4,016 matches
-
mă uitam bănuitoare la Dan. — Ei bine? am Întrebat la rîndul meu. — Ei bine, familia mea s-a mai Îmbogățit cu o fiică? — Da, Linda, am zîmbit. Ei Îi scăpă un țipăt ascuțit și-l chemă pe Michael la telefon. — Felicitări, Ellie, Îmi ură el cu căldură. Ce veste minunată, știu că voi doi veți fi foarte fericiți Împreună. Apoi, Linda luă iarăși receptorul. — SÎnt atît de entuziasmată! exclamă ea. De-abia aștept să m-apuc să pun la cale nunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pachet, ne uităm la televizor și mergem la culcare. GÎnd la gînd cu bucurie. Acum știu de ce am acceptat să mă mărit cu tine. — Dan! Linda Îl Îmbrățișează, iar Michael Îmi zîmbește cu căldură și mă strînge stîngaci În brațe. — Felicitări, Îmi spune el la ureche, Înainte să se retragă. Nici că aș putea fi mai fericit pentru voi. — Ellie! Linda se Întoarce spre mine și, În vreme ce mă ia În brațe, cred că Încep să-mi dau seama cît de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
consultanță În regim de colaborare. Cred că a trecut foarte mult timp de cînd ne-am cunoscut. Doamne, nici nu sînt sigură că eram măritată pe atunci. — Erai logodită, cred, pe cale să te căsătorești. Și ziceai că ai un copil? Felicitări! Probabil v-ați mișcat foarte repede. — Le spunem tuturor că a fost conceput În luna de miere, dar, de fapt, eram Însărcinată cînd ne-am căsătorit, așa că presupun că n-a durat mult. — O nuntă sub amenințarea armei? Întreabă Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
singură, deși abia de Înțeleg ce vor de la mine, mi se par a fi peste puterile mele. Noua mea strategie e următoarea: deschid orice plic pe care e scrisă de mînă adresa sau care ar putea fi o invitație, o felicitare, o scrisoare sau ceva amuzant care mi-ar face plăcere. Deschid orice care la prima vedere pare oficial și, În cazul În care nu e o factură restantă (primesc o grămadă de d-astea În ultima vreme) care se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
bani de la tata. O urăsc! I-am dat și-o palmă, dar apoi mi-a părut rău, Însă nu i-am spus. Sunt violentă. Tb să mă schimb. Eseul meu i-a plăcut profului. Mi-a dat un optim cu felicitări. A citit cu voce tare fraza mea despre tridacna, „cea mai mare cochilie din lume Între valvele căreia s-ar putea ghemui un om, pentru a muri“. Am glumit apoi pe seama faptului k ar fi frumos să fim Îngropați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
eșarfa portocalie atingând trotuarul, mâinile subțiri ce sâcâie Într-una fermoarul poșetei: voia s-o deschidă ca să fumeze o țigară, dar se Înțepenise. Antonio cunoștea poșeta aceea violetă, Îi cunoștea toate hainele. — Mă bucur pentru tine, Îi spuse el rece. Felicitări. Dar eu lucrurile vreau să le pun totuși la punct. Copiii mei trebuie să aibă ce-i mai bun. Nu vreau să crească În casa mamei tale ca niște musafiri. Vă las casa. Dar trebuie să vorbim aici, În mijlocul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aș fi moartă. E un Înger. Cântărețul plecă să facă duș, iar Emma Îi telefonă lui Antonio, la Roma. Nu-l mai auzise de trei ani. Antonio nu păru prea entuziasmat de telefonul ei, dimpotrivă, părea ușor deranjat. Îi primi felicitările, dar spuse că oricine În locul lui s-ar fi comportat la fel. Emma Încercă să canalizeze discuția pe un plan mai personal. Antonio Îi spuse că și viața lui particulară mergea bine, ba chiar mai mult, la Începutul lui decembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
computer, neprimind niciodată vreo vizită, Ryan fusese un client foarte confortabil. - În plus, adăugă directorul, datorită permisiunii mele, a scris și a publicat cu succes În timpul Încarcerării În stabilimentul meu. Asta mi-a adus de altfel o excelentă notare și felicitările ministerului. Marie și Lucas cercetară dosarul, care nu le dezvălui mare lucru În plus. Arestat În flagrant delict, Ryan semnase mărturisirile, În două zile jurații Își dăduseră deja verdictul, la vremea respectivă justiția nu Încercase să afle mai mult. Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
stresare” acum aproape fix un an. E sora mamei mele și e foarte îngrijorată în legătură cu femeile de carieră. De fiecare dată când ne întâlnim mă apucă de umeri, se uită adânc în ochii mei cu o căutătură încruntată, și în felicitarea care a însoțit voucherul a scris „Fă-ți puțin timp pentru tine, Samantha !!!” Ceea ce chiar intenționez din plin să fac. Dar am avut câteva chestii urgente de pus la punct la serviciu și nu știu cum a trecut un an fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un moment liber. Sunt avocată la Carter Spink și în clipa asta suntem ocupați până peste cap, e curată demență. Dar o să fie mai bine. Nu trebuie decât să scap de următoarele câteva săptămâni. Oricum, mătușa Patsy mi-a trimis felicitarea de ziua mea de anul ăsta - și mi-am dat brusc seama că mai e puțin și îmi expiră voucherul. Așa că iată-mă, în ziua în care fac douăzeci și nouă de ani. Stau pe o canapea, într-un halat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tot felul de lucruri. Scrisori ale unor firme... contracte care trebuie puse în dosar... invitații expirate... memo-uri... o broșură pentru exercițiile Pilates... un CD pe care l-am cumpărat acum trei luni și pe care credeam că l-am pierdut... felicitarea de Crăciun de anul trecut de la Arnold, cu poza lui în costum de ren tricotat din lână... Zâmbesc când o văd și o pun în grămada cu „lucruri pentru care trebuie găsit un loc”. Sunt și niște plăcuțe gravate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spune Maggie la ușă, și sar de trei metri. Îmi pun instinctiv mâna deasupra memo-ului, deși ea nu se uită la el ; și deși oricum habar nu are ce înseamnă ce scrie acolo. Tocmai am auzit ! șoptește teatral. De la Guy ! Felicitări ! — Îhm... mersi ! Reușesc, nu știu nici eu cum, să mă sforțez să zâmbesc. Mă duc să-mi iau un ceai. Vrei și tu unul ? — Ar fi... super. Mersi. Maggie dispare, iar eu îmi îngrop capul în mâini. Încerc să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să plec la serviciu, superfericită și fără să am nici cel mai mic habar ce avea să se întâmple. În altă lume - într-un univers complet paralel - azi mă trezeam partener la Carter Spink. Și eram înconjurată de mesaje de felicitare. Viața mea era împlinită. Strâng din ochi, încercând să scap de gândurile ce încep să-mi plutească prin minte. Gânduri care te îmbolnăvesc, de genul ce-ar fi dacă. Dac-aș fi văzut memo-ul mai devreme... Dacă pe biroul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
umplându-și farfuria până sus, după care își toarnă un pahar de vin și se așază lângă mine la masă. O clipă, nici unul dintre noi nu spune nimic. Nici măcar nu mă uit la el. În cinstea ta. Nathaniel ridică paharul. Felicitări. — Mda, mersi. — Serios, Samantha. Așteaptă răbdător până când îmi ridic ochii din podea. Indiferent dacă se ating sau nu de ea, e o mare realizare. Vorbesc cât se poate de serios. Mustăcește amuzat. Îți aduci aminte când ai gătit ultima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din domeniul avocaturii. Niciodată, dar niciodată, nu m-am așteptat la așa ceva. — Bine ai venit înapoi, Samantha, spune Greg Parker. — Bine ai venit înapoi, îi țin isonul alți câțiva. David Elldridge îmi zâmbește cu căldură. Guy ridică degetul mare a felicitare. — Avem niște șampanie. Ketterman îi face semn din cap lui Guy, care deschide ușile duble. O clipă mai târziu, două chelnerițe de la Sala de Protocol intră cu tăvi pe care sunt pahare de șampanie. Cineva îmi pune un pahar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
toate fețele, Între degete. — Și... v-ați Împrietenit ? — Nu l-am mai văzut niciodată. Clatină din cap visător. Dar n-am uitat niciodată ziua aia. Problema cu bunicul e că el nu uită nimic niciodată. — Bine atunci, ce zici de felicitările astea de Crăciun ? spun, scoțînd un teanc de felicitări. — Nu arunc niciodată felicitările. Mă privește lung. CÎnd o sa ajungi la anii mei... cînd oamenii pe care i-ai cunoscut și pe care i-ai iubit Încep să dispară, unul cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
l-am mai văzut niciodată. Clatină din cap visător. Dar n-am uitat niciodată ziua aia. Problema cu bunicul e că el nu uită nimic niciodată. — Bine atunci, ce zici de felicitările astea de Crăciun ? spun, scoțînd un teanc de felicitări. — Nu arunc niciodată felicitările. Mă privește lung. CÎnd o sa ajungi la anii mei... cînd oamenii pe care i-ai cunoscut și pe care i-ai iubit Încep să dispară, unul cîte unul... vrei să te agăți de orice lucru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
niciodată. Clatină din cap visător. Dar n-am uitat niciodată ziua aia. Problema cu bunicul e că el nu uită nimic niciodată. — Bine atunci, ce zici de felicitările astea de Crăciun ? spun, scoțînd un teanc de felicitări. — Nu arunc niciodată felicitările. Mă privește lung. CÎnd o sa ajungi la anii mei... cînd oamenii pe care i-ai cunoscut și pe care i-ai iubit Încep să dispară, unul cîte unul... vrei să te agăți de orice lucru care Îți amintește de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care i-ai cunoscut și pe care i-ai iubit Încep să dispară, unul cîte unul... vrei să te agăți de orice lucru care Îți amintește de ei. Oricît de mic ar fi. — Înțeleg, zic, mișcată. Iau cea mai apropiată felicitare, o deschid și Îmi cade efectiv fața. Bunicule ! Asta e de la Smith’s Electrical Maintenance, 1965. — Frank Smith a fost un om foarte cumsecade... Începe bunicul. Nu ! Arunc felicitarea, cu aer hotărît, pe jos. Asta merge la gunoi. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de mic ar fi. — Înțeleg, zic, mișcată. Iau cea mai apropiată felicitare, o deschid și Îmi cade efectiv fața. Bunicule ! Asta e de la Smith’s Electrical Maintenance, 1965. — Frank Smith a fost un om foarte cumsecade... Începe bunicul. Nu ! Arunc felicitarea, cu aer hotărît, pe jos. Asta merge la gunoi. Și nu ai nevoie nici de asta de la... Deschid următoarea felicitare. Southwestern Gas Supplies. Și n-ai ce face nici cu douăzeci de numere vechi din Punch. Le așez pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Asta e de la Smith’s Electrical Maintenance, 1965. — Frank Smith a fost un om foarte cumsecade... Începe bunicul. Nu ! Arunc felicitarea, cu aer hotărît, pe jos. Asta merge la gunoi. Și nu ai nevoie nici de asta de la... Deschid următoarea felicitare. Southwestern Gas Supplies. Și n-ai ce face nici cu douăzeci de numere vechi din Punch. Le așez pe toate Într-o grămadă. Și astea ce sînt ? Iau din nou cutia și scot un plic cu poze. E vreo fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu portofelul de la bunicul, sînt surescitată la maximum. Sper din suflet ca mamei să-i placă darul meu. Nu arată cine știe ce, spun Întinzîndu-i plicul roz. Dar, atunci cînd Îl vei deschide... — Ce poate fi ? spune mama, curioasă. Deschide plicul, apoi felicitarea Înflorată și rămîne cu ochii la ea. Vai, Emma ! — Ce e ? spune tata. — O zi la spa ! spune mama Încîntată. O zi Întreagă, În care să fiu răsfățată. — O idee foarte bună, spune bunicul și mă bate ușor pe mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Se spune că e o excursie destul de OK, spune Kerry cu un zîmbet condescendent. Cazare de cinci stele... bucătarul șef are trei stele Michelin... — Nu-mi vine să cred, zice mama. Răsfoiește surescitată broșura. Uite ce piscină ! Și ce grădini ! Felicitarea mea florală zace, uitată, pe hîrtia de ambalaj. Și, brusc, simt că mai am un pic și-mi dau lacrimile. Știa. Știa. — Kerry, știai foarte bine ce am de gînd, izbucnesc, incapabilă să mă mai controlez. Îți spusesem ! Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Kerry, cu ochi mari, inocenți. Emma, iartă-mă dacă ți-am stricat bucuria momentului... — N-ai de ce să te scuzi, Kerry draga mea, spune mama. Se mai Întîmplă. Și amîndouă cadourile sînt foarte frumoase. Amîndouă. Se uită din nou la felicitarea mea. Doar sînteți foarte bune prietene, nu ? Și nu vreau să vă văd certîndu-vă. Mai ales de ziua mea. Îmi zîmbește, iar eu Încerc să-i răspund cu un surîs. Dar, undeva În adîncul sufletului, mă simt din nou ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ai cunoscut ? Guido. A fost chelner aici acum cîteva veri. — Nu... știu sigur. — A Întîlnit o fată foarte drăguță la el, la drept. Știi, acum și-a luat licența. Dacă ai vreodată nevoie de vreun sfat avocățesc... — Mersi. Păi atunci... felicitări. — Petrecere frumoasă, spune Jack și mă strînge ușor de braț. Nu contează, Emma, n-aveai de unde să știi. Îmi pare sincer rău, scumpa mea ! spune Antonio, cînd Îmi vede fața. CÎnd mai vrei să vii, am să-ți dau cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]