2,723 matches
-
lor. Dar nu este vorba de limbaj, iar Oceanul se comportă, în felul lui, tot ca un cercetător uman: testează reacțiile pământenilor cum fac ei cu, cobaii. Readuce scene din trecutul în care au fost trăite de fiecare, precum și anumite fantasme, pe care le creează pentru a discerne reacții. Consecința este, pentru unii, nebunia, dorința de a se sinucide sau voința de a se lăsa înghițiți de amintirile fericite pe care uneori Oceanul îi face să le retrăiască, ca și cum timpul ar
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
diferitele ecosisteme planetare care ar urma să fie explorate și colonizate. Un bun exemplu de tratare a problemelor sociale și politice îl găsim în Minunata lume nouă a lui Huxley (1932). Data nu este inocentă: e epoca ascensiunii nazismului, cu fantasmele lui eugenice. Realitatea economică a clonării apare aici pe deplin rezolvată; de altfel, convingerile din epocă o făceau verosimilă, dacă nu posibilă. În plus, prezentarea, în această scriere, a laboratoarelor dintr-un viitor nedefinit clar (632 după Ford) și a
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
o inventeze. SF-ul exploatează adesea, mai mult decât imaginile științei sau reușitele tehnice, ideologia tehnoștiințelor, prezentată ca universală. Or, cum susține T. Nathan (2001), este vorba de "un fenomen specific societății occidentale moderne: știința dă naștere la ideologie". Aceste fantasme și vise legate de știință și tehnică au permis SF-ului să genereze și să exploateze imaginile robotului, androidului și cyborgului. 1.1. Vise și fantasme ale SF-ului Vom privi aici ansamblul textelor SF ca pe un singur discurs
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
vorba de "un fenomen specific societății occidentale moderne: știința dă naștere la ideologie". Aceste fantasme și vise legate de știință și tehnică au permis SF-ului să genereze și să exploateze imaginile robotului, androidului și cyborgului. 1.1. Vise și fantasme ale SF-ului Vom privi aici ansamblul textelor SF ca pe un singur discurs despre universul tehnologic considerând ca un lucru stabilit faptul că acest univers are implicații importante la nivel politic și chiar filozofic. Cum semnala deja G. Lardreau
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
o invadare a Pământului. Știința este legată de tema puterii, roboții sunt prezenți, și întâlnim chiar o călătorie în timp. Fără să mai socotim încrucișările și hibridările acestor teme în cadrul aceluiași câmp imaginar, care devine un loc unde se articulează fantasme personale și o ideologie a progresului științific. Aceste titluri sunt un îndemn la reverii, prin faptele și obiectele pe care le evocă; ele evocă, de asemenea, în mod paradoxal, o promisiune a miraculosului, nu lipsită de stranietate, prin alăturări bizare
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
este la fel de demențial ca universul lui Lewis Carroll În această apropiere nu există nimic arbitrar. Ca și părintele lui Alice, Serge Brussolo explorează, înainte de orice, un univers oniric. Îi decriptează regulile, apoi își construiește romanele pe transgresiunea lor. Își înscrie fantasmele în cadrul delimitat de SF-ul clasic al vârstei de aur, pe care îl ridiculizează cu umor. Încă din romanul Somnul sângelui, descoperim toate ingredientele acestui SF clasic: pe o planetă pierdută în imensitatea spațiului, o luptă îi situează pe poziții
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
-l, devin, paradoxal, prizonierii acestuia. Fantasticul instaurat treptat începe să domine evenimentele, plasate de la început într-un spațiu vag, al misterului. Peisajul capătă din ce în ce mai mult atributele unui spațiu miraculos, în care siluetele munților conturate de razele lunii se transformă în fantasme care provoacă imaginația soldaților („Fortul, râpele, podișul pietros dinspre nord erau inundate de o lumină feerică, aidoma celei de basm; strălucea până și perdeaua de neguri încremenită în zare, spre miazănoapte.” p.73), iar sunetele proiectate pe fundalul unei liniști
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
nu înseamnă decât o joacă cu timpul, care se termină simultan cu scurgerea lui. Glasurile care se aud în depărtare printre stânci și siluetele negre care apar din când în când pe fundalul deșertului tătarilor se dovedesc a fi simple fantasme care descurajează așteptarea lui Drogo și îi strecoară în suflet o umbră de îndoială transformată curând în scepticism. Cu fiecare nou eșec, cu fiecare speranță dărâmată, himera devine tot mai puternică și mrejele ei, în loc să se slăbească, îl cuprind pe
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
A. Philippide” (secția de istorie literară) al Academiei Române din același oraș. A debutat cu versuri în ,,Iașul literar” (1965) și editorial, cu volumul Până la asfințit (1972), urmat de alte cărți de poezie: Tâlcuitorul (1977), Puck umple cu stângăcie paharul (1982), Fantasma greierului (1996). Este coautor, sub semnătura Rodica Șuiu, la Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979; Premiul ,,Timotei Cipariu” al Academiei Române). În articolele care îi aparțin, cercetarea se aplică preponderent epocii vechi și premoderne, în spiritul unei elaborări caracterizate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
poezia scrisă de M. este expresia rafinată a unei sensibilități lirice autentice și distincte. SCRIERI: Până la asfințit, Iași, 1972; Tâlcuitorul, Iași, 1977; Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (în colaborare), București, 1979; Puck umple cu stângăcie paharul, Iași, 1982; Fantasma greierului, Timișoara, 1996. Repere bibliografice: Const. Ciopraga, Poeți ieșeni, CRC, 1972, 6; Dan Medeanu, „Până la asfințit”, CNT, 1972, 13; Alexandru Lungu, Catalog liric, ATN, 1972, 4; Daniel Dimitriu, „Până la asfințit”, CL, 1972, 5; Alexandru Lungu, „Până la asfințit”, VR, 1972, 8
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
241; Liviu Leonte, Discreție și fantezie, CL, 1983, 6; Mircea Vaida, Poezia în ipostaze feminine, TR, 1983, 30; Dobrescu, Foiletoane, III, 38-43; Tașcu, Poezia, 262-266; Ulici, Lit. rom., I, 217-218; Liviu Grăsoiu, Poemul creștea încet..., LCF, 1998, 40; Ion Roșioru, „Fantasma greierului”, TMS, 1999, 5; Nicolae Turtureanu, Mătrăguna dulce, Iași, 2001, 124-126; Dicț. scriit. rom., III, 341-342; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 298. N.Cr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
de ochelari Interpretări la cleptomanie J.C. Carrière Agenda I.L. Caragiale O soacră A.P. Cehov Ivanov Schițe dramatizate (nejucate!) L. Bayart Vecinii O bombă în palat Beaumont & Fletcher Tragedia fecioarei S. Beckett Sfîrșit de partidă L. Blaga Ivanca D. Botta Comedia fantasmelor B. Brecht Excepția și regula G.L. Bernini Fontana Trevi M. Bulgakov Don Quijote D. Crudu Crima din stațiunea violetelor P. Dac Dialog în formă de bun-simț D. Diderot Jacques fatalistul E om bun? E ticălos? T. Dorst Serpentina O. Dragun 3
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
încerca să împace doctrina catolică cu hedonismul? Nebunia lui Tasso nu era oare rodul dovezii de fidelitate față de pricipii încălcate care în Creație devin redesenarea istoriei fără a se recurge la greci, ce-au făcut risipă de tot felul, de fantasme, cu mitologia lor? Da, dar... Odinioară se vorbea de opoziția dintre lumină și tenebre, de forțe antinomice precum dragoste și ură. Acum, datorită lui Telesio, caldul și recele se confruntă și se recunosc, căci,așa cum susține el, lumea trăiește în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
furiș din cimitir cu câteva cadavre la spinare. Judecătorii Împăratului credeau și în născociri, ba chiar păreau să-l încurajeze pe cel ce ar fi avut ceva de adăugat la lungile, nesfârșitele acuzații împotriva acelui monah blestemat, care conspira cu fantasmele și cu oamenii, cu animalele și cu plantele. Napoli era în fierbere, venea multă lume, în fiecare dimineață, să asiste la învinuirile acuzării, dar și să-l asculte pe predicatorul iscusit, cunoscător al științelor și artelor care în palatul lui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
continuau spaniolii ăia să-i dea crezare. Asta înseamnă că era de-ajuns doar să slujești și să pleci grumazul, iar restul nu mai conta, chiar așa și era. Când nu mai rezista să tacă, când obosea să tot urmeze fantasmele trecutului, ale oamenilor de nimic și trădătorilor, ale slugarilor și ticăloșilor, ale turnătorilor, bătea în gratiile grilajului cu palmele și-l făcea atent pe vreunul care tocmai se scărpina în cap și visa la o ciorbă de fasole adevărată cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dialectica care leagă subiectul de niște situații, social elaborate. Stadiul oglinzii este perceput, deci, în cadrul experienței psihanalitice, "ca formator al funcției subiectului". Metafora oglinzii reușește să descrie ceea ce Henry Corbin numește Mundus Imaginalis. Ceea ce vedem în oglindă nu este nici fantasmă, nici ființa cuiva. Imaginea nu corespunde mereu ființei noastre concrete, ci ea depinde realmente de apariția noastră. Mundus Imaginalis este un plan de reflexie între lumea spiritului și cea a materiei. În spațiul său, aceste coordonate se află în contiguitate
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
trei, cât ne-au ținut bateriile, RL, 1995, 24-25; Ilie Constantin, Locuitorii unei planete explodate, RL, 1995, 50; Gabriel Pleșea, Scriitori români la New York, București, 1998, 159-194; Ilie Constantin, Plecarea prin luptă, București, 1998, 183-201; Alex. Ștefănescu, Un exeget al fantasmelor, RL, 1999, 22; Dimisianu, Lumea, 446-449; Titu Popescu, Editoriale, Aarhus (Danemarca), 2000, 151-160; Tudorel Urian, Du iu spic romgliș?, „Cuvântul”, 2001, 7; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 230-233; Dicț. scriit. rom., III, 801-803; Cristea-Enache, Concert, 186-189; Mihaela Albu, Citind la New York
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
care plănuiesc republici și pregătesc conjurații, în vreme ce viitorul aghiotant al domnitorului, simpaticul garibaldian Candiano Popescu, este, la 1870, președinte de republică în Ploiești. Căci anii dintre 1866 și 1871 sunt cei în care frustrarea liberalilor radicali alimentează în toarcerea la fantasmele anului 1848. Din întruchipare a modernizării, prințul străin devine spionul prusac ce plănuiește României un viitor de colonie germană. Liberalismul românesc este, la 1866-1870, și un rezervor din care se alimentează antisemitismul local: un factorcheie în opțiunea conservatoare a juni
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
cu siguranță despre aceeași carte, pentru că fiecare Își construiește un obiect imaginar În urma unui parcurs interior ce nu admite comparație. Neputința de a avea acces la text nu face astfel decât să accentueze caracterul proiectiv al lucrării, care devine receptaculul fantasmelor celor doi. Jorge face din cartea lui Aristotel pretextul angoaselor sale În fața problemelor Bisericii, iar Baskerville vede În aceasta un element suplimentar În gândirea lui relativistă asupra credinței. Fantasme care au cu atât mai puține șanse să coincidă, dacă exceptăm
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
astfel decât să accentueze caracterul proiectiv al lucrării, care devine receptaculul fantasmelor celor doi. Jorge face din cartea lui Aristotel pretextul angoaselor sale În fața problemelor Bisericii, iar Baskerville vede În aceasta un element suplimentar În gândirea lui relativistă asupra credinței. Fantasme care au cu atât mai puține șanse să coincidă, dacă exceptăm cazul unei iluzii Împărtășite, cu cât nici unul dintre cei doi nu are, la drept vorbind, textul În mână. Pentru a ne convinge că fiecare carte despre care vorbim este
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
a face ulterior, exilând departe de noi cărțile reale, ajunse pentru totdeauna ipotetice. * La Eco Încă mai mult decât la Valéry, cartea ni se Înfățișează ca un obiect aleatoriu despre care vorbim Într-un mod imprecis, un obiect cu care fantasmele și iluziile noastre interferează În permanență. Carte de negăsit Într-o bibliotecă cu limite indefinite, al doilea volum al Poeticii lui Aristotel este imaginea majorității lucrărilor despre care vorbim de-a lungul vieții noastre, indiferent dacă le-am citit sau
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
lui Montaigne cu cărțile nu face totuși decât să spună adevărul despre relația pe care noi o Întreținem cu ele. Nu păstrăm În memorie cărți omogene, ci fragmente desprinse din lecturi parțiale, adeseori amestecate Între ele și pe deasupra reconfigurate de fantasmele noastre personale: frânturi falsificate din cărți, analoage amintirilor-ecran de care vorbește Freud, ce servesc mai ales să le ascundă pe altele. Urmându-l pe Montaigne, ar trebui să vorbim nu atât despre lectură, cât mai degrabă despre delectură pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
șansa apropierii de aceste texte imuabile, dinlăuntrul nostru, În vreme ce În viața obișnuită ele sunt prinse Într-o mișcare de neoprit care le transformă fără Încetare și face imposibilă orice speranță de compatibilitate. Căci dacă acele cărți interioare sunt, după modelul fantasmelor noastre, de o relativă imobilitate, cărțile-ecran de care vorbim nu Încetează, vom vedea, să se modifice, și e zadarnic să crezi că le poți opri transformarea. Astfel că fantezia coincidenței nu poate fi pusă În practică decât prin recursul la
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
că le poți opri transformarea. Astfel că fantezia coincidenței nu poate fi pusă În practică decât prin recursul la fantastic. În majoritatea timpului, discuțiile noastre cu ceilalți despre cărți se vor produce din păcate pe baza unor fragmente distorsionate de fantasmele noastre personale, și deci pe altceva decât pe baza cărților scriitorilor, cei care nu s-ar recunoaște cu nici un chip În ceea ce cititorii ar spune despre ele. Dincolo de umorul anumitor situații, e ceva Înspăimântător În felul În care Phil e
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
inexact să zici că e vorba despre moartea unei eroine, chiar dacă termenul de dispariție ar fi cel mai potrivit. Pe de altă parte, că s-a Înșelat asupra acestei chestiuni nu demonstrează defel că nu a citit-o, pregnanța acestei fantasme a morții eroinei fiind cea cu care e firesc să o asocieze după lectura sa și să o integreze astfel, dintr-o anumită privință. Astfel, cărțile despre care vorbim nu sunt numai cărți reale pe care o imaginară lectură integrală
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]