4,829 matches
-
la icoanele care îi înfățișează pe Iisus, Fecioara Maria sau sfinții adorați. Acestea sunt gesturi care exprimă credința, iubirea, speranța. De ce icoane? Creștinismul este religia imaginii, icoana și a Cuvântului întrupat, Iisus. Iisus Hristos s-a adresat umanității solicitând întreaga făptură a omului ... în a-l recepta. Astfel, inima, văzul, pipăitul, auzul, rațiunea au conlucrat la receptarea adevărului. Apostolii au propovăduit Adevărul pe care l-au văzut cu ochii lor, l-au auzit prin Cuvânt și l-au pipăit prin atingerea
MONUMENTE ISTORICE-CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369161_a_370490]
-
masa singuri și priveau încet... Unul către Celălalt Perihoretic lin... s-au sfătuit șoptind adânc inimii Lui cu infinită grijă... au grăit și din iubire veșnic au clădit apoi au zis... și s-a făcut dimineață Prima Donna tuturor zilelor făptura de timp din care totul s-a zidit cu secundă de cosmos cu grijă de toate omule veșnic Eu te cunosc! Foto tehnică - Art Colaj Media - realizat de autor din imagini combinate artistic - sursă Internet poem publicat inițial pe F.
POEM HIERATIC XXXIII -VITAE LIBRIS de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369191_a_370520]
-
rămânând aprinse doar trei de culoare de un roșu sângeriu în cele trei colțuri. Apoi s-au stins și ele și s-a deschis un fel de trapă prin care se lăsă o scară, iar pe ea au coborât niște făpturi înalte, cu plete blonde, îmbrăcate în straie albe largi, care au mers parcă plutind spre piatră. Au făcut înconjurul ei, apoi, nu se știe de unde au apărut în mâna lor niște unelte care emiteau o rază luminoasă foarte puternică. Cu
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
priveau spre cerul plin de stele murmurând ceva asemănător unei incantații. Au stârnit un cerc de foc și o cupolă de lumină aurie se așeză deasupra stâncii, învăluind o piramidă ușor cețoasă care cuprindea înăuntrul ei toată structura sculptată. Apoi făpturile blonde s-au îndreptat spre navă urcând la fel de tăcuți, precum au coborât. Împrejurul ei luminile s-au aprins din nou și acel vârtej multicolor se îndepărta cu o viteză foarte mare și fără zgomot dispărând în înalturi. Totul s-a
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
n-ai vreo treabă serioasă este păcat să pierzi niște bani. - S-a ivit o problemă familială... La noapte sunt nevoit să plec undeva și nu știu cum să-mi pregătesc soția să rămână singură... - Nu te-aș sfătui să lași asemenea făptură singurică, râse maistrul, un om cărunt și cu obrazul ridat de anii petrecuți pe șantier și de vicisitudinile pe care le înfruntase indiferent de anotimp. Îmi amintesc cu nostalgie de anii tinereții, când mă întorceam acasă la săptămână sau chiar
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
veleitarii” Maricel Voinea și Vitalie Bădicuț). Protoganistul este editor, „intelectual dens și rasat”, cum am văzut, își cunoaște și firea, și soarta, și menirea: „Sunt atipic, Iulia, ca și Antoniade, și n-o să mă iubească prea mulți” (57); sau: „...sîntem Făpturile Domnului și sîntem de partea bună a omenirii” (59). Dorește să se situeze mereu dincoace de „...linia aceea imaginară, ce desparte poiana mirifică și,-ntr-un fel, lumina Binelui și-a fraternizării cu semenii de mîzga cleioasă și nocivă a Răului
EUGEN DORCESCU, DESPRE MERITOCRAŢIE* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369253_a_370582]
-
comunicării secrete dintre oameni și animale”, 120), paralelă - vai! - defavorabilă omului (ceea ce probează o dezamăgire fără leac): „Te de-tensionează și te umpli cu fluidul misterios al afectivității, care leagă animale de oameni și oameni de animale și de alte făpturi ale Firii și care e lucrul ce ține de partea frumoasă a vieții. Și ajută lumea să-și salveze rezervele de empatie și altruism și să continue. Să nu piară și să nu riște ,grivanizarea’ totală și eșecul absolut! Pispirel
EUGEN DORCESCU, DESPRE MERITOCRAŢIE* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369253_a_370582]
-
nu era în religia nerevelată altceva decât o, înstrăinare a închinării primilor oameni Făcătorului cerului și al pământului, Celui care a făcut luminători pe tăria cerului în ziua a patra, închinare prin care, ca urmare a păcatului, omul a cinstit făptura în locul Făcătorului și Creatorului ei (Romani 2, 25). Cu toate că florile salciei nu sunt atât de atrăgătoare sau prea parfumate față de multe altele, totuși poporul nostru, care folosește ramurile de salcie înflorită în Duminica Stâlpărilor a numit sărbătoarea, Duminica Floriilor sau
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
activ și masculin, în vreme ce pământul și apa sunt considerate elemente pasive și feminine. În poeme, sensul profund conotativ sporește lirismul, provoacă meditația, creează imaginea literar-artistică: „O, aer fără pată, sublimul Mort m-așteaptă, rostească-se în briză tot necuprinsul minții, făptura mea cea tristă o-nvăluie ființa, panterelor din sânge să nu le crească dinții!”; „Respir! Tăcerea-n piept mă doare, aerul mă vinde ne-ncetat, de întristare și melanholie, râioasă, bucuria m-a trădat ... ” Perspectiva singulară și personală este necesară în măsura în care trăirile
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
un Dumnezeu preaplin de dragoste, de nesfârșită compasiune, care - Și lasă Cerurile și Se oferă singur morții - adică Se abandonează de bunăvoie acelei experiențe a nimicului pe care nu El a creat-o, pe care nu o cunoștea! Solidar cu făptura afectată, alterată și slăbănogită de păcat, îndurând fără să cârtească legea libertății de El sădită în inima omului, acest Dumnezeu imprudent - credul, cum ar gândi unii, care, de altfel, L-au executat fără milă - S-a prezentat în fața umilințelor și
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
Poate că vor veni alții cândva și vor îmbrăca acest loc cu marmură și porfir, cu aur și argint și îl vor împodobi cu altare și candele nestinse. Până atunci însă să ne închinăm locului unde mica și plăpânda Sa făptură a gângurit și a văzut lumina soarelui pe care El l-a făcut cu mâinile sale hotărându-i drumul pe cer, astru pe care l-au văzut și îl vor vedea strălucind generații și generații de oameni. Dar aceste generații
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
DULCI SAU VENINOASE..? Autor: Geanina Nicoleta Publicat în: Ediția nr. 2325 din 13 mai 2017 Toate Articolele Autorului Străduind cu o unealtă,Creatorul tot sculptară, Patru camere unite și le zise Inimioară! Trei din ele le umplură după blânda sa făptură: Numai lapte,numai miere,roua florilor prin ele... Însă una mai rămase,seara-ncet geana lăsase Și-apoi zise Creatorul:zile-n lucru am vreo șase! Șarpele,(că de'...e șarpe!),cum să doarmă el la noapte? Vorbe rele tot
VORBE DULCI SAU VENINOASE..? de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378762_a_380091]
-
vârf de munte, cu porțile în fiare ferecate și paznici doar dihănii blestemate, pe nepoftiți degrabă să-i înfrunte. S-a juruit hidoasa creatură balaurul și veste-a dat în țară, ca peste ani să-i fie soțioară, Zăpadă-Albă, frageda făptură. Acum e un copil, dar o așteaptă păzind-o pân-o fi să crească mare, fecioara cea mai mândră de sub soare, de dragul ei s-ar prinde-n luptă dreaptă. Ăst-timp, împărăteasa dă de veste, voinicilor din zarea luminată, că cel
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377712_a_379041]
-
un joc inocent, de copii, uitând de tumultul vieții citadine, de aglomerație și stres, de grija cursurilor și a examenelor. Buna dispoziție și exuberanța tronau aici în creierul munților. Singura care dădea semne de oboseală era Gabriela. Și totuși, acea făptură ce-și purta sarcina cu greu, se bucura de voioșia celorlalți. Își urmărea cu admirație soțul pe care îl sorbea din priviri văzându-l zbenguindu-se ca un copil alături de ceilalți. Gabriela, cu toată bucuria cu care își aștepta copilașul
REVELION ÎN MUNȚI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377717_a_379046]
-
mă cheamă Unde-i timpul ce-a rămas? Spune-mi, soare veșnic tânăr, Cum să ard neîncetat? Lasă-mi razele pe umăr- Timpul ți-am încredințat. Spune-mi, timp, tu ai măsură Pentru mare, soare, cer? Spune-mi, pentru o făptură Pendulezi spre efemer? TAINĂ Câte doruri se destramă Câte nasc și câte pier În a timpului aramă În al veșniciei cer? Câte inimi se înalță Câte zboară, câte vin În a vremii rezonanță În al cerului senin? Câte gânduri se
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
și risipit și mod haotic, fără a mai reveni la idealitatea pură a Brahmanului. Această diversitate haotică este apoi rezumată la deosebiri substanțiale, concepute ca subiecte divine. Visnù, Siva, Mahadeva se deosebesc în felul acesta de Brahmă. În făptura lui Visnù au loc încarnările, în care Dumnezeu a apărut ca om, iar aceste întrupări omenești sînt întotdeauna personaje istorice, care au pricinuit schimbări și au adus cu ele epoci noi. Puterea de procreație constituie și ea o formă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
tot ce ține de spirit, dar pe de altă parte cele gîndite sînt pentru el în asemenea măsură o prezență senzorială, încît el se cufundă în acest element na tural ca într-o beție. Obiectele de cult sînt astfel fie făpturi respingătoare, prelucrate artistic, fie lucrări din natură. Orice pasăre, orice maimuță, este Dumnezeul prezent, o esență întrutotul universală. Într-adevăr, indienii sînt incapabili să plaseze un obiect în determinări raționale, deoarece pentru aceasta se cere a se fi ajuns la
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Multe fură nașterile mele; multe, Arjuna, sînt ale tale [289]; pe toate ale mele Eu mi le aduc aminte: Tu însă de nici una nu ai vreo cunoștință, mîndrie nimicitoare a dușmanilor! Deși necreat sînt Eu, nepieritor și stăpînul a toată făptura, totuși din adhisthăna [290] Eu renasc în virtutea acestei măyă puternice, care în Mine este înnăscută. Și de fiecare dată cînd dharma apune și adharma [291] se ridică, Eu pe Mine însumi mă recreez [292]; din veac în veac
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ființe, nu este cuprins de ea. Și precum vîntul puternic, care mereu și pretutindeni umblă dar rămîne în aer, la fel rămîn toate ființele în Mine: înțelegi, Kuntide! La sfîrșitul unui kalpa [306] în a mea prakrti [307] toate făpturile se întorc: și iară vieții eu le dau, unui alt kalpa la început. Și a mea prakrti urmînd-o Eu, iară și iară ființele toate Eu le creez [308] prin unica virtute naturală [309]. ... Nemurirea, oh Prthide, Eu sînt
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
unui dac) "Plânsul" nu pare a fi omenesc, este o stare a creației care nu poate ieși din sine, nu se poate elibera de materia inertă a eternității. La Eminescu omul plânge doar îndrăgostit în starea în care seamănă îngerilor făpturi ale creației: "Tu îmi pari a fi un înger ce se plânge pe-o ruină" (De ce să mori tu?) 3. Praful se manifestă în toată gândirea poetului ca o substanță, "termen final" (Shopenhauer) al neantului: "Ai știut tu, scumpe frate
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
convingeri întru frumos. A, cît e ceasul? Peste o jumătate de oră, ne vedem la un Campari. Vreau să-i povestesc filmul. Atît. Doar să i-l povestesc. 31 decembrie Telefon. La miezul nopții? Ridic și aud: Or fi strigoi, făpturi divine și îngerești, ce dintr-un craniu/ De cîntăreț își fac arenă, să-ncingă jocul lor cel straniu". Răspund: da, recunosc, Heine, dar nu și pe dumneata, cine ești? Dacă ar fi o voce stridentă, aș închide, nu, e una
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
chiar un fel de melodie, dar ce s-aude-i doar tînguiala din gîtlejul lui tăbăcit de tutun. Cine-i omulețul? E un fost diblar pe la mesele locantelor, o! ce locante!, dispărut, și el, odată cu trăsurile. Trăsuri c-un cal, cu doi. Făptura omulețului de pe gard cunoaște-acum doar o singură tresărire: cînd vede calul Chiriței intrînd pe ușa actorilor, spre scenă. 28 iunie Înconjurat de visători mai mult sau mai puțin angelici visători ce și-au ales, nesiliți de nimeni, pîrtia de viață
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din curte. El autorul unui cutremurător jurnal nescris. Anonim. Moșu. A rămas de la ultima nuntă cîinească. S-a pripășit în frunzarele de lîngă bloc. De origine maidanez, încercat în asprimile vieții lui de vagabond, are totuși ceva de rasă în făptura-i aducînd cu a șoricarului, dar mai masiv, mai greoi, pe picoarele lui scurte și butucănoase. Cum de-a nimerit Moșu în nunta aia bezmetică de-acum patru luni? Ce-a căutat el între vînoșii cîini, între suplele cățele? Pentru că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
autentică, în care trăise acompaniindu-i pe Noica, Cioran, Eliade, Comarnescu, spre o Românie contrafăcută. N-avea încotro: era șeful Secției de Critică a Uniunii. Nomenclatură. Îi urmăream zelul grav jovial cu care-și conducea ignarul invitat, neputîndu-l omite, în făptura aceluiași, pe calamburistul de serviciu al breslei, doctul pișicher și ironist. Dublul rol. Nemeritatul. În sfîrșit. La un moment dat, în liniștea de stup zumzăitor a sălii, un răcnet ca de moarte... Hiperdelicatul pictor septuagenar Catul Bogdan, împărțind politețuri interbelice
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cui, totuși? Sînt numeroși cei ce-mi intră în expoziție sau în atelier și se interesează de-o lucrare, de alta. Pînă aici, totul e frumos. Discuțiile cu virtualii solicitanți se derulează extrem de plăcut și de interesant, probabil pentru amîndouă făpturile dialogale, pînă în clipa în care se pune, în sfîrșit, problema prețului... Trăim, încă, după cincizeci de ani de comunism pustiitor și după zece de înfiripare a unei societăți care își dorește iar prosperitatea, trăim încă oarecum în sărăcie. Polului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]