11,327 matches
-
tema clasică din textele gnostice ale primelor veacuri creștine care viza relația (evident ,suspectă") între Logosul emanat și ipostazele - cosmice sau terestre - ale feminității. N-a existat o singură recenzie (aici la doar cele pozitive mă gândesc) care să fi evocat umorul copios din scriitura dnei Mungiu. Greutatea și impactul reprezentației veneau, totuși, din altă parte. Caricaturile ,blasfemiatoare" acuzau sinapsa exegetică între lectura Coranului (i.e., urmarea lui Mohamed) și un angajament politic radical, care a produs - nu doar în ultimii zece
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
TV cu sprijinul Ministerului Culturii din România. Din puținul care s-a păstrat autorii acestui film încântător și profund în același timp, trec dincolo de document și dau o imagine despre viața moștenirii lui Goldfaden. E încântător pentru că aproape toți interlocutorii evocă istoria ca și cum ar vorbi despre propria lor viață, Goldfaden e un om care tocmai a închis ușa, tocmai a adus un text, tocmai a fredonat un cântec și s-a dus să se vadă cu cineva și se reîntoarce imediat
La pomul lăudat... by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/10872_a_12197]
-
suficient de evocatoare - mai ales că subsemnatul eram pe atunci, de asemenea, militar în termen încorporat din septembrie 1989 într-o unitate de grăniceri de la Sighetul-Marmației și am recunoscut multe similarități. Însă această parte nu are rolul doar de a evocă, ci mai curând de a explica situația Armatei, a cadrelor și a militarilor în termen înainte de instituirea stării de război (de fapt, după la cel de-al Doilea Război Mondial, nu știu să fi existat o altă situație în care
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
neoficială a fost, ca pe timp de război, formarea contra-operațiunii, ,Mânia lui Dumnezeu", în speță a unei echipe profesioniste care să îi lichideze pe toți cei asociați operațiunii ,Septembrie Negru". Aici trec de la film la adevărul istoric, pe care îl evoc din amintiri, mai exact din ce istorie am citit mai demult despre eveniment (în legătură cu care, e drept, am un soi de amintiri, explicabile prin faptul că mama mea se afla în Germania la momentul masacrului): echipa îl avea drept lider
Istoria intră și iese din "München" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10890_a_12215]
-
libertății de creație". Această "punte" către continent e, în opinia sa, cea mai de seamă realizare a generației de "dascăli" în cauză, în frunte cu Lucian Blaga și Liviu Rusu. Nu fără sacrificii, cele ale ultimului, mai puțin cunoscute, fiind evocate într-o scrisoare trimisă fiicelor sale: "Eu sînt martorul în viață a ceea ce a pătimit el în anii aceia în care voi erați niște fetițe inconștiente: nu cred că v-a povestit vreodată, nici noi cînd ne întîlneam nu voiam
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
o erudiție care ni se părea exotică și cu frumusețea ei rafinat-provocatoare. Ultima oară când ne-am văzut s-a uitat la mine ca la un necunoscut, mirată și ușor visătoare. I-am repetat de câteva ori cine sunt, am evocat momente fericite petrecute cândva împreună, dar a fost în zadar. Nici propria ei carte de versuri, de puțin timp apărută, nu-i spunea nimic. O ținea în mână ca pe un obiect oarecare. Mira Lupeanu (născută la 13 aprilie 1944
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
declarându-se "lipicios de mama". Lipoveanu, 22 de ani, se laudă la modul abject: "Eu i-am halit viața", protestând totodată împotriva sentințelor de închisoare pe viață. Mai coerenți sunt Czampar, care are un cod al onoarei de spărgător și evocă nostalgic "cele mai frumoase tâlhării, pe trenuri", și Vincze, care, la 28 de ani, deși a pierdut tot, prezintă orgoliu și îndemânări de artist: "O să facem ceva deosebit, în sensul că îmi place să pun și ceva de la mine, simt
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
dovedește că Bogdan Ulmu fie n-are ținere de minte, fie scontează că ne-am ramolit noi. își aduce vag aminte cum a sfîrșit jurnalistul (scrie că "s-a prăbușit peste un teanc de ziare", deși ultimii săi colegi au evocat repetat împrejurările morții subite, pe cînd cumpăra mere de la o tarabă din Piața Amzei, iar pînă la venirea ambulanței, cadavrul i-a fost acoperit cu ziare), în schimb își amintește, redînd și dialogul cu Mircea Grigorescu, un fapt care n-
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10189_a_11514]
-
care însăși idea de "generație" fusese extreme de prost privită. Atunci, societatea trebuia să fie "monolitică", după expresia consacrată, iar masa scriitorilor - de asemenea; orice fel de grupare, fie ea și doar pe criterii de vîrstă, avea un aer sulfuros: evoca posibilitatea unor "devieri", a unor "divergențe" față de linia oficială. Unitatea înghețată a frontului literar s-ar fi văzut astfel pusă în discuție și nimic nu irita mai mult conducerea comunistă decît varietatea ori polemicile într-o societate sortită prin definiție
Generație și degenerare by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10190_a_11515]
-
Egli își redactează textul într-o tehnică cinematografică, descrie ca și cum ar avea în permanență o cameră pe umăr, merge la esențial, folosește vorbe puține, dar nu scapă detaliile pline de pitoresc sau cadrele încărcate de semnificații simbolice. Tehnica cinematografică este evocată în mod direct în acest fragment de la pagina 65:"Pe străzi. Pereții caselor erau gri. Și înghețați. Totuși ceva pâlpâia în acest univers. Vedea oameni care mergeau ca într-un film derulat cu încetinitorul. La rândul lui, se mișca lent
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
vocile lui François Bonneman și Jean-Luc Cronel. Fie și pentru Tom și Jerry (vorba Simonei Popescu) și nu-i de aruncat cutia... Dincolo de temă, aniversarea Secolului 21 este marcată printr-un grupaj amplu, în care colaboratori și prieteni salută și evocă, plătindu-și, ca Doinaș lui Streinu, o datorie de recunoștință. În fine, discuții prin oraș, pictînd pe Pictor Verona, și discuții la Universitate, despre Austria și aderarea României la Uniunea Europeană. Un tur complet de lume mare, într-o revistă care
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10212_a_11537]
-
tău de-a pururi,/ Căci bucuria ta amară m-a durut!/ ții cumpăna-ntre pietre și azururi,/ Cu buza arsă fruntea ți-o sărut." (București!). Dincolo de tăietura argheziană a versului, observăm aici o dedublare lirică și o surprinzătoare anticipare. Poetul evocă metropola ca pe o iubită pierdută, într-un ton de jale și cu sentimentul ireversibilității, de parcă s-ar afla la mii de kilometri distanță. Or, această experiență a exilului Ștefan Baciu avea s-o cunoască destul de curând și s-o
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
unii ne zic că dvs vorbiți moldovenește” “Dar, se pare că ne Înțelegem ...” “Și Încă foarte bine!” Am zâmbit amândoi. Amar. “La Întâlnirea de astăzi nu v-ați legat Însă de politică, de istorie, ci de mame. De fapt, ați evocat portretul mamei În poezia cu același titlu. Un chip care pare atât de Îndepărtat de ziua de azi.” “Ne-am Îndepărtat de Dumnezeu și am uitat de unde venim. Ne uităm valorile. Pare că Cel Rău biruie. În România e la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
pe nicăieri și a mai apărut și cu numeroase greșeli de redactare. Lansare ioc, publicitate zero, cronici, nici măcar una. Aceste grele condiții climaterice le înfruntă Paul Diaconescu, autorul unui excelent volum de nuvele, intitulat La Capri, la Capri... Titlul ne evocă un jurnal de călătorie, introdus sub o formă sau alta în țesătura epică, niște proze scrise într-o dispoziție visătoare, cu gândul la soarele mediteranean și pielea încrețită de frigul înconjurător. În fapt, naratorul-personaj din a treia povestire (cea mai
O surpriză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10237_a_11562]
-
o agasează, ea și John merg la preotul lor să-i sfătuiască. Tony Amendola joacă rolul părintelui Perez. **Leonetti reflectează**: „Am fost educat de Biserica Catolică, am fost țârcovnic, știam toate rugăciunile în latină. Voiam un actor care să poată evoca acea sensibilitate clasică. În vocea lui Tony găsești acea stare naturală de confort. A adăugat seriozitate rolului și a fost întruchiparea consilierului spiritual care vrea să fie de ajutor. A fost grozav.” Amendola explică: „Cu cât devin mai violente întâmplările
etst [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
apropiată de infirmitate. În scena decisivă a nuvelei, în care criza se dezlănțuie și lucrurile trebuie în sfârșit să se aleagă într-un fel, Katerina e cuprinsă de acea veselie ațâțată, atât de specifică eroinelor dostoievskiene (...). Mica scenă în trei evocă destul de precis marea scenă, cu zeci de personaje din salonul Nastasiei Filipovna..." Multe alte trăsături definitorii geniului dostoievskian sunt reperate, în stare incipientă sau de pe atunci marcate, în Gazda și în alte scrieri de început. Așa, Oameni sărmani, romanul de
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
Aviva Beigel caută în culori puternice adâncimi spirituale. Beatrice Ben Maor subliniază într-un cadru elegant relațiile între generații. Nitzi Bacal e expresiva în relatarea cromatică a relațiilor umane. Avraham Hazan, în căutări plastice, conferă interpretări noi lucrărilor. Victor Franco evocă timpuri și locuri mângâiate de nostalgie. Hilă Ciolski , în gravuri monocrome, reîntâlnește natură. Miriam Cojocaru interpretează plastic versurile prietenului nostru Zoltan Terner. Hava Sherf descoperă poezia lucrurilor simple, simbolistică amănuntelor. De vizitat ! eu și umbră mea... ea, înainte, amintindu-mi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Gore Vidal, Isak Dinesen/Karen Blixen. Pentru Capote, „Marilyn Monroe era foarte amuzantă atunci când se simțea suficient de relaxată și băuse destul.” Chiar dacă fraza e vag depreciativă, ea reprezintă, în codul lui Capote, un semn de înaltă admirație. Dialogul scânteietor evocat mai sus, presărat cu comentariile autorului, e proba supremă a afecțiunii și admirației nutrite de scriitor față de una din întrupările cele mai stranii ale fragilității ființei umane. Într-un interviu din 1975, Capote avea să pună tușele decisive ale acestui
T. C. and M. M. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3983_a_5308]
-
judecă cel puțin cu compasiune, apoi etichetarea Herthei Pătrășcanu (soția lui Lucrețiu) drept prostituată de lux și, în fine, indulgența surprinzătoare față de Nae Ionescu, pe care îl avusese patru ani profesor la liceul de la Mînăstirea Dealu, profesor pe care îl evocă în lumini de-a dreptul nostalgice. În rest, pana surescitată a diaristului face ca volumul să fie pătruns de o atmosferă grea, de promiscuitate generală, viața bucureșteană aducînd cu o fojgăială de figuri imorale, respirînd un aer de lupanar și
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
multe guri de hrănit. Premierul plagiator riscă și un nou conflict cu șeful statului. Cotidianul de stânga din capitala Bavariei relevă eventualitatea ca președintele să se opună validării noului cabinet din pricina pușcăriabililor din executiv. Referindu-se la Dragnea, ziaristul german evocă faptul că portofoliul Administrației și Dezvoltării Regionale atribuit baronului PSD-ist de Teleorman include accesul la sume enorme. În speță, „la contracte de stat și la ample fonduri de promovare ale Uniunii Europene”. Süddeutsche Zeitung reia investigațiile DNA și suspiciunile
DW desfiinţează Guvernul Ponta: Penali şi incompetenţi by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/40083_a_41408]
-
determină să recepteze partea dură a lumii: arborii pietrificați, apa care arde-n flacără, femeia de rocă, dinții asemănători cu cei ai troglodiților, biscuiții de piatră ce li se oferă. Întunericul din mări e putred, limba încărcată de minerale, urechea evocă sulful răcit. Însuși Dumnezeu e de gresie și antracit, pe cînd Biblia e dintr-o piatră care arde. Coincidență sau intuiție, avem a face cu un preambul al epocii care sta să vină. Dacă „pietrificarea” constituia o modalitate reflexă a
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
Matei Cantacuzino, G.T. Kirileanu este recomandat și numit profesor particular în familia prințului Aristide Caragea, din satul Grumăzești, aflat în ținutul Neamțului, unde savantul entomolog avea una dintre cele mai complete colecții de fluturi din lume. În literatura sa epistolară evocă cu talent și minuțiozitate acest topos care l-a impresionat încă din momentul descinderii. Epistolele trimise profesorului și junimistului Constantin Meissner (1854- 1942) conțin informații, mărturii și evocări privitoare la familia lui Aristide Caragea, la acest fermecător și binecuvântat loc
G.T. Kirileanu și cercetarea literară by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3741_a_5066]
-
4. În prestigioasa revistă Arhiva românească. 5. Jacques-Bénigne Bossuet (1627-1704), episcop, predicator și scriitor. Trimiterea se face la Oraisons funèbres (1669-1687). 6. Torquato Tasso (1544-1595), poet din epoca Renașterii. Referirea e la Rinaldo (1562), epopee în 12 cântece, în care evocă faptele de arme din timpul lui Carol cel Mare.
G.T. Kirileanu și cercetarea literară by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3741_a_5066]
-
de spus interlocutorul, pe care îl scrutează cu privirea-i pătrunză- toare până în străfundul sufletului, dându-și imediat seama ce gânduri are. Așa cum a mărturisit în repetate rânduri, este un nostalgic fără leac, și îi este nespus de plăcut să evoce vremurile copilăriei, ale adolescenței și ale începuturilor literare. În cazul lui este mult mai mult decât un simplu exercițiu de nostalgie: e o reîntoarcere la rădăcinile ființei și operei sale.
Interviu cu Dasso Saldívar „Am devenit un cititor fervent al Veacului de singurătate“ by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3059_a_4384]
-
Nicolae Scurtu Biografia nuvelistului, romancierului, publicistului și memorialistului Leon Donici (1887-1926), minuțios cercetată de George Dorul Dumitrescu, Gheorghe Bezviconi și Iurie Colesnic, evocă drama unui narator ce scrie în limba rusă, română și franceză, apreciat de A.G. Plehanov și Maxim Gorki, dar greu, foarte greu de a i se stabili locul în vreo literatură. Opera și biografia sa se încadrează, după opinia unor
Leon Donici – contribuții biografice by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3558_a_4883]