3,685 matches
-
din Plante și animale rostesc cuvântul esențial pentru calificarea acestei viziuni: sărbătoarea: „și iată că trăsura somnului sărbătorească / intră pe potecile privirii” (Mai târziu); iar un poem precum Cocoșul sălbatec e doar o descriere a unei cosmice pregătiri pentru evenimentul festiv: „zăpezile dăruie brocarte / herghelia cuvintelor flutură coame / se aprind lămpile păsărilor în boschete / ferigile își pun colierele de miresme”... Practic, nimic din recuzita scenei nu scapă fervorii combinatorii, iar aceasta dezvoltă, pe o direcție neobarocă și manieristă, gustul pentru rapidele
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și entuziast, în fața universului ce se dezvăluie generos și abundent privirii, în figuri ale etalării și acumulării precum cele amintite mai sus, avându-și corolarul în suita menționată de spații ale spectacolului, atrage, în ultimă instanță atenția asupra caracterului predominant festiv al viziunii lui Voronca. Spațiul său imaginar se definește într-o covârșitoare măsură drept spațiu al sărbătorii, în care se conjugă și desfac proteic o gesticulație ritualic-ceremonioasă, o extraordinară disponibilitate ludic-carnavalescă, formele cele mai diverse de manifestare a spontaneității, a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
asemenea exigențe. Și, de fapt, dacă suntem atenți, cerințe ca acestea sunt ale poetului însuși, căci, cum observam în treacăt mai sus, el nu este atât (sau numai) un contemplator al lumii în sărbătoare, ci un agent al transfigurării ei festive, cel care cheamă universul să se sărbătorească, eliberându-se de povara grijilor și oprimărilor, conturându-și un spațiu al jocului și un timp fără timp, al înfloririi perpetue. E cel care trăiește și imaginează lumea ca sărbătoare, ca și întoarsă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și o celebrare) a însuși celui care o serbează”. Bucurie, cântec, lumină, oglindire, asimilare a mișcării cotidiene cu dansul și cu ceea ce francezul numește loisirs, ca o degajare de apăsările existenței de fiecare zi, creează acea atmosferă destinsă, specifică momentelor festive, de răgaz, - spațiu și timp al “îngăduinței” de a-ți descoperi propria libertate și plenitudine de a fi. Or, cristalizările imaginarului lui Voronca, funciarmente subordonate privirii spectatorului, arată că ele nu sunt decât cazuri particulare ale mai generalei perspective asupra
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
spațiu și timp al “îngăduinței” de a-ți descoperi propria libertate și plenitudine de a fi. Or, cristalizările imaginarului lui Voronca, funciarmente subordonate privirii spectatorului, arată că ele nu sunt decât cazuri particulare ale mai generalei perspective asupra unui cosmos festiv, impulsionată de ceea ce am putea numi voință de sărbătoare, apelul la transfigurarea sărbătorească a tuturor lucrurilor. Obsesia deschiderii, atât de persistentă în scrisul poetului, ca și modelele structurante ce i se subordonează în coagularea spațiului imaginar, participă la caracterizarea acestei
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
prin patru anotimpuri”). La modul ideal, eul poetic se definește, așadar, la Ilarie Voronca, drept un homo festus prin excelență: cel ce trăiește lumea ca pe o sărbătoare sau se înfățișează ca invitând-o, provocând-o, înălțând-o la condiția festivă. Poet al metamorfozelor, Voronca imaginează acest proces ca pe o progresivă generalizare a euforiei specifice cronotopului sărbătoresc, a stărilor de entuziasm și fervoare afectivă, de exuberanță și jubilație. Într-o poezie situată majoritar sub semnul ochiului transfigurator (care, am zice
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de imagini”, „asociații-fulgere”, “în fulgerul unei imagini, toate fântânile universului reînnoite”, „fiecare poem o pupilă”, „o izbucnire temerară” etc., - sunt formule în fond convergente, pe care le rezumă, poate cel mai bine, o alta; „cuvântul, dansator descătușat”, concentrând deopotrivă exuberanța festivă și, indirect, fundalul negativ de care se distinge. Cel puțin o dată, autorul eseului-confesiune Între mine și mine, numește direct sărbătoarea ca unicronotop ideal, sinonim cu poezia, scriind că: „descălecat de pe înțelesul imediat și util”, cuvântul se cuvine să capete „o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
etc. conturează un spațiu al profunzimii imaginative, în care nici o parcelă nu trebuie să rămână neocupată. Am văzut, pe de altă parte, cât de frecvente sunt metaforele înseși ale acestei lumi ce învestește aproape totul în productivitatea imaginației și abundența festivă a „produselor” ei, de la vitrină, panoplie, garderobă la atlas, catalog, jurnal sau sală de bal, arenă de circ etc. etc. Un du-te-vino necontenit între ființe și lucruri, cu „ciubotele de șapte poști” ale poemului, face ca „lanțul de-ncete schimburi
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
V. Băncilă, Declinul sărbătorii, în Gîndirea, XV, 1936, nr. 5, p. 229. . P.P. Drogeanu, Practica fericirii, București, Ed. Eminescu, 1985, p. 33. . Apud P.P. Drogeanu, Op. cit., p. 45. . v. și P.P. Drogeanu, Op. cit., p. 28: „Barochismul frecvent invocat al actelor festive vine desigur, în primul rînd, din decorul lor caleidoscopic, din mișcarea turbionară la care sînt supuse lucrurile și ființele iubitoare de regular, de arabesc, și de efemeră împodobire”. . Ibidem, p. 309. . v. Gramatică, în Punct, 1924, nr. 6-7. . Între mine
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu o tematică la ordinea ideologică a zilei: Louise Michel - o eroină a Comunei, Lenin și problema culturii și Un animator: Alexandru Herțen. Și Al. Cerna-Rădulescu, cronicar literar în câteva numere de început, scrie articolul Elogiul științei sovietice ori glosează festiv, ca în Un titan al muncii: Alexei Stahanov, iar Gala Galaction, prezență altminteri întâmplătoare în revistă, i se alătură cu însemnările intitulate Sfințenia muncii. Laurențiu Fulga, și el autor al unor articole conjuncturale, publică și fragmente din romanul în lucru
VESTEA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290506_a_291835]
-
numită de Colegiul universitar pentru elaborarea programului ceremoniilor și formată din rector, decani, profesorii Teohari Antonescu și A. D. Xenopol, a fost stabilită abia la 3 octombrie . Cu ocazia aceleiași ședințe, s-a decis ca Antonescu și Xenopol să redacteze actul festiv ce urma a fi prezentat la inaugurarea Universității, În prezența invitaților. Venirea suveranilor la Iași cu prilejul deschiderii noului palat a constituit un motiv temeinic pentru autoritățile locale să inițieze un amplu proces de cosmetizare a urbei. Confruntat cu probleme
CAROL I ŞI INAUGURAREA PALATULUI UNIVERSITAR DIN IAŞI (1897). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by I. NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1283]
-
și care reflectă, de fapt, profilul mediu al cetățeanului - manifestă un interes atât de redus față de problemele curente ale instituției. Din punctul de vedere al autorităților, cele mai importante lucruri sunt: 1) asigurarea unei paze adecvate a obiectivului; 2) prezența festivă a arhivelor În anumite secvențe, de regulă cu caracter funerar, din cadrul circului ideologico-mediatic: la comemorări, simpozioane, sfeștanii și parastase. După cum le spune numele pompos care li s-a atribuit, toate arhivele de la noi sunt naționale, naționalismul fiind, În epoca modernă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
să remarcăm cu ușurință faptul că aceasta are În spate o istorie venerabilă, aptă să genereze tradiții legitimante pentru generațiile de azi. Dar aceste tradiții pot fi utilizate În modalitățile cele mai diferite. Ne putem mândri cu ele În ceasurile festive, dar, de asemenea, ne putem camufla În spatele lor neîmplinirile prezentului, În momentele de eclipsă a spiritului critic. Chiar dacă nu a avut universități de vechimea celei din Bologna, Transilvania s-a integrat totuși, Încă din Evul Mediu, În fluxul universitar european
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mecanism creator de semnificație se manifesta cu atât mai intens atunci când era vorba despre un moment cu caracter excepțional, prin natura sa, cum era sărbătoarea. Fără Îndoială, nu trebuie să exagerăm nici În acest sens, conferind oricărei petreceri sau manifestări festive atributele unei liturghii solemne, Încărcată de semnificații grave. Émile Durkheim, care profesa o Înțelegere funcționalistă a religiei, văzută ca factor suprem de integrare socială, este foarte categoric În această privință. Pentru el, sărbătoarea (chiar dacă are un caracter religios) ține tocmai
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Roger Chartier, autorul unui studiu de referință cu privire la acest subiect: ...sărbătoarea este unul dintre terenurile privilegiate unde clasele dominante pot Întâlni poporul; și, de la Înregistrarea superstițiilor la notele de călătorie, Înflorește o Întreagă literatură care Înmulțește comentariile „etnologice” despre practicile festive ale mulțimii. Însă, totodată, autoritățile de toate felurile curăță și schimbă neîncetat sensul ceremoniilor În care se manifestă ignoranța și ciudățenia populară. Populară fiind, este comentată, cenzurată: sărbătoarea „populară” veche este Întotdeauna obiectul unei Îndoite dorințe a elitelor, care ar
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
rurale. Ca și În principatul Transilvaniei, intervenția nobilimii În problematica sărbătorilor țărănești prilejuiește afirmarea alterității, legitimarea distanței și dominației sociale, prin sublinierea diferenței culturale care separă cele două clase. După cum scrie Ovidiu Ghitta XE "Ghitta" : În afara diversității prolixe a obiceiurilor festive ale uniților, autoritățile sătmărene mai remarcară un aspect criticabil: sărbătorile bisericești ale celor de rit grec sunt nenumărate. În concluzie, două mari hibe figurau În contul noii denominațiuni catolice. Distanți și malițioși - dovedind din plin că se raportau la lumea
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ai Academiei Mihăilene. Acestea cuprind, între altele: vizite la Liceul Internat și Școala Normală „Vasile Lupu”, la Trei Ierarhi și Sf. Nicolae Domnesc, la așezămintele Sf. Spiridon, pelerinaj la mormântul lui Mihail Kogălniceanu și dezvelirea statuii acestuia în fața Universității, deschiderea festivă a cursurilor pentru anul universitar 1911/1912. Festivitățile se încheie cu o vizită la Cetățuia, unde se pune piatra fundamentală a 42 noilor construcții de acolo, proiectate de arhitectul N.Ghika Budești și unde „aviatorul român Vlaicu, cu aparatul inventat
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
depășit : „Directorul mulțumește la toți și felicită pe cei care au mai multe procente peste sută și mustră pe alții pentru că nu reușesc să facă altă ispravă decât să împlinească suta de procente în cap”. Apoi are loc o ședință festivă de premiere a „fruntașilor” în muncă. Conducerea DRGBP ia loc la masa prezidiului, dar, de neînchipuit, pe zidul din spate e doar un text din care cadrul nu lasă să se vadă decât „Trăiască Republica Populară Română !”. Că Stalin dispăruse
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pe peretele aflat în partea opusă geamurilor, intensificând senzația de orbire. În bănci, așezați după o ordine de ei știută, se află absolvenții de acum 20 de ani, mulți dintre ei alături cu soția sau cu soțul. Îmbrăcați în ținută festivă, bărbații dau semne vădite că îi stânjenesc sacoul și cravata și își adună discret cu batista picăturile de sudoare de pe față. Femeile, avantajate din acest punct de vedere, poartă bluze sau rochii subțiri, vaporoase, și discută în surdină cu colega
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
și Palatul Patriarhal de pe Dealul Mitropoliei din capitală (arh. Gh. Simotta). Este în mod evident un gest politic: catedralele sunt de dimensiuni evident gigantice în raport cu locul amplasării lor și ocupă locuri privilegiate în centrele respectivelor orașe, destinația lor fiind una festivă și simbolică mai degrabă decât liturgică 8. Un al doilea val de arhitectură românească (în care administrația va fi la fel de activă ca și biserica ortodoxă) va urma în orașe secunde ale Transilvaniei și chiar în Secuime în anii treizeci. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
la 47. Toate acestea (mai puțin Polonia), vor fi prezente la conferința generală de constituire a organizației internaționale de la San Francisco. Diplomația americană a pregătit aderarea statelor sud-americane la Declartație. Astfel, la 25 aprilie 1945 se deschidea, Într-un cadru festiv, În clădirea Operei din San Francisco, lucrările Conferinței Generale a Națiunilor Unite pentru crearea organizației internaționale. Președintele american, H. Truman a adresat un mesaj reuniunii, subliniind importanța deosebită a sarcinii ei. Erau reprezentate 282 delegații și 1444 consilieri și asistenți
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Paraschiva Cozma, Maria Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93559]
-
secolului: el nu datorează enclavizarea sau exilarea sa decât unei conjuncturi politice, economice, pe scurt, unei conjuncturi istorice particulare. Astăzi, puține grupuri din lume ignoră munca salariată și importul bunurilor venite de la oraș. Indienii Kayapo din Amazonia, în ținută rituală festivă, manifestă la Altamira sau Brasilia împotriva violărilor de teritoriu și își înregistrează video "actualitățile" lor. Rezistența la islam a populației Kalash din Hindoukouch și a dogonilor din Bandiagara este cu grijă pusă în scenă pentru a păstra resursele turistice din
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
din tot sufletul promovarea artei naive. Ei aveau de foarte multe ori rolul de membri ai juriului de selectare a lucrărilor și de departajare pe diferite criterii pentru acordarea râvnitelor premii. Uneori ei luau poziția criticului de artă pentru momentul festiv de deschidere a expoziției. Aceștia erau precum: Ion Vlasiu, Ion Frunzetti, Octavian Angheluță, Petre Comarnescu, N. Argintescu-Amza, precum și numeroși artiști de prestigiu cum ar fi: Ion Pacea, Ion Sălișteanu, Constantin Baciu, Gheorghe Adoc, Ion Murariu, Adrian Petringenaru, Radu Ionescu, Constantin
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
de artiști români, care au dovedit că arta naivă românească este la cel mai înalt nivel pe simezele internaționale, datorită originalității și spontaneității artistului, care a știut să pună în valoare tradițiile și obiceiurile străvechi ale culturii noastre. La masa festivă de la Ediția a VIII-a a Salonului Internațional de Artă Naivă, București, se leagă o strânsă prietenie între trei artiști naivi; Mihai Dascălu (Oradea), Gustav Ioan Hlinka (Reșița) și Costel Iftinchi (Iași), propunându-se a se tipări întâmplările din viața
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
Stroe, flăcăul care confecționa “condeie” și observatorii); “Scrisoarea III” de M. Eminescu (solul, Baiazid, Mircea cel Bătrân, observatorii); “Stejarul din Borzești” de E. Camilar (Ștefăniță, Mitruț, moldovenii, tătarii, observatorii) etc. Aceste mici scenete au fost interpretate În clasă, În sala festivă În prezența părinților, la grădinița din apropierea școlii. Pentru a crea atmosfera epocii am procurat costume de la Teatrul Național sau și-au confecționat copiii costumele cu ajutorul părinților sau bunicilor. De un real succes s-au bucurat jocurile de competiție ( de obținere
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Roxana Lupu Ştefan () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93551]