4,972 matches
-
și el sclipiri vegetale, mai ales atunci cînd vîntul cald clatină coroanele. Și mai sînt În acest peisaj zgomote domestice, se adună Într-un zumzet calm din care uneori se ridică țipete vesele, scîrțîit de uși străvechi sau zornăit de farfurii - o mașină frînează violent În stradă. Și ce mai avem? Încrederea că o să fie bine... MÎine, există mîine, mîine e o zi bună de trăit. — Gata, bă, ho, terminați odată, vin acum! strigă Rică rîzÎnd. SÎnt stăpînul lor, nu se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu puțin înainte de „accidentul“ lui George McCaffrey), un domn mai în vârstă, William Eastcote, un cetățean foarte respectat, stâlp al „Reuniunilor Prietenilor“, nebăutor, partener obișnuit de bridge al lui Percy Bowcock, a văzut un obiect zburător neidentificat, un fel de farfurie mare, luminoasă, suspendată peste islaz la o înălțime destul de mică. Nimeni nu a fost martor la acest fenomen; dar o săptămână mai târziu un grup de tineri care se întorceau de la un concert dat la Sala Mare - Greg Osmore și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
similar, la mai mare depărtare. După aceea, o singură dată a mai existat o asemenea apariție, îndoielnică însă. Firește, toată lumea (inclusiv eu) discuta acest fenomen și au existat numeroase teorii care făceau o legătură, prin cele mai fantastice speculații, între farfuria zburătoare și „Inelul“ din jurul orașului Ennistone. De astă-dată era vorba într-adevăr de un semn autentic, de o reală prevestire a apropierii uneia din acele „bizare perioade“. A urmat și un alt semn prevestitor, la care am fost eu însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
numai la muștele care trebuiau prinse și apoi lăsate să zboare pe fereastră, nu numai la gândacii care erau eliberați, cu duioșie, în grădină, sau la păianjenii care trebuiau respectați în ungherele lor, dar și la cuțite, furculițe, linguri, cești, farfurii și căni de apă, la pantofi, la sărmanii ciorapi desperecheați, la nasturii care, din lipsă de afecțiune, se pot pierde. Toate acestea aveau o viață și o personalitate a lor, se bucurau de prietenie și de drepturi. Deveniseră o extindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
timpul pălăvrăgind la Băi și auzi ce spun oamenii. La cine vine? — Cum adică? — Cine sunt prietenii lui de aici? — Parcă N. — S-a certat cu N. — William Eastcote? (Acesta era Bill Șopârla, nașul lui Brian și omul care văzuse farfuria zburătoare.) — Sunt cam de aceeași vârstă și ăsta-i genul de om pe care Rozanov l-ar putea tolera. — Așa de bătrân e Rozanov? Asta nu înseamnă bătrân. George îi dădu drumul la mână. Ce te-a făcut să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
călăul. Aceasta era marea singurătate pe care o intuise Diane în jurul lui și pe care el însuși o resimțea ca o agonizantă, o chinuitoare stare de grație divină. Era ca și cum în acest interimat nu putea păcătui. Își spălă ceașca și farfuria și o porni spre Băi, pe un drum ocolit. Ajuns acolo, se duse întâi, așa cum am văzut, la Baia Interioară. Mai târziu, când ieși din cabină, gata de înot, observă o coincidență tulburătoare. Numărul căsuței în care-și lăsase cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de-a curmezișul islazului și, de acolo, s-o ia pe câmp. Părintele Bernard se bucură să constate că Rozanov dădea semne de oboseală. Cărarea pe care urcaseră era povârnită și amândoi respirau gâfâit. — Bill Șopârla a văzut aici o farfurie zburătoare, spuse Rozanov. — Dar dumneavoastră nu credeți în asemenea lucruri. — De ce nu? Gândește-te la ce putem realiza noi, și mai adaugă un milion de ani. — Dar ei... nu apar... nu intervin. — De ce-ar face-o? Ne studiază. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rame. Arăta ca un extraterestru, aproape revoltător. Tom îl salută și se așeză la masa din bucătărie. Apoi se sculă și se apucă să pună masa, să aducă sucul de fructe din frigider. I s-au pus doi cârnați în farfurie, a spus mulțumesc și i-a mâncat. Emma a băut niște suc de fructe, dar n-a mâncat nimic, n-a scos un cuvânt și nu i-a mai aruncat lui Tom nici o privire. Într-un final, Tom i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ea, de Pearl? Mai avea impresia, inspirată poate de Ruby pe parcursul scurtelor vizite pe care le făcuse ea la Ennistone, că Tom e o mică vedetă locală și nu-i plăcea să-l vadă tocmai pe tânărul ăsta oferit pe farfurie lui Hattie. De bună seamă, Hattie, care refuza să ia întreaga poveste în serios, n-o să se mărite cu el. Dar spre deosebire de stăpâna ei, Pearl intuise strania seriozitate a lui John Robert, neobișnuita intensitate a acestuia cu privire la Hattie, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bâlci, să știți că s-a terminat. Cineva spunea că se dansează în jurul Inelului. — S-a terminat și asta. Au fost câteva apariții foarte interesante pe acolo, dar acum toată lumea s-a risipit. Totuși, e o seară foarte frumoasă pentru farfurii zburătoare. Hector, Nesta și Valerie apărură în capul străzii, cu liota de actori după ei. — S-au terminat și bâlciul și dansul, îi anunță Anthea. — Eu mă duc la Papuc, declară deodată Tom. — La Papuc? Da, e o petrecere acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mare pentru ea. Dar nu-i un ursuleț de pluș! Hattie își luase cafeaua în camera de zi, la masa așternută de John Robert și mutată în dreptul ferestrei. Filozoful se așezase în fața ei și acum aduna cu un gest mașinal farfuriile și tacâmurile, aranjându-le teanc. Vremea se schimbase iar, ploua melancolic peste grădina mică, împrejmuită de gardul scund și știrb. I-am spus lui Pearl că nu mai avem nevoie de ea. Că nu mai avem nevoie de ea? Vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sceptici, continuau să înoate. Se făceau tot felul de speculații febrile asupra eventualelor cauze ale uimitorului fenomen. S-au menționat druizii și duhurile pământului. Cineva avea o teorie legată de cutremure, un altul era convins că de vină era o farfurie zburătoare pe care altcineva (un tânăr respectabil, de curând ucenic al lui Dominic Wiggins) o văzuse, cu două nopți înainte, deasupra islazului. Oamenii își amintiră (în mod cu totul eronat) că Pârâul lui Lud s-a comportat în aceeași manieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
altcineva (un tânăr respectabil, de curând ucenic al lui Dominic Wiggins) o văzuse, cu două nopți înainte, deasupra islazului. Oamenii își amintiră (în mod cu totul eronat) că Pârâul lui Lud s-a comportat în aceeași manieră când apăruse cealaltă farfurie, cea pe care o văzuse William Eastcote. Cineva atrase, triumfal, atenția celorlalți asupra faptului că a doua farfurie se ivise exact în seara morții lui William. Dar cu toții căzură de acord că era un semn care vestea instaurarea „uneia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
islazului. Oamenii își amintiră (în mod cu totul eronat) că Pârâul lui Lud s-a comportat în aceeași manieră când apăruse cealaltă farfurie, cea pe care o văzuse William Eastcote. Cineva atrase, triumfal, atenția celorlalți asupra faptului că a doua farfurie se ivise exact în seara morții lui William. Dar cu toții căzură de acord că era un semn care vestea instaurarea „uneia dintre perioadele acelea ciudate“ în Ennistone. Ba chiar perioada începuse, afirmau inițiații, prin recentele bizare întâmplări din grădina Belmont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
povestească lui Brian. Tom, care juca pe covor cu Zet și cu Adam, ciuli la un moment dat urechile. Alex spunea: — Nu știu, zău, ce se întâmplă cu orașul ăsta în ultima vreme. Micul Poznaș care a luat-o razna, farfurii zburătoare, ajungi să crezi că, periodic, înnebunim cu toții. Probabil că-i ceva care are de-a face cu druizii sau cu romanii sau cu zeii aceia păgâni, sau mai știu eu cu ce. Și de la bun început am simțit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
supraviețuiseră. George o luase cu el pe cea pe care o călcase în picioare. Sufrageria arăta moartă, ca un pretențios birou oficial. Avea o înfățișare artificială, de încăpere nefolosită, în ciuda bogăției de ornamente de bun-gust (gustul Stellei): stampe japoneze, cristaluri, farfurii vechi și rastele. Totul era acoperit de praf, până și capătul neocupat al mesei. — Te-ai întors. — Da. — Și George unde-i? Nu știu. Dar e bine? După câte știu eu, da. — L-ai văzut? — Da. — Îl aștepți să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ciudat, aproape mecanic, de parcă privitul ar fi însemnat o activitate specială, cu totul nouă. Se uită la placa de stejar de la căpătâi, pe care era sculptat un faun printre niște frunze în formă de sulițe. Privi apoi la una dintre farfuriile albe cu portocaliu, importate din Suedia, așezată pe un scaun lângă ușă. Se uită la cărțile de pe masă și văzu că unele dintre ele erau prăfuite. Probabil că John Robert ceruse cameristelor să nu-i atingă cărțile. Își mută apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Zări Inelul lui Ennistone care, la rândul lui, părea să se fi apropiat foarte mult; era scăldat într-o strălucitoare lumină crepusculară. Și atunci, dinlăuntrul Inelului se ivi, sau crezu că vede ivindu-se și venind spre el, o scânteietoare farfurie zburătoare, din argint sclipitor, care porni să zboare deasupra izlazului. Veni de-a dreptul spre George, plutind încet, și când se apropie, emise o rază care-i străpunse ochii; după aceea, un întuneric dens îl învălui. Căzu în genunchi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George se răsuci din nou pe o parte și spuse: Nu mai văd nimic. Am orbit. Îmi deschid ochii și nu e nimic, numai întuneric, numai negru. E o eclipsă de soare? — Nu. — Ah, îmi aduc aminte. Soarele, floarea soarelui, farfuria zburătoare... Mi-a trimis o rază drept în ochi. Mi-a ars vederea. — George, dragul meu, ridică-te, poți? Am să te conduc acasă. Și lasă-mă să-ți explic... John Robert a murit... dar nu l-ai ucis tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
conducă la ea, după ce fusese trăsnit de orbire pe islaz. Din acea clipă, George nu a mai pomenit niciodată numele Dianei. Ce s-a întâmplat cu celulele cerebrale ale lui George în timpul acelui curios episod cu floarea soarelui sau cu farfuria zburătoare rămâne de văzut. Creierul este un organ versatil care are o uimitoare capacitate de regenerare. Eu nu acord crezare teoriei doctorului Roach cu privire la epilepsia lui George. Și profit de acest prilej ca să dezmint categoric zvonurile care au circulat, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
suc, sau doar o cafea și discutând liniștiți. De la fereastra camerei poți vedea tot ce se petrece pe stradă, cine vine și cine pleacă, când a deschis magazinul vecina de peste drum. Simți și mirosul meniurilor din bucătării sau chiar din farfuria clientului, a cărui masă este sub fereastra ta de la etaj. Nimeni nu ridică tonul, nu auzi muzică asurzitoare de la nicio fereastră. Aceasta este Franța. Pentru a o înțelege, trebuie să o simți, să ai un feeling, o anumită delicatețe și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
7 km distanță de Barran, împrejmuită din toate părțile de apă (de unde și numele), ne oprim la un bar pentru o bere rece, iar eu cer ceva de mâncare. Singurul meniu constă într-o salată aproape simbolică pusă pe o farfurie mare și pentru care trebuie să plătesc 5.5 euro. Mai bine i-aș fi dat la un sărac. Analizând cele câteva frunze de salată și feliuțele de brânză și una de mușchi prin care vedeai la distanță, îmi zic
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
-mi ține companie, iar ceilalți își văd de masă și distracție sub cort. Ii spun ce-i cu mine pe aici, de unde vin și unde vreau să ajung. Incep să mă simt chiar foarte bine, îmi mai umplu încă odată farfuria, iar când să plec, gazda îmi pregătește și un pachet destul de consistent pentru drum. Doamna îmi spune că este foarte bucuroasă că a putut să mă ajute, și ar vrea să mă rog și pentru ea. Am citit bunătate și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
brânzoaica din mână. Nestor s-a pornit să urle plin de obidă, dar doamna mai în vârstă, prietena mamei și stăpâna casei, mai întâi a râs cu poftă, apoi a zâmbit îngăduitor și, cu multă afecțiune, i-a întins băiețelului farfuria plină vârf cu brânzoaice de unde să-și aleagă alta. Nestor era însă prea umilit ca să accepte altă brânzoaică. Pisica se retrăsese după colțul scrinului și, stând acolo cu spinarea arcuită, concentrată asupra prăzii, ca și cum n-ar fi făcut nimic rău
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
casa din Cetatea-Albă. Iat-o pe mătușa Georgiana într-una din poze, șezând pe divan, iar el jucându-se pe covor, jos, la picioarele mătușii, sub privirea ei matern-oblăduitoare. Tiberiu se joacă cu un titirez de tinichea, mare cât o farfurie, pictat cu cercuri concentrice de culori diferite (asta o știa din amintire, fiindcă poza era, firește, alb-negru), dar pe care a reușit să-l dezmembreze deja, încât să-l prefacă în două emisfere. Iată-le în fotografie zăcând pe covor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]