3,537 matches
-
lucrezi aici de atîția ani, nu cred că ți se pare mai rău ca înainte. — Greșești. Pe toate coridoarele astea se aud tot mai intens zvonurile unei imperioase dorințe de putere, și în spatele lor un sunet asemeni răsuflării unei fiare flămînde. Te asigur că institutul se pregătește să înghită o lume. Nu încerc să te sperii. Lanark era mai curînd jenat decît speriat. Se sculă în picioare și-l întrebă: — E vreun lift prin apropiere? — Văd că nu vrei să încerci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ferestrele, acoperite cu pînză uleioasă, neagră-albăstruie, așa că nimeni nu vedea afară. Probabil că au călătorit de multe ori așa, dar mai tîrziu nu și-a amintit decît o noapte care a durat luni în șir, într-o înghesuială de oameni flămînzi și obosiți, deși traseul autobuzului era întrerupt de tot felul de aventuri confuze în locuri obscure: interiorul unei biserici din lemn, o cameră deasupra unei croitorii, o bucătărie cu podea din piatră și cu gîndaci care mișunau peste tot. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de a fi a lui, iar figura asta îl depășea. în cele din urmă, se hotărî să-și imagineze cina așa cum ar vedea-o Iisus din capătul mesei. De fiecare parte, discipolii neliniștiți, plini de speranță, chinuiți de îndoieli, încîntați, flămînzi și sătui în același timp își ițeau capetele și se aplecau să zărească o clipă doar fața celui care-i contempla. Din Iisus se vedeau doar mîinile care se odihneau pe fața de masă. Apăreau în tablou dinspre latura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
perfidă care trebuia reînvățată după multe sufocări. într-o noapte, tîrziu, asistenta de serviciu veni însoțită o soră pe care n-o mai văzuse. Se opriră la patul domnului McDade. Acesta dormea cu ochelarii de oxigen, cu gura care înghițea flămîndă aerul și scotea un sunet ca de cimpoi. Sub boneta tare, albă, ca de sfinx, fața ei părea severă, arătînd a cincizeci și ceva de ani. — Sărmanul McDade! Să-l ajute Dumnezeu! spuse ea cu o voce joasă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Pictura lui murală arăta ca o capcană de șoarece poleită, produsă de imaginația unei fecioare nevrotice. Zvîrli bucata de oglindă în sanctuar. — Asta nu-i artă, strigă el, coborîndu-și capul și scărpinîndu-se cu violență. Nu-i artă, ci un urlet flămînd. O, de ce m-a izgonit? De ce-a rămas? Cum să fac lumea asta frumoasă, dacă refuză să-mi facă pe plac? O, Dumnezeule, Dumnezeule, Dumnezeule, dă-mi voie s-o ucid, s-o ucid! Trebuie să plec neapărat de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de pompieri să deverseze otrava în canale - nu exista nici un alt loc în care să fie dusă. Și au făcut-o. Unthank a fost salvat. Nu am făcut public acest triumf. Ne-a fost suficient că nimeni nu va fi flămînd. Acum, în privința veștilor proaste. Otrava de pe autostradă se strecoară prin sistemul de canalizare, sub forma unui gaz extrem de letal și de coroziv. Ne subminează străzile, clădirile publice și casele. Sludden se ridică în picioare și indică o zonă pe hartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cît de atrăgătoare era. Priveliștea îl chinuia enorm. Știa că dacă i-ar da voie să-i sărute gura țîfnoasă, n-ar simți nici căldură și nici nu l-ar stîrni. Privi în sinea lui și descoperi doar un îngheț flămînd și lipsit de generozitate, un gol dureros care nu putea nici să primească, nici să ofere ceva. „Sînt aproape în întregime mort“, își zise el. „Cum oare s-a întîmplat?“ — Te rog să nu dispari, murmură el. îl luă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Sucre, populația a fost lipsită de pâine o zi. 5. Era un cer senin, nu se mișca o frunză. Oamenii treceau încoace și încolo, toți păreau vii, până și morții, zâmbeau prietenoși. Rătăcisem multă vreme pe străzi. Târziu, am ajuns, flămând și obosit, în centrul orașului. Asfaltul frigea, am găsit un creion metalic, fără mină, mă neliniștea ispita conștientă a experimentării. Era cam cinci după-amiază. Lângă bazinul Lido plutea în aer o decrispare generală, un fel de pașnică bunăvoință. I-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ființa. Firește, în privința ei n-am să insist prea mult. Periculosul joc al evocării își are limitele și logicile lui, cărora mi se pare necesar să le atenuez ferocea forță de atracție gata oricând să te înghită ca un stomac flămând... * Rhett Stevens a reușit să facă 192 de cerculețe de fum dintr-un singur tras din țigară. 10. Renunțasem de multă vreme la exercițiul întâlnirilor provocate conștient și unilateral. De fapt, socoteam, poate greșit, că rostul lor, odinioară, fusese doar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
încărcată de primejdii. LUNI 22 DECEMBRIE Un început de săptămână greu 1 A m un obraz dolofan, cum nu l-am mai avut dincopilărie. Parcă aș fi cu gura plină. Nu mi-arsta rău, dacă celălalt n-ar arăta, în schimb, flămând, ba chiar flămânzind de multă vreme. Deci jumătate din față e îmbuibată, jumătate lihnită. Descoperirea am făcut-o de cum am deschis ochii. Am simțit boala în mine. M am speriat și, desculță, m-am dus până la oglindă. Și-acolo am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și de surpriză îi urcase în gât. În aceeași clipă, Veterinara chiar îl luă pe nepregătite: — Ce te uiți așa?! Ia, deschide gura! Se executase mecanic, parcă hipnotizat, și primise îmbucătura, iar odată cu ea, gustul degetelor: de nucșoară, de femeie flămândă, de piele de drac. — Ei, n-a fost gustos? Cel puțin o dată pe săptămână ai aici o delicatesă ca asta, fiindcă fraierii ăștia își închipuie că își mestecă propriile... O privi fără ocolișuri, așa cum nu făcuse vreodată cu vreo femeie
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
privea pe când mamă-sa discuta cu toți ceilalți, care erau oaspeți, și gândea că îndrăgostirea aceea copleșitoare pe care o tot aștepta o să-l ia prin surprindere, ca o ploaie din Yazd. Însă tot ce simțea erau nerăbdarea și nesațul flămândului, pofta, sub cerul gurii, ca atunci când bunică-sa le spunea: „Chemați-l pe tatăl vostru și haideți, băieți, că masa e gata!“. Tatăl lor își lăsa primul lingura în supa vâscoasă, ca pe o vâslă cu care ar fi vrut
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ai juca ca nuca-n ciur La străini tot nu ești bun, De-ai juca ca aluna Străinu-ți bagă vina; Că să aibă strinul vreme Către mine - ar tăia lemne Și să aibă strinul rând Zău m-ar ținea tot flămând; De-ar urla valea de zamă Din strin dracu-a face mamă, De-ar urla valea de lapte Din strin dracu a face frate. 113 F... -ți morții, țară strină, Cum mi-ai făcut barba lână, Obrazul scoarță bătrână. 114
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ca focul ars pătrundeau în rărunchii fetei. - Aruncă peria - zise fata. Făt-Frumos o ascultă. Și de odată-n urmă-le văzură că se ridică o pădure neagră, deasă, mare, înfiorată de un lung freamăt de frunze și de un urlet flămând de lupi. - Înainte - strigă Făt-Frumos calului, care sbura asemenea unui demon urmărit de un blestem prin negura nopții. Luna palidă trecea prin nouri suri ca o față limpede prin mijlocul unor vise turburi și seci. Făt-Frumos zbura... zbura necontenit. - Mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acolo era largul meu și strâmtul tău - de-acu ești prea bun la D-zeu și nu te lasă să te mănânc (știi D-ta, că sub pământ era locul dracilor). Și omul se face nevăzut. Da băietul era saracul flămând, da el uitase că are merele cele-n sân și cheia ceea. Se ia el ș-aleargă, ș-ajunge la casa mîni-sa. Da, știi d-ta, el era leneș, da era de duh, nu așa (parcă numai la Dv. sunt
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
n-am luat ceva în gură! Simt că-mi pierd mințile! Matei aprinse o țigară. Ochii îi străluceau malițios. ― Ți-a rămas ceva tocană. De ce nu mănînci? ― Chiar, draga mea, Melania își răsuci trupul subțire, nu-i sănătos să stai flămândă. Popa râse înfundat. Nici el nu înghițise nimic. Știa că e absurd, dar nu mai avea încredere nici în apa de la robinet. Rezista bine, își cunoștea puterile. În tinerețe, făcuse exerciții de voință. Era o modă, circulau tot felul de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cafeaua cu zahăr ca oamenii, nu-i era teamă de cântar, n-auzise în viața lui de zaharină, dieta clinicii Mayo, "puncte", "fără sare și grăsimi". Ca toți oamenii grași, Azimioară avea impresia că mănâncă extrem de puțin. Era în permanență flămând, dispus la orice oră să se așeze la o masă completă de patru feluri, evita să se cântărească, îi plăcea să facă piața și adora bucătăria cu mecanismele ei complicate. Aluziile la gabarit le primea cu calm filozofic: "Chestie de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
celor drepți și asupra celor nedrepți. Numai el ne poate dărui această împărăție, pentru că este împărăția sa. Oamenii doresc o împărăție a lor. În ea ar trebui să existe dreptate pentru toți, posibilități egale, respect pentru toți, fraternitate; fără niciun flămând, fără niciun bolnav, fără nicio clasă, fără nicio separare etnică, fără nicio violență. Și noi, creștinii, le vrem pe toate acestea, cu o angajare nu mai mică decât a celorlalți, dar, în același timp, cu totul diferită. ... prin cruce Împărăția
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
nuanță albăstrie și, în rest, văruiți. Spre bucuria mea, fereastra ocupa aproape o întreagă latură din acest patrulater, așa că lumina pătrundea din belșug. Pe masă se aflau două farfurii cu mâncare și pâine. O mâncare fără gust, dar cum eram flămând n-am făcut nazuri. M-am lungit apoi în pat și am adormit de cum am pus capul pe pernă. Când m-am trezit, soarele nu mai bătea în geam. Era mult după-amiază. M-am așezat cu coatele pe pervazul ferestrei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
până la pământ stăpânirilor”. „Și tu” e un sarcastic și vitriolant pamflet împotriva celor ce au spoliat o țară rotunjindu-și averile amintindu-le: „Și tu vei muri și o să-ți amintești pe câți i-ai furat, vei auzi plânsul copiilor flămânzi, blestemele mamelor... și în urma ta vei auzi numai ocări și blesteme, asemeni lui Duca Vodă cel lacom de avere”. în „Ardealul” afirmă cu căldura inimii și sufletului că „tu, (Ardealul) ești vatra nepieritoare a neamului meu românesc” și că „Pot
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Se-mbuibă în salarii și pensii uriașe vechii activiști comuniști și hoții cei noi, iar voi, frați ai mei, dacă n-ați murit, cerșiți la porțile legii”. În „Baronii”: „Lăcuste ivite pe trupul și la sânul țării, căpușe hămesite, mereu flămânde și agresive, fără obraz și fără principii morale... Prinși nu pot suporta pușcăria... Dacă altădată pădurile erau ticsite de hoți și tâlhari, aceștia stau acum în orașe și operează la umbra legilor”. Cu cât sarcasm îi stigmatizează pe acești monștri
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
zile, la fel și bătrâni bolnavi (pag. 137). Doar pentru a fi exterminați au fost ridicați din tihna căminelor lor, în care prin muncă și-au făurit bunăstarea. Oamenii erau exploatați ca niște robi, silindu-i să muncească până la epuizare, flămânzi, înghețați, sumar îmbrăcați, măcinați de boli, fără nici cel mai elementar tratament medical chiar și pentru cei care lucrau în mediu toxic, și conchide autoarea: „Ieftină era viața deportaților în surghiun”. Unii recurgeau la sinucidere, pentru a pune capăt chinurilor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu noi, concluzionând: „Comuniștii staliniști au dus la pieire și schimbul de mâine al neamului nostru” (pag. 251). își reamintește că: „Odată, când în casă nu era nici fărâmă de pâine, nimic de mâncare, Mișa (fratele) a plecat la școală flămând, a găsit 25 de copeici, a cumpărat 100 grame de pâine și a muiat-o în muștar, care era gratis și așa a mai trăit o zi. Se poate uita o astfel de întâmplare? Copiii deportaților n-aveau dreptul de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
asupra planetei. Recoltele neprotejate sunt mâncate de paraziți sau mor din cauza înghețului sau secetei. Modificarea genetică poate împiedica asta, folosind mai puțin teren pentru recolte, lăsând mai multă sălbăticie neatinsă și, în același timp, continuând să-i hrănească pe cei flămânzi. Ingineria genetică ne va permite să distribuim generozitatea lui Dumnezeu către toate creaturile Lui, așa cum ar fi vrut El. Organismele modificate genetic produc insulină pură pentru diabetici, factori puri de coagulare pentru cei care suferă de hemofilie. Înainte, pacienții mureau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o piatră din trotuarul de dedesubt. Dincolo de cer și dincolo de pământul de sub picioarele ei era același lucru: V-I-D. Pe măsură ce pietrele curgeau de deasupra, mărind gaura de dedesubt, Începu să intre În panică, temându-se să nu fie Înghițită de abisul flămând. „Opriți-vă!“ strigă pe când pietrele se rostogoleau sub picioarele ei. „Opriți-vă!“ le comandă mașinilor care se Îndreptau spre ea În viteză, care treceau peste ea. „Opriți-vă!“ Îi imploră pe trecătorii care o Împingeau cu umărul dintr-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]