5,981 matches
-
Ucuriș, j. Bihor), poet, prozator și eseist. Este fiul Elisabetei (n. Sfășie) și al lui Teodor Turcuș, țărani. Urmează școala generală în satul natal, Craiova și Tăuți, județul Arad, apoi Liceul „Moise Nicoară” din Arad (1958- 1962) și Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1962-1967). Va lucra ca profesor de limba și literatura română la școli generale din județul Timiș, apoi ca muzeograf-etnograf la Muzeul Banatului din Timișoara (1969-1975), redactor la revista „Orizont” (până în martie 1990), redactor (1991-1997), apoi șef
TURCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]
-
București), istoric și teoretician literar. Este fiul Floricăi Tudorică (n. Dobrescu), economistă, și al lui Nicolae Tudorică, ofițer. Își face studiile la București, unde va fi licențiat al Facultății de Limba și Literatura Română (1964) și va obține doctoratul în filologie (1980). Intră în sistemul universitar, promovând până la gradul de conferențiar la Catedra de teoria literaturii de la Facultatea de Litere bucureșteană. Debutează în 1963, la „Gazeta literară”, iar editorial cu studiul Analiza de text: Tradiție și inovație, în volumul colectiv Analiză
TUDORICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290291_a_291620]
-
1993, publicist-comentator la revista „Viața românească”. În 1991 devine asistent la Catedra de engleză a Facultății de Limbi Străine a Universității din București, unde în 2002 va avansa la gradul de profesor. În noiembrie 1992 obține titlul de doctor în filologie, iar în 1994 i se acordă o bursă Fulbright, în cadrul căreia face cercetări de specialitate și predă la Universitatea Statului Pennsylvania din SUA. E prezentă și în „Amfiteatru”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Steaua” ș.a. Debutează editorial
TUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290303_a_291632]
-
, Andrei (1.IX.1948, Cigârleni, j. Chișinău), critic literar și poet. Este fiul Eudochiei (n. Cvațuc) și al lui Afanasie Țurcanu, țărani. A absolvit Școala Medie din Hâncești (1966) și Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1971). Lucrează un an în calitate de redactor la Direcția emisiunilor pentru copii a Televiziunii din Chișinău. În 1972 se înscrie la aspirantură la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova, unde în 1996 va obține
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
din Chișinău (1971). Lucrează un an în calitate de redactor la Direcția emisiunilor pentru copii a Televiziunii din Chișinău. În 1972 se înscrie la aspirantură la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova, unde în 1996 va obține titlul de doctor în filologie cu teza Evoluția poeziei postbelice din Moldova. Între 1975 și 1990 este cercetător științific la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe din Chișinău. Ales în 1990 deputat în primul Parlament democrat, în 1993 va fi numit consilier
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
, Eugenia (22.IX.1930, Brăila), critic și istoric literar, editoare și prozatoare. Este fiica Gherghinei (n. Vrânceanu) și a lui Ion Nicu Tudorică, mecanic-ajustor. Urmează școala primară și liceul la Brăila (1940-1949), iar Facultatea de Filologie la Universitatea din București, absolvind în 1953. Până în 1985, când s-a pensionat, este redactor și șef al secției de critică la „Viața românească”. Debutează la aceeași revistă, în 1953, cu un articol despre George Coșbuc. A mai colaborat la
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
Nicolae Turtă; 25.XI.1941, Iacobeni, j. Botoșani), poet și publicist. Este fiul Eugeniei (n. Iordăchescu) și al lui Gheorghe Turtă, agricultor. A absolvit școala generală la Iacobeni, apoi Școala Medie Tehnică din Câmpulung (Muscel) (1957-1961) și cursurile Facultății de Filologie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași (1961-1966). Se angajează ca redactor de emisiuni culturale la Studioul de Radio Iași, din 1971 face parte din redacția revistei „Cronica”, iar din 1999 e muzeograf la Muzeul Literaturii Române din Iași. Debutează
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
cât era în funcție, predase materialismul dialectic și istoric, apoi estetica generală la instituții bucureștene de învățământ artistic universitar. Din 1961 este profesor de limba română la o școală generală din Băneasa, concomitent urmând, la cursuri fără frecvență, Facultatea de Filologie a Universității din București, absolvită în 1965. Numit în 1966 lector suplinitor la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie din Craiova, își susține doctoratul în 1972 cu o monografie despre Grigore H. Grandea. Este promovat conferențiar, iar în
ŢUGUI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
este profesor de limba română la o școală generală din Băneasa, concomitent urmând, la cursuri fără frecvență, Facultatea de Filologie a Universității din București, absolvită în 1965. Numit în 1966 lector suplinitor la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie din Craiova, își susține doctoratul în 1972 cu o monografie despre Grigore H. Grandea. Este promovat conferențiar, iar în 1977 profesor, șef al Catedrei de literatură română și universală, unde funcționează până în 1984, când este obligat să se pensioneze. Debutează
ŢUGUI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
unei bogate biblioteci. În orașul natal urmează cursul primar la Școala de Băieți nr. 1 și cel secundar la Liceul „Ion C. Brătianu”, susținându-și bacalaureatul în 1907. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din București, secția de filologie modernă (limba și literatura germană), pe care, după ce va face un stagiu de specializare la Universitatea din Jena, o va absolvi în iunie 1912. Se va fi încadrat în învățământul de stat, căci cerea și primea în aprilie 1913 cetățenia
TRIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
București, săptămânal, între 8 iulie 1845 și 2 mai 1848. Editor și redactor este Ioan Genilie, profesor la Colegiul „Sf. Sava”. U. are subtitlul „Noutăți din toată natura, cultura, literatura” și publică articole de geografie (scrise de redactor), studii de filologie și istorie (de A. T. Laurian și I. C. Massim), unele dintre ele criticând ideile lingvistice ale lui I. Heliade-Rădulescu, poezii și proză. În afară de Genilie, cu versuri au colaborat Al. Pelimon, I. Costinescu, Gh. Peșacov și mai puțin cunoscuții D. B. Chirculescu
UNIVERSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290360_a_291689]
-
, Silvia (16.X.1942, București), istoric literar. Urmează școala primară și gimnaziul la Șercaia (județul Brașov), Liceul „Radu Negru” din Făgăraș (1956-1960) și Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, pe care o va absolvi în 1965. Până în 1976, când își susține doctoratul cu teza intitulată Opera lui Anton Holban, lucrează ca preparator (1965-1970), apoi ca asistentă la Institutul Pedagogic
URDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290370_a_291699]
-
, Paul (6.V.1941, Cernavodă), poet, prozator și gazetar. Este fiul Silviei (n. Constantinescu) și al lui Pavel Simion Tutungiu, ofițer. Urmează liceul la Călărași (1955- 1959) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1961-1965). După absolvire lucrează la publicațiile „Steagul roșu” (1966-1967), „Dâmbovița” (1967-1968), „Satul socialist” (1969-1971) și la revista „Teatrul” (1973-1989), al cărei cenaclu îl conduce în perioada 1979-1989. Director al săptămânalului „Evenimentul” (1990-1992), ulterior va fi președintele
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
1947, Gheorgheni), poet, prozator și dramaturg. Este fiul Carolinei (n. Kostandi) și al lui Ioan Udrea, subinginer la CFR. După școala generală, începută la București (1953) și terminată la Cluj (1960), urmează aici Liceul „Mihai Eminescu” (1960-1964) și Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității „Babeș-Bolyai” (absolvită în 1969). Face parte din redacțiile revistelor „Amfiteatru” (1965-1967) și „Echinox” (1969-1971). Redactor la Studioul de Radio Cluj din 1970, se vede obligat, în 1985, să încerce alte locuri de muncă
UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
de pe Ampoi de Petre Micul. „Bibliografii” este obișnuita rubrică unde se semnalează publicarea unor volume recente, aparținându-le lui Titu Maiorescu, T.T. Burada, Carmen Sylva, Moses Gaster (Chrestomație română, I-II), A. Philippide (Principii de istoria limbii), Lazăr Șăineanu (Istoria filologiei române) ș.a. U. găzduiește nu puține atacuri imunde și replici sub pragul polemicii de idei, până la insulte, falsuri și mistificări, îndreptate împotriva unor instituții și personalități din România. Denaturarea realității apare în articole ca Părintele Șaguna, Basme științifice (o ironie
UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
, Radu (25.I.1946, Ulmeni, j. Maramureș), poet. Este fiul Elenei (n. Miclăuș) și al lui Matei Ulmeanu, contabil; prenumele la naștere: Radu Florian. Urmează școala generală (1952-1959) și liceul (1959-1963) la Satu Mare, apoi Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1963- 1965), pe care o continuă la Iași (1965-1968); revine la Cluj, unde își trece licența în 1975. Intră în jurnalistică la „Cronica sătmăreană” în 1968 și concomitent în învățământ, ca profesor în județele Cluj
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
Rugetu, j. Vâlcea - 19.IX.1994, Timișoara), poet, prozator și publicist. Este fiul Anei (n. Comănac) și al lui Damian Ureche, muncitor forestier. A urmat cursul seral la liceele „Moise Nicoară” din Arad și „Constantin Diaconovici-Loga” din Timișoara, Facultatea de Filologie a Universității din același oraș (1966-1974) și cursuri de ziaristică la București. După o perioadă în care a lucrat ca tăietor de lemne la pădure și muncitor în întreprinderi forestiere și miniere, intră corector la ziarul „Flacăra roșie” din Arad
URECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
URSU, Horia (1.VIII.1948, Măhăceni, j. Alba), prozator. Este fiul Victoriei Ursu (n. Popa), educatoare, și al lui Iulian Ursu, profesor. Urmează școala generală și liceul la Ocna Mureș și Facultatea de Filologie, secția franceză-română, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. După absolvire este scurt timp profesor de liceu la Timișoara, apoi asistent la Institutul Pedagogic din Baia Mare (1971-1986) și din nou profesor de liceu în același oraș (1986-1989); în 1990 devine cadru didactic
URSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
Mihai Eminescu” în octombrie 1950, avându-l ca director pe Mihai Novicov (urmat, în 1951, de Petre Iosif și de Iosif Moise Aldan) și a funcționat până în 1955, când a fost inclusă ca secție de critică literară în Facultatea de Filologie a Universității din București. Uniunea organiza frecvent, în plen sau în secții, dezbateri pe teme ideologice, fie privind literatura în ansamblu, fie doar un gen literar. Unele erau prilejuite de evenimente politice de la noi sau din Uniunea Sovietică, cea de la
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290357_a_291686]
-
, Tudorel (19.III.1960, Timișoara), critic literar. Este fiul Constanței Urian (n. Koller), muncitoare, și al lui Gheorghe Urian, funcționar. Urmează la Timișoara liceul (absolvit în 1979) și Facultatea de Filologie, secția română-franceză (1980-1984). Până în 1989 funcționează ca profesor în comuna Zetea (județul Harghita), după care începe o susținută activitate publicistică: este redactor, șef de secție, publicist-comentator (1990-1995), redactor-șef și director editorial (1995-2000) la „Cuvântul”, iar ulterior redactor-șef adjunct
URIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290376_a_291705]
-
, Cornel (3.VIII.1943, Lugoj), critic și istoric literar, eseist. Este fiul Elenei (n. Săbăilă) și al lui Corneliu Ungureanu, notar; prenumele la naștere: Corneliu-Tiberiu. Urmează Liceul „Traian Doda” din Caransebeș (1956-1960) și Facultatea de Filologie, secția română-germană, a Universității din Timișoara (1960- 1965). Obține doctoratul cu o teză despre V. Voiculescu (1984). După absolvire va fi profesor la Vălișoara (1965-1966) și Zăgujeni (1966-1968), județul Caraș-Severin, referent literar la Teatrul de Stat din Timișoara (1968-1970). Debutează
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
Mihai (17.III.1939, Slobozia - 12.III.2009, București), critic și istoric literar. Este fiul Anetei (n. Ardelean) și al lui Ion Ungheanu, muncitor la CFR. A urmat școala primară și școala medie la Slobozia (1945-1955). După absolvirea Facultății de Filologie la Universitatea din București (1958- 1963), lucrează ca redactor la „Viața studențească” (1963- 1965), „Scânteia tineretului” (1965-1974; șef al secției culturale în 1972-1974), „Ramuri” (1966-1968), „Luceafărul” (1968-1990; secretar general de redacție și redactor-șef adjunct în 1974- 1990), „Contemporanul” (1970-1972
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
Spiru Haret” din București. În 2000 este ales senator din partea Partidului România Mare și secretar al Biroului Permanent al Senatului. Debutează la „Contemporanul” în 1962 cu cronici de film, și editorial cu volumul Campanii, apărut în 1970. Este doctor în filologie cu teza Posteritatea lui C. Dobrogeanu-Gherea (1983). A colaborat cu recenzii, articole, cronici, note polemice și la „România literară”, „Viața românească”, „Cronica”, „Astra”, „Familia”, „Flacăra”, „Convorbiri literare” ș.a. I s-au decernat, între altele, Premiul Comitetului Central al Uniunii Tineretului
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
Învățământului (1948-1952) și profesor la Liceul „Aurel Vlaicu” din București (1952-1961). Ulterior devine lector, apoi conferențiar la Institutul Pedagogic din Capitală, unde va preda până la pensionare (1976), fiind și șef al Catedrei de literatură, prodecan și decan al Facultății de Filologie. În 1969 își ia doctoratul în filologie cu teza Memorialistica în opera cronicarilor, publicată în 1972. Debutează încă din perioada liceului, în 1925, la „Dimineața copiilor” cu versuri, și editorial cu monografia Poetul G. Tutoveanu în 1928. Colaborează cu versuri
URSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290388_a_291717]
-
Vlaicu” din București (1952-1961). Ulterior devine lector, apoi conferențiar la Institutul Pedagogic din Capitală, unde va preda până la pensionare (1976), fiind și șef al Catedrei de literatură, prodecan și decan al Facultății de Filologie. În 1969 își ia doctoratul în filologie cu teza Memorialistica în opera cronicarilor, publicată în 1972. Debutează încă din perioada liceului, în 1925, la „Dimineața copiilor” cu versuri, și editorial cu monografia Poetul G. Tutoveanu în 1928. Colaborează cu versuri la „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Vremea
URSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290388_a_291717]