3,552 matches
-
viitoare": alienarea, antieroul, antidialogul ș.a. Mai mult, și-ar fi caracterizat viziunea prin adjectivele : "monstruos", "absurd", "apocaliptic". Extragerea unor atribute "folosite contextual" de Caragiale și investirea lor cu rolul "de pecete definitivă" comentează autoarea rămâne o procedură identic de "absurdă'. Ezitarea Loredanei Ilie de a-l include pe Caragiale în aceeași serie cu Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Arthur Adamov este justificată prin distanța temporală, viziunea estetică diferită și deosebirea referențialității. Între Caragiale și Eugen Ionescu, de pildă, există o deosebire atitudinală
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
posibilă de remediere a erorii justiției printr-o altă eroare deliberată. Departe de a produce satisfacție, actul răzbunător dezgustă. Eroina nu are integritatea hamletiană care să confere tragism vendetei justificate, ci dobândește trăsăturile unui monstru feminin neînblânzit, grotesc prin inconsecvențele, ezitările și plăcerea de a-și tortura victima prin întreținerea iluziei că va fi ajutată. Ca și în farsele tragice postbelice, personajele pot fi interpretate ca fiind abstracțiuni, ceea ce ar explica de ce nu se pot susține ca ilustrări ale specificului rural
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pace! (Țipând): Să ne lași în pace! Să ne lași dracului în pace, Doamne!96 Însingurarea, neputința, dorul de increat, revolta și răzbunarea prin autoanihilare pregătesc deja cu acest strigăt de hulă și disperare soluția pentru care va opta fără ezitare în fața revelației neantului. Atunci când, rămas fără schele, suspendat între cer și pământ decide să-și aprindă propriul trup, o face pentru că-și descoperă singurătatea totală și sfâșietoare în universul mut și identifică Absolutul cu propriul său eu, zeificat pentru o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
3, să demonstrăm că, din formele benigne ale absurdului, surprins în instantanee comice de Caragiale, au răsărit, în noile condiții ale climatului interbelic, asemenea unor "flori ale răului", plăsmuiri urmuziene care își îmbracă tragicomedia într-un absurd malign, apocaliptic. Fireasca ezitare de a-l plasa pe Urmuz în rândul scriitorilor de factură postcaragialiană se dovedește fără temei după declanșarea brainstorming-ului generator de fascicule centrate pe punctele nodale, pe zonele de intersecție dintre spațiul imaginarului caragialian și cel urmuzian. Dacă la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
recompun fără încetare, "părintele nației" apare drept singurul reper ferm, invocat cu mult mai multă convingere decât un anume sistem politic sau principii abstracte prea vagi și nesigure. Până și ideologia liberală a secolului al XIX-lea a aderat, cu ezitări și excepții nu foarte semnificative, la portretul robot al unicului stăpânitor, părinte aspru, dar drept, apărător al tradiției și al ordinii, salvator al integrității și independenței țării."911 Ceaușescu, de altfel, este cel mai reprezentat dintre toți liderii comuniști contemporani
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
turcii se pregătesc să invadeze România, pentru a ocupa mai multe poziții pe teritoriul nostru; a distruge căi ferate și a cuceri chiar Gheorghe TESCU 72 Bucureștiul, reședința guvernului, se întețiră în ultima vreme. Dacă până atunci se manifestară încă ezitări în stabilirea unei atitudini precise față de evoluția „crizei orientale“, cronica bucureșteană înregistrează fapte și opinii care încep să precizeze un nou curs politicii externe românești. Problema ieșirii din expectativă, a trecerii la acțiune în scopul dobândirii neatârnării depline față de Poartă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tț..tț..! di aur! murmurară ei, uimiți. După o clipă de tăcere, apasătoare, se auzi glasul stins al Frăsânică-i, dogorit de fierbințeală: - Chiar, le‟i văzut, tatai... pi zâni, așa, cum ti văd eu pi mata!? Pădurarul tresări, avu o ezitare pentru o clipă, apoi, ca să n-o dezamăgească, își luă inima în dinți și-i spuse privind-o în ochișorii înroșiți de arșiță: - Da, da, Frăsânica... așa, cum mă vezi și tu pe Anuca, fata pădurarului mine!... Fetița, cu obrajii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ea privindu-l gânditoare. Credem că ai lucra foarte bine cu clienții noștri europeni. Înseamnă foarte mult ca un partener să poată discuta în limba lui nativă. — Sau a ei, observă Darcey. Privirea lui Cormac, până acum neclintită, avu o ezitare. —Sau a ei. Ideea e că uneori trimitem oameni peste graniță, iar ei fac câte o prezentare bună, dar după aceea posibilii clienți se așază și pălăvrăgesc în franceză sau germană. Ar fi bine să știm și noi ce zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și comandau două pahare de vin. E o trupă foarte bună care cântă melodii de Duran Duran. Am câteva bilete de rezervă. Vrei să vii? — Mi-ar plăcea, dar, sincer, nu cred că pot, spuse Darcey după câteva clipe de ezitare. I-am cam promis mamei că mă duc în Galway în weekend, dar și dacă nu mă duc, tot mai am câteva lucruri de rezolvat înainte de plecarea la Barcelona. Poți să le rezolvi la birou, obiectă Anna lăsându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
angajatorul. —A fost puțin cam ciudat, observă el. Nu mi-am dat seama că ai să fii acolo. Asta e clar, spuse ea sec. Ai de gând să mă concediezi? Îl privi sever și zări dintr-odată o umbră de ezitare în ochii lui. De ce-aș face asta? Știu prea multe, spuse Nieve. —Exagerezi, zise Max. Nu știi nimic. Știu că Lilith nu ar fi tocmai încântată să afle că te dai în bărci cu femeia ei de serviciu, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
văd de treburi. Da, desigur. Îmi Întinse invitația. — Ei, vă mulțumesc pentru asta, i-am spus, urmându-l afară În hol. Locuiți și dumneavoastră aici, Herr Haupthändler? — Nu, am un apartament În oraș. — Da? Unde? Pentru o clipă, avu o ezitare, dar până la urmă Îmi spuse: — Kurfürstenstrasse. De ce Întrebați? Am ridicat din umeri: — Pun prea multe Întrebări, Herr Haupthändler. Îmi cer scuze, e un defect profesional, din păcate. O fire bănuitoare face casă bună cu această meseerie. Vă rog să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
s-a ales de el? — Nu, cum să mă supăr. Este Încă În slujba mea, deși ocupă o funcție mai joasă, ca administrator naval la Hermann Goering Works din Cologne. Goering Își spuse numele fără cea mai mică umbră de ezitare sau jenă; cu siguranță, i se părea ca fiind cel mai natural lucru din lume ca o fabrică să-i poarte numele. Vedeți dumneavoastră, adăugă el plin de mândrie, eu am grijă de oamenii care mi-au făcut servicii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
aminteam (dar se numește amintire leșinul acela, topirea aceea în chinul nostalgiei?) pozele străvechi din pachetul pe 179 care-l găsisem cu doi ani în urmă, ciudatul capriciu al mamei de a mă îmbrăca, până la patru ani, numai în fată, ezitările ei de mai târziu de a-mi vorbi despre primii ani ai mei, când locuiam cu toții pe strada cu nume de muzician din Floreasca... Știam acum de ce-mi venea atât de des în minte dimineața umedă, cu imense ceruri
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și n-am făcut altceva decât să aștept! Își zdrobește mucul de țigară în scrumiera de pe birou, în spatele lui pe fereastră înserarea, De atunci n-am mai încercat niciodată să văd în viitor, Cu mine ai mai încerca? Nu! Simt ezitarea lui și-aș încerca să-l conving, De ce? Întrebarea mea rămâne în aer, undeva între noi, când Andrea a deschis ușa biroului, Am văzut perdeaua dată la o parte, se scuză el, și m-am gândit că ați terminat, Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
oarbă, ei stau acolo așteptând în lumea informă a ideilor, așteptând, mâine meșterul îi va face vizibili, într-o singură zi a pictat-o, cu tron cu tot și cu pruncul jertfei pe brațul ei drept, a pictat-o fără ezitare, fără grabă, dar nici prea lent, să nu se usuce peretele, Voi fi oare vreodată în stare să fac asta?! Vei fi! mă încurajează meșterul Luca mândru de admirația ce i-o port, dar el n-are de unde să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-i pună piedică. După ce au terminat cu saluturile, s-a întors către puștoaica roșcată: —Suzie, ea este prietena mea Ashling. Suzie dădu suspicioasă din cap. —Ai luat de băut? o întrebă Ted pe Ashling. Nu. Nu mai stau. Sunt terminată. Ezitarea se vedea pe fața lui Ted, care a surprins pe toată lumea spunând: —Așteaptă. Vin cu tine. Afară, în aerul rece, Ashling exclamă: — Ce e cu tine? Era topită după tine. Nu e bine să fii prea dornic. Ashling avu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
jos un mănunchi de ciorapi și l-a aruncat în coșul de rufe, apoi s-a repezit în muntele de haine de pe scaunul din dormitor, aruncând la nimereală pulovere în sertare, rochii pe umerașe și - după un scurt moment de ezitare în care n-a mai știut ce să facă cu ele - a aruncat totul sub pat. —Vine bunica Kelly? întrebă Craig. El se aștepta ca răspunsul să îi confirme nedumeririle - astfel de treburi erau aproape tot timpul urmate de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de artrită, spuse Dylan. Nu ar fi în stare să aibă grijă de copii. Pot să stau eu cu ei, dacă vreți, se oferi Ashling. Într-o seară de sâmbătă? O tânără sălbatică cum ești tu? După o clipă de ezitare, spuse: Da... da, spuse ea din nou, mai ferm și cu ceva mai multă convingere. De ce nu? Poate dacă era cu adevărat indisponibilă, creșteau șansele ca Marcus Valentine să sune. —Minunat, se înveseli Dylan. Mulțumesc, Ashling, ești o scumpă. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îl ținea în palmă, asemenea unui polițist cu legitimația în mână. Am adus un cronometru pentru boilerul tău. Vorbise oarecum insinuant. — Îmi pare rău că nu l-am adus mai devreme. E un moment nepotrivit? spuse el, după o scurtă ezitare. Intră, îl invită Lisa. Intră. Era surprinsă, deoarece în Londra nimeni nu venea pur și simplu la ea la apartament. Nu aranja întâlniri cu nimeni înainte de a juca jocul cu sunt-mai-ocupată-și-mai-importantă-ca-tine. Era un ritual elaborat, guvernat de reguli stricte. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a spus. Logan Încuviință din cap. Se așteptase și el la asta. — Și ce s-a Întâmplat cu el? — Schizofrenie, ridică omul din umeri. Urmează tratament. — În grija comunității? — O, nu e periculos, spuse omul de la consiliu, dar Logan sesiză ezitarea din vocea lui. Ăsta era și motivul pentru care insistase pentru o escortă de poliție. În grija comunității sau nu, Îi era frică de Hoitar. — Și chiar e bun În ceea ce face, chiar e. — La răzuit mortăciuni. — Păi, nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bătrân, depozitar fidel al hotărârilor politice imperiale, ale preferințelor și interdicțiilor, își petrecuse viața și-și distrusese ochii, zi de zi, în penumbra aceea; pesemne că acum era aproape orb, pentru că se mișca ager de-a lungul firidelor, deschidea fără ezitare ușițele și apoi, cu o mână diafană și nesigură, pipăia și lua opera căutată fără să-i citească titlul. Întreaga bibliotecă - vechile volumina, sulurile, și modernele codice, strămoșii cărților actuale - trăia, grandioasă, ordonată, în mintea lui. Nu consulta niciodată acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înaltă autoritate prevăzută de legi, încredințați că rămânea în mâinile lor. Printre atâtea speranțe tainice, tânărul Împărat intră pentru prima dată în Curie. Amestecul de emoții, amintiri, răzbunare și orgoliu era copleșitor, însă în ochii senatorilor care îl scrutau părea ezitarea timidă a unui om lipsit de experiență. El ascultă nemișcat proclamația oficială, conștientiză cuvintele care așterneau pe umerii săi, ca o mantie, cea mai vastă putere din lumea cunoscută. În viitor, în momente asemănătoare, alții aveau să simtă că li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Galba, așa cum ni-l transmit portretele. Sub părul tuns foarte scurt, capul lui era rotund - semn al unei tenacități extraordinare. Împăratul observă că era de-ajuns glasul lui Galba, primul său ordin, pentru ca toți soldații din garnizoană să încremenească, fără ezitare. Neprevăzătorul și naivul Lepidus abia dacă avusese timp să se dezmeticească. După un proces rapid, care a durat atât cât să li se arate acuzaților cele două scrisori - „niciodată nu s-au mai văzut documente atât de criminale și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Ieși din cameră, îl chemă pe Callistus și-i spuse: — Vreau să-l întâlnesc de îndată pe sacerdotul de la Iunit Tentor. Callistus îl sfătui să nu tulbure serbările cu un interogatoriu, să nu dea naștere la bârfe. După o ușoară ezitare, Împăratul se hotărî: — Voi vorbi cu el mâine. Nu văzu că pe obrajii palizi ai lui Callistus se ivise o umbră de zâmbet. Sala isiacă — Ah! strigă cuprins de o fericire delirantă tânărul mim Mnester, cel mai celebru, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
neadevărat; de aceea, nici nu vorbesc telefon; În lipsa controlului direct asupra ochilor, nu pot să verific și să anticipez nimic. Preda se ascunde abil după lentile; pare un tip rece, distant, se ferește să deschidă un dialog real, Îi simt ezitările și frica să nu i se pună o Întrebare care să-l angajeze. Se Întâlnește cu noi doar așa, pentru că i-a ieșit o nouă carte și e bine să te vezi cu publicul tânăr, mai ales când te cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]