5,276 matches
-
expuși la simptome emoționale și fizice, decât au fost pacienții cu panică expuși la aceeași cantitate de dioxid, dar fără o persoană alături. Cu toate acestea, pacienții cu tulburarea de panică care au avut alături un suport emoțional nu au experimentat o anxietate semnificativ mai mare decât un lot de control, cu subiecți normali, fără predispoziție la o astfel de tulburare. În plus, pacienții cu panică care nu au avut alături de ei o persoană de încredere când au inhalat dioxid de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
am un atac de cord" decât au făcut pacienții cu panică cu o persoană alături sau subiecții din lotul de control. Aceasta înseamnă că suportul unei persoane reduce tendința pacienților cu panică de a interpreta schimbările corpului pe care le experimentează, ca fiind periculoase (Carter, Hollon, Carson & Shelton, 1995)242. Astfel, teoriile biologice și psihologice asupra panicii și agorafobiei pot sugera următorul model, al vulnerabilității la stres (Barlow, 1988)243: Mulți oameni care dezvoltă aceste tulburări au o vulnerabilitate biologică la
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
corp. Pacienții pot face aceasta prin notarea acestor cogniții, într-un jurnal a cognițiilor, pe care le au în zilele dinaintea terapiei, în special când ei simt că urmează să aibă un atac de panică. Mulți subiecți au nevoie să experimenteze simptomele reale de panică în prezența terapeutului, înainte să înceapă a-și identifica propriile cogniții de catastrofare a acesteia. Ei sunt mult prea copleșiți de simptome când sunt în afara ședinței de terapie, pentru a acorda importanță gândurilor. Astfel, terapeutul trebuie
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
așează mâinile între genunchi, creându-se senzația de amețeală (prin acestea se schimbă brusc presiunea în sânge). Nici una dintre aceste activități nu este periculoasă, dar sunt potrivite pentru a produce simptome similare ca cele de catastrofare resimțite de pacienți. În timp ce experimentează aceste senzații și gândurile iraționale legate de acestea, terapeutul îl ajută să "colecteze" oarecum aceste gânduri. În al treilea rând, pacienții practică exercițiile de relaxare și de respirație în timp ce trăiesc simptomele de panică, provocate în ședința de terapie. Dacă atacurile
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
o extindere a teoriei behavioriste, unii argumentează că fobiile se pot dezvolta printr-o învățare bazată pe observație și nu doar prin condiționarea clasică directă (bazată pe experiență). În conformitate cu aceasta, oamenii pot să-și dezvolte fobiile uitându-se la altcineva experimentând o frică imensă drept răspuns la o situație. De exemplu, copiii mici învață că șerpii sunt înspăimântători când părinții lor au reacții severe de spaimă văzând șerpi (Bandura, 1969261; Mineka, 1985262). O altă extindere a teoriei behavioriste asupra fobiilor pare
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
asemeni acesteia, încercând să exorcizeze fantomele, pot într-adevăr înțelege insomnia și consecințele unui viol. Și, numărul nostru crește, cu o viteză tot mai mare. Această supraviețuitoare a violului descrie simptomele unei tulburări de stres post traumatic (PTSD), un sindrom experimentat de multă lume care a supraviețuit traumelor. Diagnosticul pentru PTSD implică prezența a trei tipuri de simptome. Prima categorie de simptome ale acestei tulburări este retrăirea repetată a evenimentului traumatizant, prin intermediul imaginilor intruzive și a gândurilor, a coșmarurilor recurente, momentele
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Ar trebui să fie o închisoare în Nuremberg pentru noi". Mulți supraviețuitori ai holocaustului trăiesc sentimente de vină pentru că au supraviețuit, iar familiile lor au murit sau pentru că nu au luptat îndeajuns împotriva sistemului nazist (Krystal, 1968)275. Copiii pot experimenta PTSD în mai multe feluri decât un adult, dar ei pot avea propriul lor mod de manifestare a PTSD. Amintirile copiilor și fricile unui eveniment traumatic pot generaliza frica la un mare număr de stimuli Copiii pot avea de asemenea
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
supuși, trec mult mai repede peste simptomele PTSD, decât cei care nu exteriorizează ceea ce trăiesc. Unele evenimente sunt mai dificil de povestit cu ceilalți, iar suportul social este mai puțin probabil să existe, datorită urmărilor jenante împotriva oamenilor care au experimentat asemenea evenimente. Exemple în acest caz sunt sinuciderile membrilor de familie, violurile, pierderea iubirii unui bărbat, mai ales când acesta era homosexual. Câteva teorii au adus argumente cum că veteranii Războiului din Vietnam au fost mai expuși la PTSD decât
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pământ, inundațiile sau uraganele, pot declanșa mai puțin stres post-traumatic deoarece indivizii pot vorbi cu ceilalți, care se află în aceeași situație ca și ei. Un alt predictor al vulnerabilității la PTSD este nivelul de distres pe care individul îl experimentează înainte de a trăi trauma. Oamenii care deja trăiesc simptome crescute de anxietate sau depresie înainte de a se declanșa trauma sunt mult mai predispuși la tulburarea de stres post-traumatic decât cei care nu au fost anxioși sau depresivi înainte de traumă (Davidson
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
anumite comportamente ale veteranilor care folosesc strategii de evitare prin coping, precum băutura sau autoizolarea sunt mult mai expuși la stres post-traumatic (Fairbank, Hansen & Fitterlin, 1991293; Sutker, 1995294; Wolfe, 1993295). Din păcate, aceste studii au fost realizate după ce veteranii au experimentat stresul post traumatic, astfel că nu este sigur dacă strategiile lor negative de coping sunt cauze sau consecințe ale tulburării de stres post traumatic. Multe studii au demonstrat că, înainte de traumă, cei mai mulți oameni încearcă să dea un sens traumei într-
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
determinându-i la schimbări pozitive, iar aceasta îi ajută să se obișnuiască cu pierderea. Unii oameni nu sunt niciodată în stare să dea un sens pierderilor de care au avut parte sau traumelor și acești oameni sunt foarte aproape de a experimenta simptome severe și cronice de PTSD și depresie. De aceea, cine caută explicații la întâmplări contemplative din trecut, deja este mai puțin în stare să-și focalizeze viața în prezent sau în viitor. În încercarea de a înțelege, acești oameni
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de a catastrofa situațiile și reacțiile ei emoționale la aceste situații, să gândească absolutist, perfecționist și să fie hipervigilent(ă) la semnalele de pericol. În cazul tulburării de stres post-traumatic și poate al fobiilor, persoana trebuie de asemenea să fi experimentat un eveniment traumatic. Aceste modele de vulnerabilitate-stres explică foarte bine de ce unii oameni și alții nu, experimentează anxietatea, care este atât de severă și cronică dacă se transformă într-o tulburare. Capitolul 11 Intervenția în timp de criză 11.1
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
fie hipervigilent(ă) la semnalele de pericol. În cazul tulburării de stres post-traumatic și poate al fobiilor, persoana trebuie de asemenea să fi experimentat un eveniment traumatic. Aceste modele de vulnerabilitate-stres explică foarte bine de ce unii oameni și alții nu, experimentează anxietatea, care este atât de severă și cronică dacă se transformă într-o tulburare. Capitolul 11 Intervenția în timp de criză 11.1. Scurt istoric și câteva repere teoretice privind intervenția în criză Veteranii din timpul celui de-al Doilea
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
J. 2000)335 a observat că aceste persoane aveau un comporament temporar schimbător datorită pierderilor suferite și starea lor s-a ameliorat datorită intervenției în timp scurt. El a susținut ideea că expresia de durere a unui individ după ce a experimentat o pierdere semnificativă nu ar trebui sa fie considerată anormală sau patologică ci ca o manifestare normală, reacție la un stres traumatic. Din punct de vedere istoric, teoria modernă a intervenției în timp de criză a evoluat pornind de la studiul
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de criză au fost descrise de Caplan (1964, apud G. S. Everly & Mitchell, 1. T., 2000)339: * Primul vizează tensiunea din plan emoțional datorită evenimentului precipitant al crizei. * Al doilea stagiu este perioda când activitățile zilnice sunt modificate deoarece individul experimentează o creștere a tensiunii și este incapabil să rezolve repede criza. * Al treilea stagiu poate conduce la tulburări afective deoarece nivelul tensiunii atinge o intensitate mare, mecanismul de coping al individului fiind ineficient. * Pe parcursul ultimului stagiu individul s-ar putea
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
personalitate sau asupra tulburările psihice cronice. Un principiu al intervenției în caz de criză este că simptomele persoanei nu reprezintă un indicator al deteriorării personalității sau o boala psihică ci mai degrabă simptomele sunt văzute ca semne prin care individul experimentează o perioadă de tranziție în care suferința este relativă ca durată. Scopul este de a ajuta persoanele și grupurile să facă față perioadei stresante de tranziție. Cei mai mulți oameni care sunt în criză realizează că au nevoie de ajutor dar nu
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Eficiența intervenției timpurii în atacul de panică Tulburarea de panică este o tulburare psihică comună, severă și persistentă, asociată cu un nivel înalt al distresului și cu dizabilități sociale și ocupaționale 356. Se știe că un procent substanțial al populației experimentează simptome ușoare ale atacului de panică, riscând să ajungă la tulburarea cronică de panică. Tulburarea de panică afectează 2% până la 3% din populația adultă în fiecare an, fiind asociată cu o varietate de boli, consum considerabil de medicamente și o
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
un studiu realizat de Norton, Dorward și Cox (1986)358, 35, 9% dintre cei 256 participanți care se presupunea că sunt normali, au raportat că au trăit unul sau mai multe atacuri de panică în anul anterior, iar 22,7% experimentaseră cel puțin un atac de panică în ultimele trei săptămâni. Acești subiecți prezintă riscul de a dezvolta o tulburare de panică integrală. Persoanele care suferă de tulburarea de panică nu recunosc întotdeauna ca având acest diagnostic. Mai mult, deși există
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
și având asociate simptome depresive sau simptome legate de consumul de alcool, însă numărul acestor studii este redus. Gardenswartz și Craske (2001)359 au testat un program de prevenție pe tulburarea de panică. Participanții erau studenți la facultate care au experimentat un atac de panică în ultimele 12 luni și au înregistrat o sensibilitate cel puțin moderată raportat la anxietate, scorul ASI (The Anxiety Sensitivity Index), de cel puțin 16, dar care nu au întrunit criteriile pentru tulburarea de panică la
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Egiptului, indica în mod spiritual reducerea numărului de funcții. În sfârșit, unul dintre primii în această privință, lucra la oprirea invaziei torentului noroios al socialismului. Democrației Pașnice, care cerea, strigând în gura mare, o leghe pătrată de teren pentru a experimenta sistemul său, i-a opus, în 2 martie, Petiția unui economist, care reclama de asemenea leghea sa pătrată, afirmând că experiența sa nu ar costa nimic guvernul. Dimpotrivă! Planul nostru afirma el este foarte simplu. Vom percepe fiecărei familii, și
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Ceea ce urmează să fac nu este indiferent, pentru că nu orice aș face este la fel de bine sau de rău. " Ce e de făcut?" În spatele acestei întrebări se ascunde tortura pe care o induce în noi posibilul, faptul de a nu putea experimenta în spațiul realului două sau mai multe dezlegări la o unică problemă existențială. Nehotărârea se hrănește din teroarea în fața ireversibilității realului: de îndată ce mă voi hotărî, voi decide asupra unui curs al lucrurilor care le va exclude pe toate celelalte. Nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
legitim, în vreme ce bovaricul transformă în legitim ilegitimul limitei de atins. Ca și ratatul, bovaricul poate ajunge să se sinucidă. Ratatul are în el sămânța, care la el nu rodește, a destinelor excelente. Așa se face că în sinuciderea ratatului se experimentează un moment din ontologia posibilului: acela în care posibilul se anulează nu în actualizare, ci în neființă. Moartea ratatului este efectul pe care îl are în conștiință deriva posibilului înspre neant. Bovaricul, în schimb, în afară de paloarea destinului său trădat, nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prostia ale cărei victime - proști și prostiți - sîntem cu toții, prostia cea mai ofensivă și cea mai nocivă - nimeni nu o recunoaște și nimeni nu se plânge și nu suferă din cauza ei. Ea trece nevăzută, rămâne neobservată, deși, după ce-am experimentat-o câteva zeci de ani, sîntem cu toții temeinic așezați în ea. Să facem totuși această deosebire: între cel care a încremenit în proiectul marxist pentru că, dintr-un motiv sau altul, s-a îndrăgostit cândva de el și pentru că, dintr-un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cuprindere a omului: ta perata erau limitele presupuse și deduse, limitele pământului, ale mării, ale cerului, ale astrelor, ale universului însuși, deci limitele care făceau parte din recuzita teoretică a unor cosmologii forjate pe baza imaginației. Întrucât nu puteau fi experimentate direct, ele erau "cunoscute" prin delegație: parcurgerea unor suprafețe de asemenea proporții nu stătea decât în putința zeilor. De aceea, în două din locurile unde apare în Iliada 2, cuvântul face parte din vocabularul zeilor. În primul caz, Zeus vorbește
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
are obârșia în ținuturi necunoscute, a căror depărtare e sugerată poetic prin referirea la "capetele pămîntului". Dar și această utilizare a lui perata ges ne arată, deopotrivă, în ce măsură cuvântul peras se aplică primordial la o limită care nu poate fi experimentată nemijlocit și care, ca atare, nu poate fi decât presupusă și dedusă. În același sens, Parmenide 1 vorbește despre "limitele astrelor" (perat' astron) păzite de un cer "atotcuprinzător" și constituindu-se el însuși ca "limită supremă" a lumii.2 Însă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]