12,214 matches
-
construcției lumilor și a compoziției materiei. Niciuna nu face apel la ficțiuni, fabulații sau alte povești pentru copii. într-un îndemn concluziv, el cere excluderea mitului. Gândire puternică, oricând de actualitate... Pentru a mai arunca o piatră în grădina platoniciană, filosoful atomilor îi recuză - fără să-i numească! - și pe cei care studiază natura plecând de la axiome vide, nesocotind complet observația. Ne gândim la evidența cifrelor și a numerelor, la formele arhetipale explicitate de Platon în Timaios, la zeu și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și atât. Viața valorează nu atât prin cantitate, cât prin calitate. Scurtă, dar densă și filosofică, ea face mai mult decât dacă ar fi lungă și plină de inocență. A trăi bine duce și la a muri bine. Iar sarcina filosofului constă nu atât în a parazita cotidianul cu pulsiunea de moarte, cât a organiza o perpetuă celebrare a pulsiunii de viață. Pe cei care se plâng de neajunsul de a se fi născut, Epicur îi învață că ține numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
puține riscuri decât viziunile atee și transcendente asupra lumii... Conștiința că avem zei e suficientă pentru a dovedi existența lor, afirmă Epicur. De altfel, mulțimea se înșală atunci când și-i imaginează pe zei accesibili pentru rugăciunile oamenilor. în mod evident, filosoful își aduce aminte de vizitele făcute pe când era copil alături de mama sa, care recita incantațiile sacre ca o preoteasă... Dvinitățile nu au în mâinile lor destinele oamenilor, este ridicol să credem că putem influența mersul lucrurilor prin invocații când soluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
deci, poate fi de-ajuns. în ce fel? Printr-o reflecție asupra mecanicii durerii, urmată de o decizie asupra posibilei folosiri a acestei informații. Bisturiul nu poate oare exciza și extrage piatra care provoacă imense suferințe? Atunci intră în scenă filosoful: dacă această durere este radicală, ea îmi va provoca sfârșitul; dacă nu mă omoară, înseamnă că e suportabilă. Fie suferința este intensă, dar de scurtă durată, întrucât moartea survine imediat; fie este de intensitate mică, și atunci poate dura fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
există dorințe nenaturale, nenecesare, și totuși dezirabile! Pentru că ele generează plăceri considerabile... Dorința de a fi epicurian, de a gândi în Grădină, de a fi mai aproape de Epicur, de a conversa cu persoane de calitate, de a-i citi pe filosofi, de a-i comenta, de a împărtăși puncte de vedere sau de a le confrunta: iată niște dorințe nenaturale și nenecesare, ba chiar artificiale și facultative, și totuși bogate în potențialități hedoniste. Epicuriene chiar: a restaura o ordine, a crea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
că dă satisfacție. Plecând de la această dublă preocupare - utilitatea cathartică, eficacitatea hedonistă -, Epicur inventează un fel de prudență față de lume, de realitate, față de alții și de sine. Nici vorbă să nu reflectezi, să te supui pornirilor, să fii jucăria pulsiunilor. Filosoful, înțeleptul meditează, reflectează, gândesc, calculează: dietetica dorințelor și aritmetica plăcerilor presupun o ajustare permanentă a teoriei și a practicii, a faptelor și a doctrinei, a epifaniei oricărui eveniment și a reacției celei mai adecvate pentru a o trăi ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care este prezentat ca un descreierat copleșit doar de clipa de față. Cei doi par să ofere nu atât două concepții opuse, cât două variațiuni pe aceeași temă. Hedonismul lor prezintă o diferență de natură, și nu de intensitate. Pentru că filosoful ascet plăpând și bolnăvicios jubilează la plăceri instantanee: blândețe, prietenie, conversație, filosofia practicată, bucuria, veselia, tot atâtea plăceri dinamice; la fel, filosoful risipei și al marii sănătății, în măsura în care propune o metodă filosofică pentru a ajunge la plăcere, nu trăiește asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cât două variațiuni pe aceeași temă. Hedonismul lor prezintă o diferență de natură, și nu de intensitate. Pentru că filosoful ascet plăpând și bolnăvicios jubilează la plăceri instantanee: blândețe, prietenie, conversație, filosofia practicată, bucuria, veselia, tot atâtea plăceri dinamice; la fel, filosoful risipei și al marii sănătății, în măsura în care propune o metodă filosofică pentru a ajunge la plăcere, nu trăiește asemeni animalelor, doar în dimensiunea imediată a timpului. Epicur cunoaște cinetica jubilării. Aristip nu ignoră plăcerile unui fel de ataraxie sau de aponie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de-ajuns! Numai viața și opera concepute în contrapunct pot pune într-o lumină nouă gândirile de obicei studiate din interior, ca obiecte separate de autorii lor. Viața filosofică ar mai avea oare sens în alte condiții? Epoca noastră, cu filosofi și inși oarecare laolaltă, consideră prea adesea expresia aceasta ca fiind un oximoron... -13- Sufletul e trupul, și invers... Aceeași remarcă și pentru opoziția dintre Epicur și Aristip în privința plăcerilor sufletului și a celor ale trupului. Tradiția afirmă că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Aceeași remarcă și pentru opoziția dintre Epicur și Aristip în privința plăcerilor sufletului și a celor ale trupului. Tradiția afirmă că în Grădină se consideră că durerile sufletului sunt superioare celor ale trupului, în vreme ce la Cirene se profesează teza contrară. Pentru că filosoful cu pâinișoarele limitează suferința pshică doar la clipă, în timp ce durerile sufletului ar cunoaște în plus suferințele și chinurile venite din trecut sau din viitor; ceea ce confirmă și spusele gânditorului parfumat: pedepsele aplicate celor vinovați se exercită asupra trupului lor. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
primii, necreată, eternă, nemuritoare, necoruptibilă pentru ceilalți. De o parte, o osândă sub formă de mormânt; de cealaltă, o șansă făcând posibilă o eventuală mântuire. Sensibil și inteligibil. Dar ce înseamnă aceste cupluri de opoziții pentru un materialist? Pentru un filosof care afirmă compoziția atomistă a universului și a oricărei realități? Așadar, ce înseamnă o plăcere corporală pentru Epicur? Dar o jubilare a sufletului? Cine resimte plăcerea sufletului în trup dacă nu trupul - deci sufletul? A mânca, iată o jubilare corporală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
incapabilă să redea corect ceea ce nu se supune legii sale: imanența, materialismul, atomismul, relativismul, ateismul. A vorbi despre Epicur ca un platonician permite aplicarea noțiunilor de suflet și de trup definite după ordinea idealistă, și nu după principiile formulate de filosoful din Samos. -14- Geniul vieții filosofice. Dar dacă opera lui Epicur s-ar afla în viața filosofică pe care o postulează? Departe de texte, de suluri și de hârtii care ar urma să fie citite ca niște documente secundare, întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
viață, un stil existențial, o convertire în registrul vieții de toate zilele. Tot antiplatonism și aici, mereu... Or, Grădina îmi pare a fi un fel de personaj conceptual, o configurație, o comunitate în care se incarnează ideile pe care un filosof demn de acest nume le practică pentru ceea ce se află dincolo de ele. Dacă la Academie se predau un discurs, o teorie care par foarte departe de a produce efecte pe teren concret, în schimb Grădina lasă deoparte discursul asupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
să pândească schimbarea în comportamentul celorlalți, vinovați că nu corespund ideii pe care și-o fac despre ei. Cutare sau cutare mărturisesc o credință, dau învățătură, vorbesc, înșiră lecțiile destinate semenilor ca pe niște perle și trăiesc ca niște schizofrenici: filosofi prin cuvânt, banali, foarte banali, omenești, prea omenești în detaliile vieții lor cotidiene. Iar lumea persistă în felul ei de a fi: o junglă în care brutalitatea se întrece cu viclenia, iar forța cu cărpănoșiile... -15Grădina, o anti-Republică a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în care bărbații sunt egali cu femeile, iar sclavii cu oamenii liberi... Republica legitimează minciuna, numai să-i fie bine statului, fiindcă individul nu există decât pentru comunitate? Epicur crede exact inversul! Fragmentele puse laolaltă de Diogene Laerțiu prezintă un filosof care ne sfătuiește să ne ținem cât mai departe de politic și-l stigmatizează pe tiran. Platon aspiră să organizeze viața privată, să legifereze în ceea ce privește viața sexuală a indivizilor, să pedepsească pe oricine refuză să-și subordoneze libertatea personală statutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
moderne îa se citi sau reciti textele lui Popper)? Epicur se află la originea rezistențelor dintotdeauna. La țară, departe de lume și de mârșăviile pe care le generează orașul - Horațiu își va aminti de ele, ca și Petrarca, de altfel... -, filosoful pune temeliile libertății sale, își fabrică autonomia bucată cu bucată, clipă cu clipă, răbdător. Tânăr sau bătrân, filosofia îți aduce întotdeauna satisfacții imense: nu-i niciodată prea devreme sau prea târziu pentru practicarea disciplinei epicuriene. îndemnul s-a bucurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu bucată, clipă cu clipă, răbdător. Tânăr sau bătrân, filosofia îți aduce întotdeauna satisfacții imense: nu-i niciodată prea devreme sau prea târziu pentru practicarea disciplinei epicuriene. îndemnul s-a bucurat de succes, fără să producă totuși multe efecte printre filosofi: a trăi ascuns, a nu te expune, a nu face cunoscute tuturor detaliile existenței tale, a dezvălui ceea ce este accesoriu pentru a păstra tăcerea asupra esențialului și a-l ascunde mai bine, a vorbi pentru a-ți organiza tăcerea, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
unui hedonism generalizat ca să realizăm cât de mult se străduiește cvadruplul remediu să cuprindă întreaga bogăție a gândirii lui Epicur... Contractul hedonist împiedică debordarea efectelor ignoranței și ale lipsei de înțelepciune a semenilor asupra liniștii înțeleptului. A trăi ca un filosof într-o lume care ignoră sau își bate joc de aspirația la înțelepciune a unora presupune un mod de întrebuințare a relației cu semenii. După dietetica dorințelor, această aritmetică a plăcerilor fondează posibilitatea încarnată, concretă, a unei existențe plasate sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
toți: universul nu poate fi câmpul de bătălie al oricărei intersubiectivități. Comunitatea este posibilă doar acolo unde ne aflăm; ea se deplasează potențial odată cu noi: Grădina n-ar putea fi o închisoare sau un azil, o fortăreață sau un ospiciu. Filosoful nu se limitează la cadrul strict al comunității filosofice, ba poate chiar e mai filosof și cu mai bune rezultate în afara ei, dincolo de porțile Grădinii. De unde și necesitatea unei anumite perspicacități: nu filosofezi și nu duci o viață filosofică singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
acolo unde ne aflăm; ea se deplasează potențial odată cu noi: Grădina n-ar putea fi o închisoare sau un azil, o fortăreață sau un ospiciu. Filosoful nu se limitează la cadrul strict al comunității filosofice, ba poate chiar e mai filosof și cu mai bune rezultate în afara ei, dincolo de porțile Grădinii. De unde și necesitatea unei anumite perspicacități: nu filosofezi și nu duci o viață filosofică singur, dar nici chiar cu oricine. Față de cei care nu pot intra în mod decent în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
amintire vizibilă încă și astăzi, așadar prețioasă din mai multe puncte de vedere... Așa cum se știe, Pliniu cel Bătrân a murit la Pompei - scrisoarea nepotului său adresată lui Tacitus povestește evenimentul în detaliu -, dar Philodemos din Gadara și alți câțiva filosofi epicurieni îDemetrius Lacon, Carneiscos, Polistrat) beneficiază în acea zi de o șansă extraordinară: operele lor scrise s-au păstrat sub un strat de lavă gros de vreo douăzeci de metri, imobilizate, dar protejate de vitregiile timpului, deci disponibile pentru secolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
legați, la fel ca și animalele domestice, cuptoarele brutarilor și tarabele negustorilor de pește, locurile de cult, bordelurile, locuințele private, construcțiile publice: din acest sicriu de cenușă răcită renaște o întreagă populație. în rândurile ei se găsesc probabil și niște filosofi care trăiesc într-o vilă creată cu o sută și mai bine de ani înainte de către un alt filosof, Philodemos din Gadara. Când, în secolul al XVIII-lea, s-au efectuat la Resina, orașul reconstruit peste Herculanumul îngropat în cenușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
private, construcțiile publice: din acest sicriu de cenușă răcită renaște o întreagă populație. în rândurile ei se găsesc probabil și niște filosofi care trăiesc într-o vilă creată cu o sută și mai bine de ani înainte de către un alt filosof, Philodemos din Gadara. Când, în secolul al XVIII-lea, s-au efectuat la Resina, orașul reconstruit peste Herculanumul îngropat în cenușă, niște lucrări în vederea săpării unui puț, au fost scoase la suprafață fragmente de cai din bronz, statui ale unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sinceritatea, stilurile de viață, politica -, esteticii - retorică, muzică, poezie -, logicii - despre semne și despre inducție -, teologiei - pioșenia, zeii, religiozitatea -, precum și istoriei ideilor și a filosofiei. Ansamblul ne oferă o variantă a epicurismului datată secolul I î.Hr. -2- Arhitectul, mecenatul și filosoful. Vila numită de atunci încolo „a Papirusurilor” se dovedește a fi plină de statui de monarhi din epoca elenistică, de busturi ale unor filosofi - trei ale lui Epicur, dar și ale lui Democrit, Pitagora, Empedocle, Zenon din Cition... -, ale unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
filosofiei. Ansamblul ne oferă o variantă a epicurismului datată secolul I î.Hr. -2- Arhitectul, mecenatul și filosoful. Vila numită de atunci încolo „a Papirusurilor” se dovedește a fi plină de statui de monarhi din epoca elenistică, de busturi ale unor filosofi - trei ale lui Epicur, dar și ale lui Democrit, Pitagora, Empedocle, Zenon din Cition... -, ale unor poeți - Homer, Sappho - și retori - Isocrate, Demostene -, de statui și statuete diverse - un Mercur, o Dansatoare, apoi emblema epicurienilor, un purcel. Decorațiunea somptuoasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]