3,791 matches
-
, Alexandru (pseudonim al lui Alexandru Hegheș; 17.III.1946, Arad), prozator. Este fiul Profirei (n. Rusu), coristă la Filarmonica „Banatul”, și al lui Alexandru Hegheș, profesor universitar. A urmat, în Timișoara, școala profesională (1960-1964) și liceul la fără frecvență (1972-1974). A practicat diverse meserii: frezor, strungar, corector la Întreprinderea Poligrafică „Banatul” etc. A colaborat la „România literară”, „Orizont”, „Luceafărul
DEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286709_a_288038]
-
inginer topograf, apoi „cap de masă” la Cancelaria Domnească (după 1840), G. era unul dintre tinerii intelectuali care, grupați în jurul lui I. Heliade-Rădulescu, au participat la inițiativele culturale ale acestuia. Pentru crearea repertoriului trupei românești de teatru, înființată de Societatea Filarmonică, a tradus și tipărit în 1836 Domnul Pursoniac de Molière. Din același autor, tot în tălmăcirea lui, s-au reprezentat George Dandin sau Bărbatul cornat în părere și Bolnavul imaginar. Ultima comedie era anunțată ca aflându-se sub tipar în
GRADISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287326_a_288655]
-
oră”, „Apărarea”, „Buletinul apărării patriotice”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Orizont”, „Mondial Magazin”, „Victoria”, „Contemporanul” ș.a. Mai tipărește traducerile incluse în volumul Din lirica libertății și biografia George Washington de W. Wilson. Cum face parte, începând cu 1954, din „lectoratul literar-muzical” al Filarmonicii Române, dă tiparului două traduceri - biografiile Mihail Ivanovici Glinka de V. V. Stasov și Chopin de Franz Liszt -, precum și lucrările Wolfgang Amadeus Mozart (1956) și, în colaborare, Ghid de concert (1961). A mai semnat articole și cronici muzicale în periodice de
CRISTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
și fratele lui Șerban Cioculescu. A absolvit Liceul „Mihai Viteazul” din București și Facultatea de Chimie din Cluj, după care urmează cursuri de pian la Conservatorul din Viena. A fost subdirector al Operei Române din București (1930), director adjunct al Filarmonicii (1934), administrator delegat al Radiodifuziunii Române (1944-1946), consilier artistic la Opera Română din București (1945-1947), secretar al Centrului Român al PEN-Clubului (1936-1940), redactor și secretar de redacție al „Revistei Fundațiilor Regale”. A fost întemnițat de două ori, prima dată (1941-1942
CIOCULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286256_a_287585]
-
mai oferă ocazia participării la cursuri muzical-literare, pe care le va frecventa sistematic, din 1912. În 1914 se căsătorește cu pianista Muza Ghermoni și revine în țară. Începe o activitate intensă de muzicolog, inițiază cicluri de conferințe, prezintă programele concertelor Filarmonicii și ale Societății de Radiodifuziune chiar de la înființarea acesteia, în 1928, și până în 1946. Este profesor de istoria muzicii la Conservatorul „Pro Arte” din București, între 1936 și 1939. În mai 1945 este numit director al Filarmonicii „George Enescu”, în 1947
CIOMAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286263_a_287592]
-
conferințe, prezintă programele concertelor Filarmonicii și ale Societății de Radiodifuziune chiar de la înființarea acesteia, în 1928, și până în 1946. Este profesor de istoria muzicii la Conservatorul „Pro Arte” din București, între 1936 și 1939. În mai 1945 este numit director al Filarmonicii „George Enescu”, în 1947 devenind președinte, post pe care îl deține până la moarte. Pentru activitatea literară fusese primit în Societatea Scriitorilor Români, în 1922. În paginile revistelor mai poate fi recunoscut și după semnătura Em. C. Primul studiu muzical al
CIOMAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286263_a_287592]
-
cu scopuri nobile și educative, însă nici un c.l. Numai I. Heliade-Rădulescu este întemeietorul febril a două astfel de organizații, cu tentă pronunțat pedagogică în principiu, dar care ar fi putut promite și dezvoltări similare: o societate literară și una filarmonică, aceasta din urmă propunându-și promovarea teatrului național și anunțând, la 20 ianuarie 1834, deschiderea Școalei de muzică vocală, de declamație și de literatură; ambele eșuează însă sub impactul unor disensiuni politice. Astfel încât abia odată cu apariția Junimii se va înregistra
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
muzicologie, referitoare la perioada romantică, Trei romantici: Chopin, Schumann, Liszt, a rămas în manuscris, ca și romanul Taraful de noapte. În anii de după război, activitatea de scriitor a lui G. se estompează, autorul limitându-se la cariera de pianist în cadrul Filarmonicii din București (1948-1967). Revine nesemnificativ, în 1966, cu o antologie de proză fantastică și de anticipație, intitulată Acul de cravată, și cu Poeme, volum eclectic, ce cuprinde mai ales elegii, pasteluri și „peisaje”, ancorate prozaic, din ce în ce mai mult, în realitatea timpului
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
muzicale, vizitarea expozițiilor și vizionarea spectacolelor de teatru era un comportament generalizat și care asigura momente de „evadare”din cotidianul frustrant. în perioada comunismului era o remarcabilă producție literară, artistică, foarte gustată de publicul larg. Mersul la concertele date de Filarmonicile din orașe, frecventarea spectacolelor de teatru, lectura cărților de literatură ce apăreau traduse (tot mai puține) sau ale scriitorilor români, gustul pentru ziarele și revistele culturale făceau parte din viața curentă a românilor. Un cunoscut filosof român din acea perioada
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
legat de despărțirea de Cezar Bolliac. Heliade Rădulescu s-a întors împotriva mai tânărului poet (între ei era o diferență de aproape cincisprezece ani), după ce câțiva ani relația lor fusese excelentă. Criticul îl ajutase pe Bolliac să intre în Societatea Filarmonică, îl publicase în Curierul românesc și îi sprijinise primele inițiative publicistice. Iar acesta îi răspunsese cu fidelitate, afirmată fără sfială 13. Ce a provocat ruptura? Bolliac se lansase recent în lumea presei editând Curiosul, un ziar de format asemănător Curierului
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ori prin coloniile penitenciare eu am mers cu el și am fost cei mai buni prieteni. Când eram eu strigat, imediat după mine era strigat și Popa Dumitru, și invers. După detenție a fost preot la biserica Sf. Ioan, de pe lângă Filarmonica Iași. Este singurul om cu care am ținut legătura mai strâns, pentru că eram ca frații. A murit, Dumnezeu să-l ierte!, iar la înmormântare au fost de-au slujit 27 de preoți. C. I.: Ce gardieni ați avut pe la Salcia
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Mi-am spus: "hai să mă duc și eu să cânt". Și am luat un vecin cu mine, nici nu i-am spus mamei, ai mei erau la servici, "haideți cu mine, că știu unde este venită Televiziunea", era la Filarmonică. Ne ducem la regizor, nici el nu știa, săracul, nimic, și îi spun: "eu vreau să intru în emisiune, să cânt". S-a uitat mirat la mine și mi-a spus: "nu se poate acum, dar pentru că te văd așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
pedagog. În perioada 1973 1979, guvernul american a avut un acord cu guvernele din fostele țări socialiste, numit "Ambasadorii prieteniei". În România au concertat ansambluri de jazz, așa-numitele "bigbands", dar și orchestre simfonice. Una dintre acestea a cântat, la Filarmonica din Iași, lucrări de compozitori români: Rapsodia a II-a de George Enescu, "Amurg de toamnă" de Alfred Alessandrescu și câteva piese, tot așa, ceva mai ușoare, din creația romantică. Dar, atenție, nici unul dintre cei 60 de instrumentiști foarte tineri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
D.P. ...Sunt un artist care își caută, încă, drumul. A.V. Încă! D.P. Încă... Ovidiu Bălan A construi. A fi muncitor. A nu refuza provocările vieții. A fi calm, lucid și sensibil până la incandescență în fața orchestrei. A fi constructor de filarmonică și arhitect de edificii muzical-spirituale. A prețui valoarea fiecărui minut. A ști să vorbească și să zâmbească puștilor, a avea harul de a-i atrage spre arta sunetelor. A fi punctual și amabil ca un neamț. Sau ca un american
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
confesiunii, gândurile, amintirile lui Ovidiu Bălan au fost segmentate de o repetiție cu orchestra, de un curs de dirijat cu tineri din Statele Unite ale Americii, de probleme administrative rezolvate rapid, eficace. Pe ecranul televizorului și în paginile de carte, culisele filarmonicii nu se simt. Nici măcar episodul "păsăresc," ieri absurd, astăzi puțin comic, nu a încetinit sau întrerupt pulsul regulat al repetițiilor, concertelor și turneelor orchestrei filarmonicii din Bacău. Contează numai drumul spre luminile rampei. Și spectacolul. O să depășesc greutățile, o să fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de probleme administrative rezolvate rapid, eficace. Pe ecranul televizorului și în paginile de carte, culisele filarmonicii nu se simt. Nici măcar episodul "păsăresc," ieri absurd, astăzi puțin comic, nu a încetinit sau întrerupt pulsul regulat al repetițiilor, concertelor și turneelor orchestrei filarmonicii din Bacău. Contează numai drumul spre luminile rampei. Și spectacolul. O să depășesc greutățile, o să fac o orchestră, o să construiesc A.V. Nu putem să începem discuția decât pe scenă, pentru că scena este viața dumneavoastră, nu? Ovidiu Bălan Aș putea spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
și în felul acesta ne-am dezvoltat împreună. Sigur, el dându-mi indicații prețioase, pe care le cunoștea de la tatăl lui. A.V. E de prisos să vă întreb dacă mergeați la concertele celor două orchestre importante din București a Filarmonicii și a Radioteleviziunii. O.V. Mergeam la concerte, da. Mi-l amintesc pe George Georgescu, îi văd și acum mișcarea generoasă a mâinii deasupra tuturor instrumentelor din orchestră, mergeam duminică dimineața la concertele dirijate de Mihai Brediceanu. Important este că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
al folclorului, înfrumusețând, încărcând inutil melodia originală, orchestrațiile aveau un aspect aproape simfonizat, dar presupuneau auzul foarte bun al instrumentiștilor din ansambluri, al interpretului, să știi să dirijezi, să citești o partitură. O.B. Sigur. Am dirijat un concert al Filarmonicii din Ploiești, dedicat lui Paul Constantinescu, când s-au împlinit 100 de ani de la nașterea sa. Am văzut scris pe partiturile lui anii în care le-a compus: '51, '53. Și o lucrare scrisă în 1941! Care a stat ascunsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
v-a lăsat Bacăul, atunci, impresia că "uite, plec din capitală, și ajung într-un oraș prăfuit..." O.B. O, mult timp am fost obsedat de ideea asta... Chiar după ce am reușit la concurs, și eram dirijor titular al orchestrei filarmonicii din Bacău, după o repetiție de trei ore și jumătate-patru ore, flămând, obosit, plecam să mănânc ceva, și numai asta îmi spuneam: "ce cauți tu, măi băiete, aici?" Dar, după ce mă întorceam la filarmonică, să continui repetițiile, cu prânzul luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
și eram dirijor titular al orchestrei filarmonicii din Bacău, după o repetiție de trei ore și jumătate-patru ore, flămând, obosit, plecam să mănânc ceva, și numai asta îmi spuneam: "ce cauți tu, măi băiete, aici?" Dar, după ce mă întorceam la filarmonică, să continui repetițiile, cu prânzul luat, cu organismul care își recăpăta puterile, îmi spuneam: "nu-i nimic, o să depășesc greutățile astea, o să fac o orchestră, am să construiesc." A.V. Sunteți o fire optimistă? O.B. Da! În general, văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
vând ouă, chiar dacă a fost nevoie să vând carne, să cresc pui în colaborare cu diverși colegi, pe-atunci directori la unele întreprinderi, care au înțeles prin ce perioadă trecem. Și am depășit momentul. Nu uitați că în perioada respectivă, filarmonica din Bacău era singura instituție de acest tip din țară care asigura lună de lună salariile instrumentiștilor. Nu uitați că în acele timpuri, veneau din toată țara dirijori și soliști să colaboreze cu noi, și în loc să se întoarcă acasă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cu ce trebuie să tratăm anumite boli... Nu creșteam 5-10 pui, creșteam zeci de mii de pui! Apoi îi vindeam, și din rabatul comercial, sigur că ei își decontau cheltuielile, iar noi aveam bani care circulau tot timpul în contul filarmonicii, niciodată contul nu era gol! M-a obligat viața! Bineînțeles că ar fi fost de preferat să-mi văd de partitura mea, de Beethoven sau de Ceaikovski, dar aveam responsabilitatea celor care lucrau aici cu mine. Eu nu puteam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
nu aveam orchestra. Și ca să pot avea orchestra, trebuia să muncesc să-i asigur anumite condiții, că altfel... A.V. Ați fost mai norocos decât maestrul Ion Baciu, exact în acei ani, exact ca și dumneavoastră, dirijor și director de filarmonică, al celei din Iași, care a trebuit să se roage de directori de fabrici, de uzine să-l ajute financiar spre a plăti salariile angajaților! Dar prin anii '86-'87 nu a mai putut... O.B. La Bacău, am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
pe înțelesul lor. O.B. A venit odată un oaspete, și când a văzut Casa de cultură plină de copii veniți la concert și ascultând în liniște, a întrebat cum este posibil. Și i-am răspuns, da, este posibil, pentru că Filarmonica lucra în colaborare cu Inspectoratul școlar și cu profesorii de muzică. Pe parcurs, numărul copiilor s-a mai diminuat puțin, și îmi pare rău. Noi organizam concerte și la Buhuși, aveam stagiune de concerte educative și în comunele apropiate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cu profesorii de muzică. Pe parcurs, numărul copiilor s-a mai diminuat puțin, și îmi pare rău. Noi organizam concerte și la Buhuși, aveam stagiune de concerte educative și în comunele apropiate de Bacău, în afara concertelor săptămânale de aici, de la filarmonică. Au fost ani în care aveam câte 3-4 producții pe săptămână! Au fost și perioade în care făceam câte două concerte educative pe zi... Nu regret toate astea, pentru că mi s-a întâmplat la Milano, acum doi sau trei ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]