea alpină a Munților Șureanu și continentală a Depresiunii Hațegului) cu o gamă floristică
Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina () [Corola-website/Science/313778_a_315107]
-
au fost donate de Barbu B. Bellu Academiei Române, despre care am mai vorbit. În clădirea care se mai păstrează a luat ființă, în 1953, un muzeu eclectic în privința tematicii pe care o abordează. Expoziția de bază prezintă o bogată colecție etnografică (port popular din zona Cricovului Sărat, țesături, ceramică, unelte), covoare românești din sec. al XIX-lea, coloane și capiteluri, chenare de uși și ferestre sculptate în piatră din veacurile XVII-XVIII, cărți rare în ediții de lux, picturi din sec. al
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
a fost adusă la Jercălăi, tot în 1956 și plantată lângă bisericuța transilvană. Cum?... Nu am putut să aflăm. O inscripție de la intrarea în biserică confirmă anul construcției lăcașului: 1731. Puțul Frumos se află în cartierul Valea Mieilor. Acest monument etnografic a fost reconstruit prin 1862, de către localnicul A. Dumitru Ștefan, cu colac din piatră (rămas, pare-se de la vechiul puț), dotat cu roată și fus fixate pe doi stâlpi din lemn și un jgheab. Întreaga construcție este adăpostită de un
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]