3,289 matches
-
e ca mârțoaga care sare deodată în două picioare. *1 Nu pot spune nimic de damele din bal, căci nu mă pricep în vopsitorie. *1 Dobitoacele ar fi având noțiuni despre bine și rău. Se vede c-au mâncat din fânul oprit. Voiture: Frumusețea e o scrisoare de recomandație pe care natura o dă favoriților săi. Turgot: După felul cum se distribuie elogiul și blamul, prefer să rămân defăimat. Pope: Totul e cu putință; toată lumea are dreptate: cu aceste sentințe găsești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ți-i greu de trupul meu? Nu mi-i greu de trupul tău, Dar mi-i greu năravul tău, Holteieș stăpânul meu. Câte sate te-am purtat Pe la multe mândre-ai stat. Mă țineai de gard legat Și-mi dai fân nuielile Și grăunțe stelele. Cum ți-i drag cu puica-n pat Și mie cu traista-n cap. Cum ți-i drag cu mâna-n sân Și mie cu capu-n fân. Lasă sate, lasă fete Și hai iar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Mă țineai de gard legat Și-mi dai fân nuielile Și grăunțe stelele. Cum ți-i drag cu puica-n pat Și mie cu traista-n cap. Cum ți-i drag cu mâna-n sân Și mie cu capu-n fân. Lasă sate, lasă fete Și hai iar la codru verde, N-auzi codri șușuind? N-auzi Bistrița mugind? Holteieș stăpânul meu! De când eram copil mic Doină știu și doină zic. Boii mei când aud doină Ară-n țelină ca-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
domnie “mare scutire și mare slobozie pe cinci ani” și „să nu dea nici iliș nici podvoadă, nici posadă nici jold și nici la cetate să nu lucreze și nici la mori și nici buți să nu care și nici fân să nu cosească și nici vreo altă dare sau slujbă a noastră să nu aibă”. Pârcălabii de la Neamț și staroștii din acel ținut, „nici globnicii, nici pripășarii, nici osluharii și nici gonitorii pe urma răufăcătorilor să nu îi supere și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un document “fie că vor fi meșteri cojocari sau orice fel de meșteri.” Locuitorii țării erau datori cu munci față de domnie, la posadă, la podvoadă, la moară, la cetate, la căratul vinului, la tăiatul lemnelor și căratul acetora, la cositul fânului și la jold, la poteci, la vii, la talpe și la poduri (pază și îngrijirea acestora). Pentru supravegherea acestor munci și pentru perceperea dărilor erau mici dregători care răspundeau de ele: posadari, ilișari, pererubți, pripășari, joldunari, osluhari. Pentru diferite infracțiuni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
îl ține șapte zile, cât timpul creației însăși, în grajdul de piatră tipic. Hrana calului nu este nici ea întâmplătoare, ci cuprinde elemente sacre: „De mâncare ce i-ș da?/ Da grâu roșu vânturat,/ Cu banița măsurat./ Și-i da fân din fânărie,/ Și orzul din orzărie./ Dar de bere ce mi-ș da?/ Da vin roșu strecurat/ Cu vechița măsurat./ De-așa mult nu-l va ținea/ O săptămână o lună plină”. Ca și somnul eroului din basme, pregătirea calului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că-și spălau,/ Cruce la Domnu-și făceau,/ La icoane se-nchinau,/ Din cas-afară ieșeau,/ ’ N grajd de piatră că intrau,/ Caii de frâu că-și luau,/ La fântână că-i duceau,/ Cu apșoară-i adăpau;/ Iar acas’ de se-ntorceau,/ Fân tocat că le dedeau,/ De căpestre că-i legau,/ La biserică mergeau/ Sfânta rugă d-ascultau”. Treziți înainte de orice mișcare a contingentului, cei trei feciori de domni repetă gestul recurent în colinde și basme, al lustrației prin spălarea feței, întotdeauna
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu sămânță de șatrari, apoi amu îs cei mai scârboși oameni din sat. Am eu veri care nu samână cu mine Doamne ferește. Unui Iftimie, i-a zis Iftime Clăoi, că avea oi multe și a făcut o claie stog de fân mai mărișoară. V.S. Iftime era foarte nătâng. Ca să nu facă armata, a pus degetul arătător de la mâna dreaptă pe un butuc și cu stânga a dat cu barda și-a tăiat degetu. Mama mea sămăna mai mult cu tatăsu, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cu bucăți de cârnați și chișcă, care înotau în tigae în multă untura și înghițeam cât puteam eu și ei se băteau de eșia fum. Și eu am nimerit-o bine în acea zi. Într-o vară tata descarcă niște fân. Și pe mine m-a pus să păzesc boii, pe coasta din fața casei. Și cum era cald ei au fugit în grajd. Eu aveam o nueluță de mesteacăn și tot îi băteam pe dinapoi. Și numai ce a venit tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dat și mie rachiu și pâne. Singurul om cu pantaloni era numai Toader Ghiorghițanu, încolo toți erau îmbrăcați în portul național. În vara anului 1890 am tras o foarte mare durere. Venisem de la Poiana de pe vale cu 2 care cu fân pe înserate. Tata a prins iapa noastră și m-a trimes acasă să aduc căpăstru. Eu m-am suit pe un pat în șură să iau căpăstru din cui și mi s-a părut că a strigat tata și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
băiat prea frumos și te-a fi diochiat vreun drac de femee". În vara anului 1905, am cerut la Dl Director să fiu și eu trimis la Predeal la Sanatoriu. Acasă am aer, dar mă pune tata la treabă la fân. Atunci am văzut întâia dată și am dormit la Liceul Andrei Șaguna din Brașov. Am cunoscut în satul Lung pe Preotul Victor Popeia, care avea atunci un ficior Neagoe student și care mai pe urmă a fost Profesor de Geografie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
feli voioasă. Și într-o sâmbătă am plecat la Boboești singur singurel prin pădure la Boboești. Și l-am găsit pe preotul Mihai Vasiliu la un stog, unde făcuse cu niște săteni, un țarc ca să nu-i mănânce vitele satului fân. Și cu el am venit acasă. Și când am ajuns la poartă un băiat s-a dus și a spus în casă: "tata cu domnu Rădășanu la poartă". Și atunci cică s-a gândit Eugenia: "amu nu mai vine degeaba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mare noroc că n-am fost la front ci la coloană. La coloană era mare batae de cap că nu era mâncare pentru cai. Și s-au făcut greșeli enorme. Cât a fost iarbă și otavă pe câmp caii mâncau fân ca faguru la Conovăț. După ce nu mai era nici un pai de fân i-a dat la păscut. Parcă armata era condusă de oameni nebuni, nu de oameni cuminți. Și au perit pe un cap bieții cai. Coloana avea 4 secții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
coloană era mare batae de cap că nu era mâncare pentru cai. Și s-au făcut greșeli enorme. Cât a fost iarbă și otavă pe câmp caii mâncau fân ca faguru la Conovăț. După ce nu mai era nici un pai de fân i-a dat la păscut. Parcă armata era condusă de oameni nebuni, nu de oameni cuminți. Și au perit pe un cap bieții cai. Coloana avea 4 secții. Fiecare secție avea 600 de cai și 150 de căruțe. Îți mânca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
nu se interesa nici de feli de coloană. Eu am sfătuit soldații mei ca atunci când vin de la transport și le ies locuitorii din sate să le aducă strânsura de pe câmp. Și să le dea și lor pentru cai un bostan, fân, strujeni. Iar când trec prin pădure să aducă în căruță lemne la casa unde ei îs găzduiți. Și din 650 de cai eu tot am rămas cu 400. Alții n-au rămas cu nimica. Cei mai mulți cai mor și de sete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cu ferăstraie și topoare și le-au tăiat și băgat într-o sală de clasă că le furau de afară. De la Avrămeni m-a trimis la Lunca Banului în județul Fălciu cu ordin că să nu luăm un pai de fân sau fir de ovăs. Și eu am luat 40 de căruțe cu paie și fân și 40 de căruțe cu ovăs și cu strujeni. Și când am ajuns acolo nu era un pai de fân și fir de ovăs. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
că le furau de afară. De la Avrămeni m-a trimis la Lunca Banului în județul Fălciu cu ordin că să nu luăm un pai de fân sau fir de ovăs. Și eu am luat 40 de căruțe cu paie și fân și 40 de căruțe cu ovăs și cu strujeni. Și când am ajuns acolo nu era un pai de fân și fir de ovăs. Și mi-a prins foarte bine. Și la o inspecție ce mi-a făcut colonelul Capețchi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
nu luăm un pai de fân sau fir de ovăs. Și eu am luat 40 de căruțe cu paie și fân și 40 de căruțe cu ovăs și cu strujeni. Și când am ajuns acolo nu era un pai de fân și fir de ovăs. Și mi-a prins foarte bine. Și la o inspecție ce mi-a făcut colonelul Capețchi a scris: "Caii din secția I de sub conducerea locotenentului Rădășanu Gh. și din coloana 6 îs grași, frumoși și foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
noastră l-am făcut bun. Toți avem case ridicate din lemn de brad și acoperite cu șindrilă (draniță). Apoi șuri de cele mari cum au nemții în Bucovina, sub care ne adăpostim întreaga noastră strânsură de zeci de care, ca fân, ovăs, popușoi. Avem grădină în care avem peste 3000 de meri și peri tineri, toți altoiți în vârstă de 20 ani, iar în afară de aceștia avem încă peste 2000 de meri și peri asemenea altoiți bătrâni pe care așa i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
nu au timp să se ocupe de albine, bazându-se pe reducerea la minim a lucrărilor de sezon; 18 crăcănate; 19 tehnician care răspunde de buna funcționare a unui drum sau unei porțiuni de cale ferată; 20 grămadă mare de fân, căpiță; 21 corect, Philadelphia; 22 corect, George Topârceanu; 23 putinică cu capac, pentru păstrarea brânzei; 24 trăsură ușoară cu două sau patru roți; 25 a ghivosî, a presa cu picioarele un obiect, ființă etc cu picioarele; 26 traistă, săculeț; 27
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
din Cernăuți. Abia în luna octombrie 1940, deci după o lună de la arestarea mamei, tata a aflat despre data procesului în care urma să fie judecată. Așa că ne-a pregătit și după miezul nopții am plecat în căruța plină cu fân acoperiți cu pături fiindcă ploua și era rece. Spera că prezența copiilor în sala de judecată va impresiona pe judecători. La vederea mamei, plânsetele noastre mai mult i-au iritat pe cei care de fapt trebuiau să pronunțe sentința. Astfel
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
an, în "Daily Mail", după o excursie în Maramureș, pe care a făcut-o după ce câteva celebrități engleze, între care prințul Charles, au lăudat fără măsură zona: "Doi cai de culoarea castanei mă trag într-o căruță mare încărcată cu fân și pare că sunt capabili să treacă peste orice obstacol. Nu aș fi crezut că pot merge astfel pe un drum cu șleauri adânci și bolovani uriași. Acesta este modul de a călători în Maramureș (...). Zona este frumoasă, iar stilul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
umanității, ce nu se prescrie niciodată!), oficialitățile au simulat că a evadat, veneau noaptea dubele de securiști în Dragomirești și-o terorizau pe mama și neamurile, făcându-se că-l caută pe fugar prin pivnițe și poduri, prin clăile de fân și șoapre, așa că mama nu s-a căsătorit timp de 15 ani, așteptându-l pe tata să vină acasă, și abia în 1965, după ce au fost eliberați toți deținuții politici, a aflat că e mort. Ne-au confiscat averea și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spre Țibleș, unde săpa cartofi "dea doilea", a venit cred că pe jos până acasă, cum a putut. Pe atunci femeile taroase (gravide) lucrau până în ultima clipă, de multe ori nășteau pruncii pe pământ, când erau la sapă sau la fân, pe dealuri și munți, își aduceau coconii acasă numai după ce terminau treaba câmpului, în mâneca unei cămăși bărbătești de cânepă, sau a sumanului. Nu era asistență sanitară în satul Dragomirești, în acele vremuri, nevestele tinere din Maramureș erau moșite de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Fecioara Maria / Și din neamul lui Avraam, / Din sămânța lui David / Și din Duh Sfânt zămislit. / Trei crai de la răsărit / Lanchinare au venit, / Daruri scumpe aducând / Și către Hristos cântând: / Culcă-Te, Împărat Ceresc / În sălaș dobitocesc. Te culcai pe fân uscat / De Îngeri Înconjurat. / Craii Te vor lăuda / Și mărire Îți vor da: / Slavă Întru cei de sus / Și pace pân’ la apus. Cu mult dar și bucurie / Pacea Domnului să fie! / La anul și la mulți ani!” Și multe
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]