4,069 matches
-
mai întâlnesc și acum cu unii: «Ilie, eu m-am pregătit să te salvez.» Să lăsăm... Eu, dacă nu m-am smintit în celulă, numai de-aceea că eram toată ziua ocupat cu ceva. Am făcut sute de variante de evadare. Unele erau aproape perfecte și tot mă prindeau. După proces, am fost dus la Hlinaia, un sat aflat la 55 km nord de Tiraspol, din raionul Grigoriopol. Acolo fusese un spital de dezalcoolizare. Aveau un gard de sârmă ghimpată, rupt
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
trebuie să evolueze. Astăzi majoritatea femeilor americane au serviciu, deci au posibilitatea de a stabili contacte personale, de afaceri cu alți adulți. Mai mult, stau foarte mult timp departe de confortul casnic. Astfel, shoppingul de rutină nu mai reprezintă marea evadare din spațiul casnic. Acum este una dintre activitățile pe care trebuie să le înghesuie printre altele, cum ar fi slujba, naveta, viața de familie și somnul. Este genul de activitate care se face în grabă în pauza de prânz, în
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
mai puțin, cu unul sau mai multe din tipurile de convertiri propuse ca "instrument de orientare" de către cercetătorul francez. Putem vorbi astfel de următoarele tipuri de convertiri: tradițională ("o reîntoarcere la origini"), rațională ("o critică"), biblică ("o întâlnire"), gnostică ("o evadare"), evanghelică ("o răsturnare de valori"), modernă ("un sistem eclectic"). Putem vorbi de o diversitate tipologică a convertirii și privind-o dintr-o altă perspectivă. Ne referim aici la spontaneintatea ori, dimpotrivă, latența unui astfel de proces. Dacă în cazul lui
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
heroina și toate produsele zeificate de Thomas Learey și de nenumărații lui credincioși au devenit mărfuri de masă și bunuri de larg consum. But no pill can make us innocent. Da, pilulele pot da somnul, ori mai îndeosebi somnolența ori evadarea prin deconectată nepăsare. Nevinovăția însă nu. Pe aceasta nu o poate (re)da și păstra decât numai Hristos, pe calea lui paradoxală, ca-ntotdeauna: dându-ne sentimentul culpabilității. Paradoxal mai lucrează Hristos și cu păcătoșii cu viața și cu moartea
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Popa Cu garda deschisă, Gheorghe Crăciun Cucerirea Americii, Tzvetan Todorov Cultura faliei și modernitatea românească, Angelo Mitchievici Datoria împlinită, Mihai Pricop Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan De la presa studențească în comunism la presa postcomunistă, Sorin Bocancea (coord.) Evadări în lumea liberă, Adrian Marino Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir Imaginar cultural și social. Interferențe, Horia Lazăr Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian Jurnal londonez
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
motive obsedante (obsesia morții și a iubirii considerate ca o anticameră a morții, devenită dominantă și inevitabilă sub impactul atrocităților războiului și chiar al amenințărilor de ordin politic). Astfel, ceea ce se impune pentru imaginarul poetic este un anumit gust al evadării/evaziunii și, drept consecință, al călătoriei fie spre spații imaginare, fie spre sine prin labirintul viziunilor coșmarești. O altă notă definitorie a imaginarului poetic albatrosist este văzută în predilecția - însoțită de o depoetizare a limbajului artistic - pentru citadin, cotidian și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de aici obsesia morții devenită dominantă sub impactul atrocităților războiului, dar și al amenințărilor de ordin politic. Iubirea însăși este privită ca o anticameră a morții. Poeții aceștia care promovaseră o poezie ancorată în realitate, manifestă un anumit gust al evadării și, prin urmare, al călătoriei fie spre spații imaginare, fie spre sine prin labirintul coșmarurilor proprii. Cealaltă notă definitorie a imaginarului poetic albatrosist este dată de înclinația spre citadin, spre cotidian și banal, înclinație însoțită de o depoetizare a limbajului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lirismului poetului francez, un neoromantism sau neosimbolism. Apropierea este cauzată de presiunea istoriei asupra literarului (final de epocă, de etapă în ambele cazuri) care generează anxietate manifestată fie prin frondă, prin dorința de a sparge tiparele care încorsetează, fie prin evadarea într-o altă realitate. Caleidoscop (deceniul al V-lea) Caleidoscopul formează și deformează imaginile, înscrie utilizatorul său într-un joc al imaginilor fascinante sau angoasante. Deși etimologia termenului, îl asociază cu imaginile frumoase pe care poate să le creeze, el
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
găsește Epilog de Mihnea Gheorghiu, un text în care se adoptă formula versetului, notațiile sunt lapidare, formând definiții eliptice, trunchiate, ce amintesc iarăși de poemele de avangardă. Apare aici aceeași sugestie ca și în textul Elenei Diaconu, a unei posibile evadări dintr-un univers claustrant: Se pregătește undeva o ardere violentă, cu chipuri prelungi, transparente, vii, ca pentru o viață viitoare". Poemul lui Marin Sârbulescu - Dialog - se situează undeva în vecinătatea poeziei lui Blaga (din textele de inspirație folclorică) sau a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cum să reziste în fața torturii sistematice trupul său extenuat de lipsuri, tot mai dematerializat, aproape o ectoplasmă? Și totuși miracolul s-a produs: Constant și-a asumat întreaga răspundere..." Într-o lume cenușie, a mizeriei, Dimitrie Stelaru (Dumitru Petrescu) găsește evadarea în poezie. Scrie destul de mult, într-o încercare parcă de a acoperi cu pânza literaturii fața cadaverică a vieții. Nu e rupere de realitate, pentru că poezia sa nu se îndepărtează de lumea tavernei, deziluzionantă, dar pasul făcut spre ficțiune face
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de căutare a idealului în care se lansase și generația precedentă se transformă și de această dată într-o căutare a sinelui. Revine obsesiv spațiul citadin, dar este un oraș interior cel descris, o adevărată închisoare a inimii din care evadarea poate fi dorită, dar nu posibilă. Poetul este într-un permanent dialog cu sine, cu lumea și, deseori, cu literatura. Și una dintre temele uzitate ale literaturii este cea a iubirii, doar că aici aceasta lipsește adesea sau este proiectată
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sugestie a îmbrățișării, a contopirii: "- Ei, Tonegaru, alhimist al clarurilor de platină,/ amintește-ți de dansul de peste vămi, peste zodii.../ dincolo de pulpe ferigele creșteau miraculos/ până la pieptul unde săltau două rodii". Se conturează astfel câteva imagini obsedante ale liricii tonegariene. Evadarea în vis, evadarea în trecut, în cosmos, în mitologie, în literatură, în dragoste sunt, rând pe rând, încercate și totul pare să se sfârșească în același univers putând pecetea tristă și galbenă a dispariției. La Dimitrie Stelaru, viața și moartea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a contopirii: "- Ei, Tonegaru, alhimist al clarurilor de platină,/ amintește-ți de dansul de peste vămi, peste zodii.../ dincolo de pulpe ferigele creșteau miraculos/ până la pieptul unde săltau două rodii". Se conturează astfel câteva imagini obsedante ale liricii tonegariene. Evadarea în vis, evadarea în trecut, în cosmos, în mitologie, în literatură, în dragoste sunt, rând pe rând, încercate și totul pare să se sfârșească în același univers putând pecetea tristă și galbenă a dispariției. La Dimitrie Stelaru, viața și moartea sunt reprezentate cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tavă/ transmisă întâmplător,/ în partea de nord a târgului canalele sunt obosite,/ canalele râd prin grătarele lor/ cu zeama grasă, inconștientă, regeneratoare." (Lucrurile de dimineață). Se refuză viața aceasta care este doar lâncezire, perpetuă agonie, falsitate și se dorește o evadare. Orașul claustrant ar putea fi înlocuit cu "bucuria elementară a picioarelor desculțe", călătoria în afara acestuia este una spre simplitate, spre existența neproblematizantă ("Ne-am falsificat viața ca o introducere în filosofie/ și nu rămâne decât un singur lucru interesant:/ să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
am falsificat viața ca o introducere în filosofie/ și nu rămâne decât un singur lucru interesant:/ să părăsim odăile, pentru a redeveni oameni...", Lucrurile de dimineață). Părăsirea odăilor nu semnifică doar o întoarcere către existența reală, nu e doar o evadare neosămănătoristă din orașul pierzaniei (deși posibilitatea îndepărtării de acesta este afirmată: "poate că e bine să plecăm din oraș"), ci o ieșire din sine. Camera (pătrată) este o metaforă a sufletului, dar și a convenționalismului care sufocă totul. Eul poetic
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pentru că se pornește de la un simbol coloristic al sufocării, al monotoniei, moartea este doar un fapt comun, banal, cuvântul "urât" însă reprezintă sinteza finalului de vers. Se pune astfel existența umană sub semnul "urâtului", al suferinței și al imposibilității de evadare ("sârme, opac"), ultimii doi termeni făcându-se purtătorii mesajului celui mai important: nu moartea sperie, nu prezența ei peste tot, ci imposibilitatea de schimbare a destinului și neputința de a vedea, dincolo de moarte, o salvare. Lumea descrisă pare a contrazice
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
umanul, cât și divinul, idealul. Cârciuma, motiv al peregrinărilor boeme, devine aici un receptacol al lumii, un loc de întâlnire al tuturor, o matrice fundamentală. Imaginile sunt cu atât mai tragice, cu cât nu se observă aici nicio posibilitate de evadare, nicio încercare măcar. Repetițiile sunt esențiale la Tonegaru, e cazul lui "înfundată" - "se-nfundase" care impun un raport de cauzalitate. Transformarea unui loc al plăcerii într-o groapă, înfundarea în pământ, un fel de autoîngropare, se datorează decăderii umane. Titlul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în el ceva din divinitate, mâna care l-a creat din lut, dar poartă în el și însemnul morții, mâna care-i va răpi viața. Imperfectul duce și el la închiderea universului acestuia între propriile limite. Nimic nu lasă loc evadării, totul e știut de dinainte, toate amintirile, toate imaginile sunt prinse într-un trecut din care nu există cale de desprindere, dar care se prelungește indefinit în prezentul textului, condamnându-l și pe acesta (știam). Încetinirea mișcărilor și a ritmului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
bate cu desperare/ să intre în femeile cu sânul fierbinte și crud/ pe care desenez cu o cerneală o mare albastră/ închipuindu-mi că sfârcurile sunt atolii din Sud". Trupul femeilor devine suportul pentru crearea unei alte lumi, e o evadare în senzual, exoticul se ascunde în atracția feminină. E poate textul cel mai citat pentru autoportretul de creator, pentru spiritul de frondă afișat: Sunt condotierul Tonegaru fără spadă;/ mi-am tocit-o ascuțindu-mi ultimul creion/ să scriu cum am
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
un mit./ Departe o trompetă din șanțul cu oameni ne chema;/ am vrut să răspund, dar gura mi-era plină de pământ/ și din șanțul cu oameni mitraliera prea tare lătra". Totul e material, nu se lasă nicio cale de evadare-n spiritual. Războiul aruncă oamenii în anonimat, la fel și moartea ("la căpătâi pe câte-un lemn scria: "un oarecare""). Finalul marchează resemantizarea textului, completarea lui. Nu e nimic din arghezianismul Florilor de mucigai, pentru că lipsește de aici legătura cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Ultimul de la 1200. E o reverie declanșată de o "ilustrație veche" sau de proiectarea sinelui într-o astfel de ilustrație: "Într-o ilustrație veche - îndepărtată torță nestinsă/ am cântat pe malurile Balticei pentru Clara". Erotismul imaginilor caracterizează poezia asta a evadării. Se reconstituie ceva din atmosfera Evului Mediu (crenulurile, dosarul cu plante legat în piele de ren). Totul e proiectat în erotism, "i-am cântat scobitura genunchiului drept/ din care sorbeam vinul roșu cu primăvară", "Goi/ amândoi pe blănuri de urs
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
legat în piele de ren). Totul e proiectat în erotism, "i-am cântat scobitura genunchiului drept/ din care sorbeam vinul roșu cu primăvară", "Goi/ amândoi pe blănuri de urs", "Prințesa topea cu sânii gheața de pe vitralii". E o multiplicare a evadărilor pentru că amanții de pe "malul Balticei" visează la insulele însorite nou descoperite. Numai că trubadurul vremurilor apuse primește blestemul îngerului căzut și este exilat într-un alt ev. Existența se cufundă-n nedeslușirea acvaticului pentru că e numai amintire și trecere-n
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prin realizarea unui nou imaginar poetic sau prin recurgerea la un dialog literar cu clișeele literare. Poezia lor se orientează spre lumea urbană, spre cotidian (faptul banal atrăgând întotdeauna atenția, mai ales, atunci când intră în asociații șocante) sau propune o "evadare" fie în spații ciudate, îndepărtate, fie în cele apropiate, dar refuzate, de obicei, de sfera literarului, precum taverna (expresie a protestului social și literar). Ei realizează o poezie a banalului, dar nu una banală pentru că tocmai poezia cotidianului este una
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
violent al poeziei lui Ion Caraion: "Parcă ierburile răsar cât cârjele și se țin după noi/ cu unghiile, cu ghearele, cu dinții cât o seceră." (Coșmar). Viziunile coșmarești asaltează eul cu putere înzecită de pretutindeni, nelăsându-i vreo posibilitate de evadare; poezia idealului, a transcedentalului a dispărut. Nu mai rămâne decât un univers devastat. Lipsește evazionismul, nu se poate înlocui cu nimic caruselul acesta al lumii în descompunere. Textele sunt discursive, limbajul, descriptiv fără ca acesta să-l facă lipsit de forță
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
el însuși și-o creează și pe care o imprimă și asupra celor din jur, făcând dificilă descoperirea adevărului. În realitate, poetul pare diferit de imaginea pe care a lăsat-o (existența sa fiind marcată și de singurătate, suferință). Singura evadare a lui Dimitrie Stelaru pare să rămână în spațiul literaturii și când aceasta îi este refuzată, îl încearcă gânduri de sinucidere. Analiza propriu-zisă a poeziei albatrosiste s-a făcut pe două coordonate, una tematică și una formală. Cele două nu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]