3,967 matches
-
început. În primele cazuri, am lucrat cu șefi care nu aveau nici o treabă cu diplomația și se bucurau de o proastă reputație în corpul diplomatic, pe ei neinteresându-i decât mapa lor politică și calitatea de activiști de partid. * * * Îl felicit din inimă pe profesorul și ambasadorul Ion M. Anghel pentru frumoșii ani ce îi poartă cu demnitate și îi urez să îi ducă cât mai departe. Admir faptul că a ales să marcheze evenimentul prin acest nobil act de cultură
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
care laudă eforturile angajatului respectiv Într-o manieră cât se poate de specifică. O copie a scrisorii ajunge la angajat, alta În dosarul personalului, iar a treia la președintele companiei, care nu uită să vină la subaltern și să-l felicite personal. Ce credeți, este o procedură care să-l facă pe angajat să se simtă important? Același manager aplică o strategie asemănătoare În cazul clienților. El se află Într-o continuă căutare de modalități unice de a-și exprima aprecierea
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de cafea, bărbatul s-a Întors spre mine și mi-a spus: „Nu știu dacă știți, dar 99% dintre livrările noastre sunt făcute la timp”. I-am răspuns că e o realizare extraordinară, iar echipa lui ar trebui să fie felicitată. „Ne mândrim cu acest lucru”, a zis el, „și ne străduim să fie la fel zi de zi. Totul este să ai grijă de client”. În aceeași zi, ceva mai târziu, am avut ocazia să-l cunosc pe vicepreședintele departamentului
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
programului, i-am dat microfonul lui Al și am ieșit În grabă. Acum rămăsese el să se descurce cu prezentarea. Întorcându-ne acasă, am rămas surprins când președintele companiei noastre a intrat În biroul meu cu scopul de a mă felicita pentru o treabă bine făcută În Los Angeles. „Doamne, probabil că ai excelat”, a spus el. Se pare că președintele distribuitorului Îl sunase pe președintele nostru pentru a-l felicita pentru treaba fantastică pe care o făcuse omul lui. Deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
a intrat În biroul meu cu scopul de a mă felicita pentru o treabă bine făcută În Los Angeles. „Doamne, probabil că ai excelat”, a spus el. Se pare că președintele distribuitorului Îl sunase pe președintele nostru pentru a-l felicita pentru treaba fantastică pe care o făcuse omul lui. Deoarece nu identificase cine era „omul lui”, președintele nostru a presupus că era vorba despre mine. L-am informat că Al era cel care făcuse ca ziua să se termine cu
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
activitatea în sensul solicitării unor sarcini precise de laelevi. 74. Recunoaște și indică, pe cât posibil chiar și verbal, cele mai mici îmbunătățiri în comportamentul elevilor și încurajează-l. 75. Concentrează-te asupra elevului cu un comportament regulamentar, laudă-l și felicită-l pentru aceasta. 76. Încearcă să comunici cu elevul indisciplinat, întrebându-l dacă și cum poți să-l ajuți, aceasta dându-ți ocazia să te apropii cât mai mult de el. 77. În situații dificile folosește o voce scăzută pentru
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
te radiografiez, adică fotografiez chipul morții tale... Te uiți și te împrietenești cu ea, o iei de gât și hoinăriți împreună pe străzi... Se apropie și bătu cu degetul peste triunghiul întunecat al piramidei nazale. — Da, domnișoară, ăsta e ! Te felicit, dragoste la prima vedere... Cum ți-ai dat seama ? După dantură... Are toți dinții din față sparți... N- ar fi trebuit neapărat să muște din asfalt ca să știe că nu e o portocală... Cosmina se uită cu băgare de seamă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu vii mulțumiri". Pentru doamna Ioanide asta însemna desăvârșitul bonton, Ioanide vedea dincolo de aparențe și era sensibil la mizeria morală. Gaittany în mod normal ar fi chemat la telefon și ar fi zis bombastic: Domnule, ți-am văzu albumul! Te felicit! Eminent! (Apoi, în culmea exaltării.) Excepțional! Ești un mare bărbat! Tot ce faci dumneata mă interesează! Să trăiești!" Văzut de sus (fr.). G. Călinescu Ioanide nu se îmbăta deloc de asemenea ditirambe și calma pe interlocutor cu propoziții anodine: "S-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mișcare obsecvioasă în direcția femeilor și astfel impasul fu trecut. Acum, la sosirea lui Ioanide, Gulimănescu, Suflețel îndeosebi priveau pe arhitect ca pe o victimă, întrebîndu-se cum s-ar fi putut reabilita de tăcerea teribil mustrătoare a lui Pomponescu. Să felicite pe arhitect, ori să considere fondul însuși al articolului nu le trecu prin minte. Ioanide însă, tronând cu nepăsarea lui, se scuză prin-tr-o știre: Conțescu era din nou grav bolnav, aproape pierdut. Probabil pentru asta venise Gonzalv Ionescu. Comesenii se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din toată fața, înduioșat de a face o bucurie postumă fostei sale neveste, Hagienuș sorbi cu ochii fotografia, apoi o trecu și celorlalți, care o admirară. Pomponescu însuși avu bunăvoința de a găsi proiectul foarte impresionant și de gust și felicită pe Hagienuș de achiziție. Însă Ioanide întinse, spre spaima bibliofilului, mâna să-și retragă desenul. - Banii! notifică el, și pe urmă. Hagienuș luă o față plângăreață de copil, întorcîndu-se ca spre niște martori către toți ceilalți. - Plătesc, domnule Ioanide, ce Dumnezeu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
am spus că doar am auzit de el. Cine este propriu-zisși ce profesează n-aș putea să-ți spun. Și, conform obiceiului său, încercă să schimbe vorba, revenind tardiv la albumul cu schițe: - Domnule, Calea Victoriei a dumitale este eminentă. Te felicit călduros. Trebuie neapărat s-o expui. Drept răspuns, Ioanide, obsedat de ideea lui, zise: - E unul bubos la față, parcă mâncat de vărsat. Mirabeau,Danton, toate marile canalii sunt ciuruite de variolă sau furunculoși, se vede că asta dă creierului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ei, reveniră la poziția dintâi, fără nici un fel de mișcare a fețelor, într-o abstracțiune totală. Cu toate astea, când Ioana sfârșise și toți aplaudând se ridicaseră în picioare cu intenția de a se apropia de ea și a o felicita, Pomponescu avu o ezitare când simți alături pe Ioanide și manifestă pe față aceeași contrarietate solemnă ce-i era proprie la nemulțumiri. În mod învederat, ideea de a se prezenta la cot cu Ioanide, în flagrantă concurență în fața Ioanei, îl
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
însă nu mă doare capulmeu. Plictiseala pe care i-o pricinui Doru cu secretele lui era mult mai mare decât și-o închipui. Într-o zi, dând ochii cu Gaittany, acesta îi zise: - Domnule, am cunoscut pe băiatul dumitale. Te felicit! Este un tânăr simpatic. - De unde până unde? - A venit la muzeu cu un grup, e vorba de a face o expozițiede fotografii. Ioanide strâmbă gura a nedumerire. Văzând că Ioanide îl privește cam fix, Gaittany izbucni în rîs: - Ha-ha-ha! Apoi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un grup, e vorba de a face o expozițiede fotografii. Ioanide strâmbă gura a nedumerire. Văzând că Ioanide îl privește cam fix, Gaittany izbucni în rîs: - Ha-ha-ha! Apoi și-aduse aminte de alte lucruri. Băiatuldumitale a fost la Berlin. Te felicit! Ioanide se încurcă. Era să zică "nu știu", ceea ce era adevărul oficial. A spune "da" însemna pentru conștiința sa a mărturisi rezultatele anchetelor sale particulare. - Așa mi se pare! răspunse el cu necaz. Gaittany n-avea obiceiuri să descoase oamenii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ciuda lui fu foarte mare, nemanifestîndu-se decât printr-o privire lung ironică față de Gulimănescu, pe care însă nu-l blamă, întrucît el însuși lucrase secret, întîmpinînd doar un insucces. Fără a mărturisi că încercase și el a închiria apartamentul lui, felicită pe Gulimănescu și-l apără fața de insinuările altora (de acord aci cu Suflețel), întărind întocmai justificarea aceluia când era acuzat a se fi dat de partea Mișcării, oferindu-le un local: - Ce legătură este între una și alta? A
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fu plină de o discretă decență, reproșurile și reconcilierea rezumîndu-se la o scurtă încrucișare de priviri, atunci când Pomponescu, sărutând mâna Indolentei, pe care figura inelul dăruit, își reluă poziția dreaptă. Încolo, conversația fu colectivă, încredințată mai ales femeilor. Doamnele Pomponescu felicitară pe Ioana pentru succesul de la Legația franceză, împărtășit lor de Pomponescu. Orice aluzie la arhitectură fu cu grijă evitată și unica artă admisă în convorbire fu muzica. Ioana, la solicitările obștești, consimți a deschide pianul și a îngîna sobru un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
umanitar. Hagienuș fu deci invitat să citească procesulverbal și după aceea urmă o conversație-comentar pe temeiul lui. Când însă se semnalară mișcări în vederea servirii ceaiului, Hangerlioaica șopti ceva la urechea secretarului și se ridică să plece, făcând următoarea declarație: - Vă felicit pentru opera dumneavoastră rumânească șivă urez succes! Toată asistența fu constrânsă moralmente a se ridica în picioare. Culmea impertinenței, a doua zi un adevărat "comunicat" fu publicat de gazete, sunând astfel: G. Călinescu "Prințesa Hangerliu a vizitat ieri după amiază
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de un optimism cuceritor. Urmărind deci după agendă chestiunile pendinte, Gaittany întrebă la Ministerul Informațiilor despre soarta permisului în chestiune. I se spuse că s-a aprobat și că trebuiau depuse fotografiile. - Să trăiești! trâmbiță telefonic Gaittany lui Suflețel. Te felicit din toată inima! Ai obținut permisul, să te duci să ți-l iei! Suflețel, în culmea exaltației, divulgă știrea la toată lumea, se visa colindând țara. La minister însă i se spuse că cererea n-a fost aprobată. Era unul din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
olane, obloanele, ferestrele și execută cu mâna o volută însemnînd: "Admirabil!" Apoi intră înăuntru, privi peste tot, deschise ușile, pipăi sobele, admiră rafturile și pereții de lemn lustruit și exclamă: - Ești un bărbat eminent, ai făcut un lucru delicios! Te felicit! Hagienuș nu putu răbda mult și se prezentă și el la ușa lui Ioanide, cerând admisiunea. . - Domnule Ioanide, spuse el, uite, mă jur, am spus totdeauna că Pomponescu nu procedează bine față de dumneata, te-am apărat cum am știut. Vreau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de promisiunea lui; iar față de un nou ministru ne vom folosi de ea ca de un document prealabil. Gonzalv, de altfel, strecură în două gazete știrea că ministerul a hotărât crearea prin noua reformă a unei conferințe de geografie. . - Te felicit! zise Gaittany către Gonzalv, ai făcut un pas înainte. - Crezi? se îndoi amar Gonzalv. Mai am mult de luptat. Conțescu îl asigurase totuși că va obține în mod sigur înscrierea conferinței și că formalitatea trecerii prin consiliu o voise numai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
echivalent al "business anthropology" care să recomande fără niciun fel de ironie antropologilor să se înscrie în finalitățile întreprinderilor doritoare să-și ralieze serviciile specialiștilor în "identități etnoculturale" cu scopul unei mai mari eficacități interne și delocalizate. Dacă ne putem felicita pentru absența unui asemenea curent, putem în schimb să ne punem întrebări în mod retrospectiv asupra raporturilor de rară proximitate și de frecventă distanță față de întreprindere puse în scenă de antropologii francezi. Ceea ce a fost desemnat drept "cultură a muncitorilor
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
apropiați, de acasă, cu prietenii sau cu cei de la locul de muncă; c. invidia admirativă: este forma care, deși implică o doză de suferință, ne îndeamnă spre o emulație sănătoasă: suntem motivați să muncim mai mult și capabili să ne felicităm colegul/a pentru reușita lui/ei. Emulația consideră Ph. Braud (2008) constituie "dimensiunea dinamică și pozitivă a invidiei" (p. 151). Remarcabilii psihologi francezi țin să precizeze faptul că reacțiile noastre de invidie sunt rareori pure; cele trei forme ale invidiei
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
poate fi invocat, exaltat și transformat în argument de superioritate? Calea către un naționalism ușor ridicol era astfel deschisă și nu e de mirare că Cioran, cu urechea lui avizată și obosită de toate naționalismele veacului, se grăbește să-l felicite pe Noica, la scurtă vreme după apariția Sentimentului românesc al ființei, pentru al său "Sentiment paraguaian al ființei". Angajîndu-se pe această cale, Noica pornea de la ideea unei excelențe a substanței spirituale românești, detectabilă în primul rând în limbă, a unui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din hoteluri. Circulam prin lume împachetat în straturile de rușine ale României. Și este firesc să fie așa de vreme ce "lumea" ne privește ca reprezentanți ai unei situații care de cele mai multe ori ne depășește. În 1984, un neamț imbecil m-a felicitat la Heidelberg pentru participarea României lui Ceaușescu la Olimpiada de la Los Angeles, așa cum după mineriada din iunie 1990 un francez imbecil mi-a trântit, la sediul central de la Hachette, ușa în nas. În ochii lui devenisem, prin extensie, miner. Nuanțele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că îl aprobă întru cât înlocuiește domnia turcească prin monarhi creștini, dar nu crede că o confederațiune între rase atât de deosebite, unele îndușmănite chiar, ar fi înzestrată cu o mare putere de viață. Împăratul însuși să fi declarat că felicită pe autorul proiectului, dar găsește că prezentul nu e potrivit pentru realizarea lui, sperează însă de a-l vedea într-o zi realizându - se. Lăsând cu totul în sama ziarului vienez, nu totdeauna iubitor de adevăr, răspunderea autenticităței actului publicat
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]