3,053 matches
-
elită intelectuală, ar fi capabilă de transformarea și controlul istoriei în interesul libertății, democrației și raționalității"251. În fine, cea de a treia imagine cu privire la relația dintre ideologie și utopie apare atunci când Mannheim pune utopia în legătură cu ceea ce el numește "problema extazului"252. În acest punct, gânditorul încearcă să depășească viziunea gândirii determinate existențial, creditând posibilitatea utopiei individuale, care este asigurată de existența unui spațiu social democratic. Această ultimă imagine asupra utopiei îndreaptă atenția spre "(...) noi forme ale socialității, substanțial eliberate de
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
regăsi în nevoia umană de a întrerupe, "din când în când", toate conexiunile pe care individul le are cu existența socială. Baza de configurare a acestui ideal este, potrivit gânditorului, societatea democratică, care face posibilă "transcendența tuturor categoriilor sociale", atingerea extazului individual prin distanțarea radicală de relațiile sociale și transformarea acestuia într-o "formă de experiență universal împărtășită"254. În mod evident, o astfel de teză este departe de cele susținute în Ideologie und Utopie, fiind susceptibil ca Mannheim să fi
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Treime. Interiorizarea de către om a naturii divine prin Sfântul Duh este lucrarea de sfințire și de îndumnezeire, lucrareproprie celei de a treia persoane a Sfintei Treimi. Sfințirea omuluiprin Sfânta Euharistie drept cunoaștere a lui Dumnezeu, nu constituie pentru om un extaz, o ieșire din sine, ci o regăsire de sine, odescoperire a sa în Dumnezeu și a lui Dumnezeu și în sine însuși.Începutul urcușului pe Taborul Schimbării la față, al unirii cuDumnezeu prin Sfânta Euharistie, are loc tot prin mărturisirea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
306. footnote>. În timp ce sufletul ia contact direct cu divinul și este transformat după asemănarea Lui, sufletului nu i se acordă niciodată cunoașterea comprehensivă a lui Dumnezeu. Pentru el, sufletul nu ajunge niciodată la o unire finală cu Dumnezeu; nu există extaz final<footnote Jean Daniélou, Introduction, la: From Glory to Glory, Scribner, New York, 1961, p. 59. footnote>. Sufletul tinde constant spre Dumnezeu, tânjind după ceea ce este dincolo de el. Prin urmare, culmea experienței religioase, chiar după moarte, nu este marcată de satisfacție
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
εν τω μη ιδειν — de o cunoaștere prin necunoaștere, de o beție sobră sau beție trează și așa mai departe — ή θεια τe καί νηφάλιος μέθη, δι' ης εξιστάται αυτός έαντου. Termenul έκστασις<footnote Asupra utilizării date de Grigorie limbajului extazului, a se vedea Völker, Gregor von Nyssa als Mystiker (Wiesbaden, 1955), p. 202 f., Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique (Paris, 1954), pp. 259-273. footnote>, pentru care o bună redare o constituie poate franțuzescul sortie de soi (evadarea sau ieșirea din
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
formase: „Din cele ce mi s-au întâmplat cu suplinirea, [Mult stimate d-le Xenopol], trebuia să-mi fac o ideea proastă despre viață, urmând fatal calea arătată de Schopenhauer, că existența noastră e făcută parcă să clatine fără de folos extazul și liniștea neantului; dar, în firea mea a mai rămas un grăunte de optimism, desigur moștenit de la strămoși, căci, mama învăluită în melancolie, tata și trist și vesel, eu am moștenit prin ereditate o tristețe pe care nu pot să
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cutezător, îndrăgostit, poetic i-a primit suflul. Aceste frumoase exagerări eroice și castiliene, această superbă emfază spaniolă, acest limbaj atât de mândru și atât de trufaș în familiaritatea lui, aceste imagini de o ciudățenie uluitoare, ne trimiteau ca într-un extaz și ne amețeau cu poezia lor îmbătătoare. Farmecul mai durează încă pentru cei care au fost atunci captivați." Gustul Romanticilor, orice ar spune ei, merge mai ales către sublim. Dacă preferă drama istorică, asta se datorează faptului că genul este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și poezie. Dramele lui Hugo ne obsedau, ca niște viziuni splendide. La ieșirea de la lecții, cu memoria de gheață a tiradelor clasice pe care trebuia să le învățăm pe de rost, era pentru noi un desfrâu plin de fior și extaz să ne încălzim, umplându-ne mintea cu scene din Hernani și din Ruy Blas. De câte ori, pe malul pârâiașului, după câte o baie prelungită, nu am jucat în doi sau trei acte întregi! Apoi, aveam un vis: să vedem asta la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-i nu conține nicio mărturisire." De aceea marioneta nu trebuie să pretindă că imită viața. "Aceasta nu va rivaliza cu viața, ci va merge mai departe; ea nu va reprezenta trupul în carne și oase, ci trupul în stare de extaz, și în timp ce va emana din ea un spirit viu, se va înveșmânta cu o frumusețe de mort. Cuvântul mort vine firesc sub peniță prin apropiere cu cuvântul viață, de care fac uz fără încetare realiștii." În impasibilitatea ei absolută, "supramarioneta
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de onorabilitate din partea omului muncii", singura motivație părând a fi autodepășirea "într-o cursă la limita imposibilului, într-o încercare de a da tot, un orgasm al efortului, o trăire erotică a crescendo-ului travaliului urmat probabil de clipe de extaz și de epuizare".881 Un al treilea model prezentat tinerilor și probabil cel mai influent, fiind formulat și expus în categorii familiare în materie de vârstă, mediu și preocupări, este pionierul, deși acest pionier ideal din punct de vedere ideologic
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
la mit, cu grade diferite de logos, după cum afirma Vasilis Vitsaxis, preluându-l pe Th.Veikos: "de la Parmenide, Platon, Aristotel și până la Locke și Wittgenstein, mitul continuă să funcționeze în cadrul gândirii raționale logice." op. cit., p. 62, nota 37. Mai mult, "extazul rațiunii la filozofi este impregnat de elemente mitice". Ibidem, p. 95. 161 Apud Vasilis Vitsaxis, op. cit., p. 65. D. Mitta desface acest traseu de la mit la filozofie pe trei etape: prima, a mitului, corespunzând contemplării imediate a formelor, a doua
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
detașează pe fondul vegetației ca niște pete negre, de care te apropii prudent. Mă opresc în fața unui bazalt ciuruit de ploi, reprezentând un jaguar, animalul favorit al olmecilor, aici semiumanizat. Capul statuii e întors spre cer, într-o atitudine de extaz sau de uimire parcă. Animalul se transformă în om. Își pierde ghearele și capătă mâini. Fața pe care o întoarce spre cer e o față omenească. De câtă vreme privește oare jaguarul acesta stelele? El este, cu siguranță, mult mai
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
din univers nu puteau atinge splendoarea dumnezeiască 72 a fiarei. Privindu-l în ochii rotunzi ca niște pietre prețioase, am simțit deodată cum îmi troznește creierul, cum emisferele cerebrale mi se separă, una păstrând întreagă teroarea urcând până la infinit, alta extazul în fața frumuseții la fel de nesfârșite. Zăceam acolo, golit de voință, doar ochi de care atârna ca o zdreanță restul corpului, un singur ochi mare și străveziu, înfipt în ocelii fiarei, fascinat și iluminat de sălbaticul soare cu opt raze, de soarele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cum teroarea crește în mine până la infinit. Un sunet auriu, ca o slavă dumnezeiască, se amplifica insuportabil, până la nebunie și trecând granițele nebuniei, ieșind din univers și extinzîndu-se triumfător în neconceputul de dincolo de univers. Nu exista o limită a creșterii extazului, a groazei, a arsurii, a urletului, a neomenescului, a înfiorării, a veninului, a voluptății, a morții și-a vieții și-a agoniei. Galbenul, nevăzut cu ochii, și țipătul, neauzit cu urechile, aura exterminatoare, creșteau și pulsau și vibrau, păianjenul își
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din sertarul de acolo, te rog, spuse Jack, făcându-i Lisei semn cu capul. Lisa se întreba dacă dă un spectacol de masculinitate special pentru ea, apoi și-a amintit că Trix spusese că este priceput la reparat mașinării și extazul i s-a mai domolit. Mereu avusese o slăbiciune pentru bărbații care se pricepeau să lucreze cu mâinile, care veneau acasă murdari de benzină și se apucau de reparat chestii și care, deschizând încet fermoarul salopetei, spuneau lucruri pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Mereu mi-am dorit să fiu îndemânatic, recunoscu el. Părea dornic. — Nu ai putea să fii frizer, murmură ea, aproape ofticându-se că trebuie să vorbească, deoarece se simțea foarte bine. Nu ești destul de dur. Scalpul ei simțea furnicături de extaz, în timp ce el lucra cu mâinile lui mari și dure pe el. Urma să întârzie în ultimul hal la interviul cu Niamh Cusack, dar, sincer, nu îi păsa. Mici tresăriri îi gâdilau linia părului, în timp ce tensiunea îi părăsea corpul stresat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
poziționat cu acuratețe exact la intrarea ei. Nimic nu depășea prima intrare. Pentru că momentele lor de sex erau atât de scurte, deveniseră un pic violente; îi plăcea să se bage până la capăt din prima, forțând acea zonă semirezistentă, provocând un extaz amețitor. Iar, dacă o putea face pe Clodagh să geamă cu un fel de plăcere-durere, asta îl provoca și mai mult. Dar, de data aceasta, intrarea lui perfectă a fost obstrucționată la jumătate, deoarece Clodagh se încordase, se ridicase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cadru. Îngenunche între picioarele Lornei, introduse penisul în ea și simulă un act sexual. Lorna se zvârcoli și-și roti șoldurile. Imaginea deveni neclară, apoi, după o întrerupere scurtă, se văzu iar Lorna, în prim-plan, perpelindu-se într-un extaz simulat. Chiar și un copil de doi ani și-ar fi dat seama că de fapt se schimonosea de durere. Betty se ivi din nou în cadru, așezată între coapsele Lornei. Ea se uită spre aparatul de filmat, murmurând fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îl vedeau ca pe un zeu ce răspundea speranțelor lor: aerul fluviului Romei nu îi otrăvise. Dimpotrivă, în fața Romei se găseau dezarmați și naivi. Nu observau marea de senatori care, dimineața târziu, se aduna în jurul Curiei. Ochii lor cuprinși de extaz vedeau în el singura întruchipare a puterii. El însă știa că e gol pe dinăuntru, precum statuile de bronz ale lui Tiberius. Percepea asediul celor șase sute de creiere, știa că poate conta pe foarte puțini oameni. Simțea că unii dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spațiul până la ea, iar eu cădeam fără oprire, mă cufundam În acea spărtură, fără ca cineva să mă mai poată salva. De fapt, nu mai exista nimeni În acel moment decât noi doi, noi cu privirile noastre crispate, privindu-ne În extaz ca și cum am fi fost condamnați la moarte și nu ne-am mai fi putut vedea niciodată nici măcar o fracțiune de secundă după această Întâlnire absolută, unică, irepetabilă. Depășită fiind prima zguduire, dată de contactul nostru magnetic, nu aveam curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
uit În jur. Iată-i striviți În masa amorfă chiar și pe unii dintre adversarii săi de ieri și de azi; sunt și aceștia transfigurați de vraja geniului, s-au contopit În această Încleștare, s-au topit În marea de extaz ce ne cuprinde pe toți nediferențiat. Profesorul lansează o idee, ținând-o suspendată puțin deasupra capetelor noastre ca pe un bumerang, apoi cheamă În ajutor o alta, se oprește și caută similitudini În alte limbi și În alte culturi, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de dorință să-l ating cu buzele, dintr-o pornire incestuoasă, rezolvată de falnica psihanaliză. Iată Încă o imagine de beatitudine Într-un câmp Însorit: eu alergam, alergam cu sufletul plin gata să-mi spargă pieptul, să expire de atâta extaz. Apoi Întoarcerea spre copilărie, spre un gest afectiv; o privire a cuiva, un străin, pe care eu am receptat-o ca o dovadă maximă de afecțiune. Iată iar ocolul spre clipa de față, acel aer năvălindu-mi În piept cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Înalț, prefăcându-mă că citesc numele unei străzi, că am fost lansat de o frână bruscă, pierzându-mi echilibrul; dar eu aspir, sorb mireasma din codrii capilari, mă Înroșesc de plăcere; e o beție sofisticată, o cădere În transă, un extaz, chiar dacă adulmec doar un miros acru, de sudoare amestecată cu praf, trepidez la fel; reacția mea nu e declanșată doar de rara combinare a unor loțiuni finisime, inventate de cei mai cunoscuți parruchieri de la Paris sau din Londra; la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mine? N-ai simțit că toată masca mea de dragoste e de fapt un pretext ca să-ți fur ceea ce ai tu mai bun În sânge: experiența de alpinist? Ai acumulat-o greu, frântură cu frântură, crispare alături de exaltare, suferință alături de extaz. Și eu am venit să-ți răpesc pas cu pas comoara aceasta pe care numai tu o ai. Bietule om mărunt, cum te-nșeală pe tine toată lumea... Și cum te calc În picioare, ca să-ți fur crâmpeiul de cer ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
până atunci. Toate momentele în care crezusem că sunt fericit fuseseră simple degustări pentru ceea ce avea să vină, și dacă mi-ar fi spus cineva că voi putea trăi momentul în felul în care îl trăiesc acum - acel moment de extaz etern, rafinat - aș fi zis că e imposibil. Viața mea de dinainte de Stacey fusese petrecută privind înainte sau înapoi: plăcerea o simțeam întotdeauna anticipând sau amintindu-mi ceea ce părea a fi o ocazie plăcută, privită dintr-un punct atemporal. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]