12,672 matches
-
el nu mai vrea. Deci așa se termină. Atât de treptat că nici unul dintre ei nu simte schimbarea de ritm. Ea vrea ca el să se scuture dintr-odată și să fie liber, să se trezească din visul său de febră și să vadă unde fuseseră. Dar el o va zdrobi din nou, de data asta din cealaltă direcție. O să pretindă că a știut tot timpul cine era ea. Nimic solid nu se revarsă la loc în ea. De fapt, întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în secția septică, pentru că am făcut în fiecare zi, timp de trei săptămâni, 39 cu 6. În timpul cezarienei, doctorița a uitat să ligatureze un vas și s-a făcut un hematom intraoperator. Organismul luptă să resoarbă hematomul și am avut febră foarte mare. N-am putut să alăptez absolut deloc din pricina asta și atunci mama, cam la patru, cinci zile după ce Alexandru a venit pe lume, l-a luat ea acasă, iar eu am rămas în spital. Mi-au făcut transfuzii
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
mai știe de vor mai crește codri de brazi și trifoi cu patru foi în câmpie?!?. 1979 Vino, Țepeș! Viața-i paralitică printre-atâtea furăciuni; vino, Țepeș, să-i aduni, să-i înveți politică. Să-i pui în țepi date-n febră pe grătarele roșcate, să stea cu toți hoții-n zebră, trei decenii jumătate. Ne-au promis grămezi de unt de miere și văi cu lapte dar s-au dovedit că sunt hoți de zi, tâlhari de noapte. Sunt gunoaie sociale
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
nsemn starea ei atât de anemică. Un haos în toate; numai avarii remarci în capete, în instituții; artele-s luate de cobzarii care cântă cum surzii și muții. Totul se termină în silabă funebră, educația e la pământ, români în febră, români în zebră, Hippocrat calcă pe legământ. Unii sunt morți deși-s vii în supraaglomerate spitale; alții și-au găsit o cale și-un pat moale în pușcării bate un vânt foarte fierbinte, români duși: bruneți, blonzi doar Dumnezeu mai
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Îmi simțeam creierul prăjit de oboseală, dormeam de câte ori prindeam o fereastră de timp neocupat de vreo urgență, citeam aproape exclusiv cărți de horticultură și grădinărit, vorbeam aproape exclusiv despre bolile copilăriei, cremele de fructe și legume, metode de a reduce febra, probleme de comportament, jocuri și jucării. După aceste luni însă, pe când mă împăcasem cu gândul că viața mea va fi de acum așa și că nu voi mai avea niciodată cu adevărat cinci minute doar ale mele, doar pentru mine
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
grijă prin tufișurile dese. Și au auzit Înjurăturile doctorilor după lupte și scrîșnetul scurt al ferăstraielor. Am văzut tineri stînd pe propriile lor picioare, În poziții stîngace, ținîndu-și mațele cu mîna, Întrebînd cu glas jalnic și cu ochi arși de febră: — E grav, domnule general? Credeți că-i ceva grav? CÎnd cădea șrapnelul, făcea o groapă zdrențuită. Sfîșia frunze și ramuri Încîlcite, uneori se Înfigea adînc În miezul cîte unui copac. Uneori cînd lovea un om, Îi smulgea acoperișul creierului, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cînd mă gîndesc la el, mi se pare c-a trecut atît de mult timp din anul cînd au venit lăcustele și vreau să-ți spun ceva ce nu se poate spune. În anul ăla... anul cînd copiii au avut febră tifoidă, iar Steve și Daisy de-abia se sculaseră după boală și i-am dus... Doamne! cum de-oi fi izbutit să fac totul singură... la St. Augustine... și-a venit și el, n-a putut să stea singur, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu glas cântător, nu ținem decât o clipă cupa vieții. Când vom fi băut partea noastră, vom rămâne în umbră - iar Statul va dăinui. - Sub dominarea sângelui meu. zise violent Enro. - Poate... Glasul părea venind de departe. - Excelența Voastră, această febră care v-a cuprins eu aș întreține-o până la victorie. - Și acum? - Veți primi chemarea Templului. Enro vru să spună ceva - se reținu și expresia neutră a feței sale făcu loc unui zâmbet înțelegător. - Bună treabă, ai? zise. Așa că voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și evenimentele nemaipomenite din galaxie i se păreau îndepărtate. Căpitanul Free îi deschise ușa camerei sale și prima impresie a lui Gosseyn era că se găsea în fața unui bolnav. Fața comandantului corpolent era foarte palidă și ochii îi luceau de febră. Se uita la Gosseyn ca la o fantomă. Îi reveni brusc culoarea în obraji. - Gosseyn, zise răgușit, ce s-a întâmplat cu dumneata? Ne-am pierdut. Gosseyn se uită la el, întrebându-se dacă această demonstrație de emotivitate și frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ceva ce numai o singură persoană știe. Trebuie să nu vorbești despre asta, pînă ajungi la Provan, dar apoi va trebui să spui întregii lumi. întreaga regiune a Unthank-ului Mare este în pericol, și nu doar din cauza unei epidemii de febră tifoidă, deși și acest lucru e probabil. Doamna Schtzngrm a analizat un eșantion din otravă - doi pompieri care-au luat-o au murit - și zice că a început să se infiltreze în stratul permian. Cum știi probabil, continentele, deși discontinue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
inima înghețată, multă vreme, curând o fată m-a invitat la ea, într-o vilă grozavă, părinții nu erau acasă, când am sărutat-o, s-a înroșit la față, i s-au uscat buzele, i s-au scorojit ca de febră, atât de tare, încât am fugit de acolo, și așa mai departe. Apoi, într-o altă seară, pe când traversam Grădina Icoanei în drum spre casă și mă simțeam ud și trist ca un câine aruncat în șanț, l-am întâlnit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu glas cântător, nu ținem decât o clipă cupa vieții. Când vom fi băut partea noastră, vom rămâne în umbră - iar Statul va dăinui. - Sub dominarea sângelui meu. zise violent Enro. - Poate... Glasul părea venind de departe. - Excelența Voastră, această febră care v-a cuprins eu aș întreține-o până la victorie. - Și acum? - Veți primi chemarea Templului. Enro vru să spună ceva - se reținu și expresia neutră a feței sale făcu loc unui zâmbet înțelegător. - Bună treabă, ai? zise. Așa că voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și evenimentele nemaipomenite din galaxie i se păreau îndepărtate. Căpitanul Free îi deschise ușa camerei sale și prima impresie a lui Gosseyn era că se găsea în fața unui bolnav. Fața comandantului corpolent era foarte palidă și ochii îi luceau de febră. Se uita la Gosseyn ca la o fantomă. Îi reveni brusc culoarea în obraji. - Gosseyn, zise răgușit, ce s-a întâmplat cu dumneata? Ne-am pierdut. Gosseyn se uită la el, întrebându-se dacă această demonstrație de emotivitate și frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mărginite de bulevardele Mareșalilor. Satul Monceau a fost anexat Parisului în 1860. Pe terenurile sale încă agricole, s-a construit acest cartier unde opulența se afișează fără complexe de o parte și de cealaltă a incintei Fermierilor Generali, în contextul febrei imobiliare induse de amplele lucrări inițiate de Haussmann 10. Frații Pereire 11 au cumpărat vaste spații pe care le-au revîndut apoi industriașilor și financiarilor, care acumulau rapid averi considerabile [Zola, 1981]. De la parcul Monceau pînă la bulevardul Malesherbes, imobilele
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
mârâit. Grosvenor îl privi întrebător, cu prefăcută mirare. - Ce se întâmplă, doctore? întrebă Kent, pe un ton plictisit. - Încă nu pot spune nimic. Vom vedea ce indică analizele de laborator. I-am luat toate probele posibile. Deocamdată, singurele simptome sunt febră și probabil puțin lichid în plămâni. Îmi pare rău, Greg, dar nu te pot lăsa să-i vorbești. S-ar putea să fie ceva grav la mijloc. - Trebuie totuși să ne asumăm acest risc! exclamă Kent. Domnul Grosvenor e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
impresia că interlocutorul său se stăpânea cu greu. În cele din urmă, Kent rosti, cu o voce încordata: - Sunt șeful acestei expediții și-ți cer să-ți formulezi de îndată recomandările! Grosvenor scutură încet din cap -- se simțea apăsat de febră. - Nu știu ce să-ți răspund, domnule Kent. Ești un om căruia i se pot prevedea destul de ușor reacțiile. Mă așteptam să-mi tratezi scrisorile în felul cum le-ai tratat. Mă așteptam să te văd venind aici... împreună cu doi gealați. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
propagandă având ca temă ideea că descoperirile făcute în legătură cu inamicul nostru impun prelungirea expediției cu încă cinci ani. Deocamdată, atât. După aceea, îți voi împărtăși ceea ce dorești să știi. Începuse să se simtă ceva mai bine. Antidotul își făcea efectul. Febra scădea. Iar el vorbise foarte serios. Kent deschise de două ori gura pentru a spune ceva, dar de fiecare dată se stăpâni. În cele din urmă, rosti cu un glas înăbușit: - E tot ce ne poți oferi în momentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
suferința lui de-o viață. — O să aflăm mai multe mâine, la cină, că l-am invitat pe conu Costache. Papa a observat că sunt aprinsă la față și mi-a pus imediat mâna pe frunte, să vadă dacă n-am febră. Pentru el totul are cauze concrete, trupești, să n audă de suflet. Cu toate că mama l-a mai descusut o vreme, eu am preferat, fiindcă mi se încălziseră mâinile, să-mi scot o mănușă și să mă întorc la Becky. Ce-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îndoială, să înceapă cercetarea. Era mai rău decât să cauți un ac în carul cu fân, dar, oricum, n-avea altceva mai bun de făcut: intrase în vacanța de Crăciun. De altfel școala fusese suspendată vreo lună de zile, din cauza febrei tifoide, așa că o dusese destul de bine din punctul ăsta de vedere. Abia pe 8 decembrie au reînceput orele. Nicu avea încredere în norocul lui, cu toate că - sau, mai bine zis - tocmai pentru că Dumnezeu îl pedepsise deja cu o mamă slabă de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
câte suferințe duc, când îi vezi acolo, pe scenă, scăldați în lumini. Să mă scuzi că nu-ți dau încă mâna. Ne-am suit amândoi în birjă. — La mine la cabinet, Evdoșka, a spus doctorul. — Vin de la un bolnav de febră tifoidă, epidemia a trecut, sunt ultimele cazuri, din fericire izolate. Uite, chiar acum trecem pe lângă casa în care a murit Pascaly, poate-l știi, era un Armand Duval care-ți rupea inima. Am fost odată sus, în șopronul casei lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
strada asta, amândouă fuseseră de acord că e una din acele potriveli care sunt mai presus de om. Doamnele se sculară în grabă și porniră, fiecare, la încăperea și copiii pe care îi aveau în grijă. Agata o găsi cu febră pe fetița care semăna cu mica ei Maria și intră în panică. Avea obraji îmbujorați și ochi lucioși. Noroc că Agata știa ce-i de făcut, la fel ca doamna Turnescu, era și ea părtașă la bolile cu care se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se pornise să îi vorbească la fel ca în cărți. Doar că el, ca un mire, nu mai lua în seamă cuvintele bărbatului pețitor, ci visa la ash-ul de rodie ca la o jertfă a himenului, până când simți că o febră uriașă îl cuprindea. Își privi pe furiș mireasa. Gura ei ardea ca o rodie, sânii îi erau niște rodii, iar mai jos, către crupe, două rodii tari, rumenite îl așteptau. Va ști bine să facă ce trebuia? i se agăță
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lui, care trebuia să se reculeagă. — Pentru asta i-ar fi trebuit un ospiciu, râdea Godun. El nu mai fusese de-o viață bolnav și de-aceea nici nu știa cam cum să se poarte cu unul care zăcea. Și febra ori crampele propriilor copii îl speriau, așa că urcase și se așezase pe o muchie de pat. Erau numai ei. Doar cu Veterinara nu putuse să facă în așa fel încât să rămână o clipă singuri. Ești mai bine? întrebă gazda
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
asta făcea, biciuia secundele, orele ca să-l vadă, atât, fiindcă altceva nu putea decât să se înfigă cu umărul sub clavicula lui, pe bancheta din spate a unui taxi. O oră din zi, poate două. O zărire, o undă sub febra închipuirii. Nu pe celălalt îl iubea fiecare privindu-se, ci haloul, partea nevorbită a gurii și făgăduințele ochilor, care promiteau totdeauna mai mult decât ar fi putut înlesni. Sebas, care în tinerețe avusese atâtea femei, ca orice bărbat de succes
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Irani scoase același rânjet ca la început și îi zise ajutorului său: — Adu-l pe următorul, ăla sper să fie un om întreg! În după-amiaza aceea, Omid nu ieși, ca de obicei, cu străvechiul său Paykan să-și câștige pâinea. Febra și vărsăturile îl ținură în pat, iar a doua zi fu cutremurat de frisoane ori de câte ori se gândi că va trebui să-i vorbească femeii necunoscute și s-o prevină. Dar nici ea, nici bărbatul nu mai așteptaseră taxiul lui și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]