2,803 matches
-
evrei expulzați din zonele anexate de Germania, "recolonizați" în Guvernământul General. Această mutare de populație a fost parte a campaniei de exterminare a intelectualității poloneze și a altor elemente considerate priculoase pentru statul german (Operațiunea Tannenberg). Din 1941, bolile și foametea au început să macine populația poloneză. Numeroși polonezi (aproximativ 1 milion) au fost depotați în Germania, în lagăre de muncă, mulți dintre ei pierind de boli, malnutriție sau epuizare. Aproape o cincime dintre cetățenii polonezi și-au pierdut viața în
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
iar hunii s-au impus ca factor politic decisiv la frontierele imperiului. În toamna 376, o parte dintre vizigoți s-au refugiat la sud de Dunăre, fiind urmați și de ostrogoți. În calitate de "foederati", vizigoții s-au stabilit în Moesia, unde foametea și impozitele i-au făcut să se răscoale sub conducerea lui Frithigern în 377. Pe 9 august 378, vizigoții au înfrânt armata română în Bătălia de la Adrianopol, unde a fost ucis însuși împăratul român de est, Valens. Noul împărat, Teodosiu
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
mobilizată și trimisă în flăcările mistuitoare ale războiului. Veșnică pomenire celor 17 dondușeneni, care cu prețul vieții au apropiat victoria. În 1946 - 1947 a dat peste Basarabia o foame groaznică, care au îndurat-o și dondușenarii. În acești doi ani foametea a curmat viața la 32 de suflete. Printre spațiile albe, în prezent încă puțin cercetate de istorie, este și așa - numita „Operație de deschiaburire”, care a avut loc în vara anului 1949. Ceea ce a avut să se întîmple s-a
Dondușeni () [Corola-website/Science/305089_a_306418]
-
diferitelor zone de frontieră. Pe teritoriul țării circulau șase monede diferite, fiecare afectată de propria sa rată a inflației. Economia poloneză era în ruine, lipsurile alimentare erau o problemă comună în țară, iar în unele regiuni începuse să se manifeste foametea, rata criminalității era ridicată, iar amenințarea unor lovituri de state organizate de diverse facțiuni extremiste era reală. Nici situația din Rusia nu era mai bună. Atenția guvernului bolșevic era îndreptată în principal spre problemele respingerii contrarevoluției Albilor și a intervenției
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
era reală. Nici situația din Rusia nu era mai bună. Atenția guvernului bolșevic era îndreptată în principal spre problemele respingerii contrarevoluției Albilor și a intervenției străine. Rusia Bolșevică a supraviețuit cu greu celei de-a doua ierni a blocadei și foametea devenit un fenomen omniprezent, în același timp „roșiii” trebuind să facă față luptelor foarte grele cu „albii”. Lenin și guvernul său aveau controlul numai asupra unei zone din Rusia centrală, încercuită din toate părțile de inamici interni sau externi foarte
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
deschisă în 1918 în atelierul moșierului Ion Untu. În 1923 instruiau elevii trei pedagogi: Teodor Porucic și Andrei Mușcinschi cu soția Olga. Din 1931 și pînă în 1944 director al școlii primare din Gura Cănarului a fost Efim Popescu.Războiul, foametea și deportările masive au redus populația satului din 1940 pină în 1949 de la 1720 de locuitori la 1499. Din bărbații plecați pe front 23 nu s-au întors la vatră. La 30 aprilie 1944 lîngă Gura Căinarului s-a produs
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
calamitați naturale. În 1940 au căzut jertfă invaziei sovietice. În primul război mondial au decedat pe câmpul de luptă 24 bărbați din Țipala, potopul de foc din 1941-1945 a mistuit 54 de băștinași mobilizați pe front. Teribilă a fost și foametea din 1946-1947. Apoi au urmat deportările staliniste, din comuna Țipala au fost mânați la pierzanie siberiană 47 dintre cei mai destoinici gospodari. Colhozul „Steagul leninist”, organizat de comisarii roșii, cu timpul a dat faliment. În prezent populația de aici muncește
Țipala, Ialoveni () [Corola-website/Science/305186_a_306515]
-
vecin Cupcui. Printre nașii săi era și parohul acestei biserici, preotul-cărturar Drăgan. În 1948 biserica din sat este închisă și devastată, fiind reconstruită abia în anii 1990 - 1991. Urmare a ocupației sovietice, a represaliilor din 1940 - 1941, a războiului, a foametei organizate și a deportărilor în Siberia din perioada august 1944 - 1949, populația satului scade de aproape două ori fiind la finele anului 1949 de doar 794 persoane. La 1 ianuarie 1971 numărul de locuitori ai satului ajunse abia la 1025
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
Ca și mulți alți basarabeni, barbații tineri din Ciocâlteni au fost trimiși pe front. Din cei 150 de bărbați mobilizați, 32 nu s-au mai întors acasă. Mai apoi, satul s-a confruntat cu alte noi greutăți, cum a fost foametea din 1946 - 1947, mobilizarea tinerilor la școlile învățământului profesional de pe lângă fabrici și uzine, dezmoștenirea țăranilor de pământ, crearea colhozurilor. La 27 august 1947, a fost creat colhozul „Viața nouă”, președintele căruia a fost ales B.Glușo. Activitatea acestuia a reprezentat
Ciocîlteni, Orhei () [Corola-website/Science/305194_a_306523]
-
de oameni care se ocupau cu agricultura și creșterea vitelor. Din 1872 și-a început activitatea școala de alfabetizare, care către 1915 număra 77 de elevi. În anul 1940 autoritățile sovietice au fixat 1 881 de locuitori în Cuizăuca. Războiul, foametea și deportările au micșorat numărul populației. În apropierea satului Cuizăuca, în inima pădurii se află Mănăstirea "Sfîntul Vasile cel Mare". Mănăstirea a fost fondată de cîțiva călugări în anul 1999 pe ruinele unei tabere pionierești. La început, mănăstirea purta hramul
Cuizăuca, Rezina () [Corola-website/Science/305197_a_306526]
-
unde un singur învățător preda unui cerc îngust de discipoli religia, limba rusă cu caligrafie, aritmetica și cântarea bisericească. Populația satului a fost pe larg afectată de mobilizările din 1944 în timpul celui de-al doilea război mondial, cât și de foametea și deportările care au urmat. În Scoreni activează liceul teoretic „Universul” unde, în 2016, își făceau studiile 324 de elevi și predau 30 profesori. Satul are o rețea de magazine, o farmacie și un dispensar medical, ultimul construit la începutul
Scoreni, Strășeni () [Corola-website/Science/305210_a_306539]
-
au fost înregistrați 2834 de locuitori: 2824 - români, 31 ruși, 162 de elevi frecventau școala. În bătăliile celui de-al doilea război mondial și-ai pierdut viața circa 50 de corlăteneni. Nu mult după război, în anii 1946-1947 a venit foametea, cauzată de sovietici. În 1949 au fost deportați Vasile Chetroșanu cu soția și doi copii, Alexei Cozma cu soția și doi copii, Gheorghe Cozmaa cu soția, Ion Cucu cu soția și 3 copii, Dumitru Galea cu soția, Gheorghe Hăbășescu cu
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
de 23-30 ani. Cea mai mare vechime de muncă în pedagogie o avea Emilia Gașpar (10 ani). În vara anului 1940 armata sovietică mută forțat granița de pe Nistru la Prut. Pe atunci în Bilicenii Vechi erau 2236 locuitori. Apoi războiul, foametea și cele câteva valuri de deportări au redus populația la 1851 de locuitori (date statistice din 10 noiembrie 1949). Patru decenii locuitorii satului Bilicenii Vechi au muncit în kolhozul „Biruința”, gospodărie colectivă cu multe ramuri, se cultivau cereale, sfeclă de
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
cursuri de altoire a viței de vie pentru agricultorii din albia de sus a Nistrului. În perioada interbelică satul număra 350 de case, avea 11 mori de apă, carieră de piatră, școală primară, biserică. La 1 august 1949, după război, foamete și deportări populația satului ajunge la 1 489 de oameni. În perioada sovietică satul Climăuții de Jos alcătuia o brigadă a gospodăriei collective „Pravda” cu sediul în Vadul-Rașcov. La Climăuții de Jos au fost construite școala medie, grădinița de copii
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
din moșia satului Coropceni. În anul 1859 Sărătenii adunau 132 gospodării (221 bărbați și 211 femei), în 1875 - 203 gospodării, care dispuneau de 115 cai, 367 vite mari cornute și 1.928 de oi. Țăranii abia își reveneau după cumplita foamete din 1873 că în vara anului 1876 grindina le distruse toate semănăturile. Iar în decembrie veniră la cazare pe iarnă câteva companii din regimentul 131 infanterie Tiraspol. A urmat apoi ciuma teribilă din 1877, când pe o movilă din coasta
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]
-
nici pe el. Sunt mobilizați toți bărbații, care puteau ține arma în mîini. 39 de bărbați dintr-un sat mic e mult prea mult. Trec însă cîțiva ani și se abate o altă năpastă pe oamenii istoviți de război și foamete - colectivizarea. Ziarul republican "Sovetskaia Moldavia" redă întemeierea kolhozului "Lenin" din Groznița ca o mare "bucurie" pe capul localnicilor. Nu rămîne în urmă cu odele sale nici "Moldova Socialistă". Apoi, fără zăbavă, vin și represaliile. Sunt deportați în regiunea Kurgan Mitrofan
Groznița, Briceni () [Corola-website/Science/305224_a_306553]
-
a fost eliberat si in acelasi timp ocupat de către Armata Rosie, în timp ce sătenii au dus-o greu. După război în sat s-au întors 43 de bărbați dintre care 13 invalizi. În anii 1946-1947 a fost seceta mare urmata de foametea organizata de către autoritățile sovietice, care a secerat mii de veți omenești. În toamna anului 1947 a fost înființată prima gospodărie colectivă în mahalaua Răzeși. Avându-l ca prim-președinte pe Livițchi Panteleimon Gavril. În același an au mai fost înființate
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
La 10 noiembrie 1940 Buzdugenii aveau 466 de locuitori. Dar începe războiul din 1941-1945 și din sat sunt mânați în foc ucigător mulți bărbați voinici. Apoi câteva familii sunt deportate, ca "elemente dușmănoase noului regim". Multe vieți a înghițit și foametea din 1946-1947 și la recensământul de la l aug. 1949 satul se pomeni cu numai 292 de suflete. O mână de oameni, dacă luăm în considerație că o parte bună din acest număr o alcătuiau copiii și bătrâni neputincioși. în felul
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
Basarabiei din 1940 găsește în Alcedar 1837 de locuitori, inclusiv 1653 de români basarabeni. Dar începe războiul, și în focul morții sunt mînați mulți alcedăreni, dintre care o mare parte nu se mai întorc la vatră fiind răpuși. Apoi vin foametea și deportările... Despre acea perioadă tragică în viața satului dispunem de mai multe mărturii. Cu durere în suflet vorbesc despre război alcedărenii în etate. Vorbesc despre acei care au fost ridicați și duși departe de baștină. Una din cele mai
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
multe mărturii. Cu durere în suflet vorbesc despre război alcedărenii în etate. Vorbesc despre acei care au fost ridicați și duși departe de baștină. Una din cele mai grave crime săvîrșite de regimul sovietic pe teritoriul Basarabean a fost organizarea foametei din 1946-1947. Prin acest act de genocid, autoritățile comuniste au purtat mai multe scopuri, dar obiectivul principal era depopularea ținutului prin exterminarea elementului autohton. Ultimele cercetări științifice arată că în timpul foametei organizate în anii 1946-1947, în teritoriul dintre Nistru și
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
de regimul sovietic pe teritoriul Basarabean a fost organizarea foametei din 1946-1947. Prin acest act de genocid, autoritățile comuniste au purtat mai multe scopuri, dar obiectivul principal era depopularea ținutului prin exterminarea elementului autohton. Ultimele cercetări științifice arată că în timpul foametei organizate în anii 1946-1947, în teritoriul dintre Nistru și Prut au decedat, din cauza inaniției, peste 200 000 oameni. Prin intermediul foametei, ocupanții sovietici au urmărit să lichideze instinctul de proprietar al țăranului. Săteanului i se insufla că este neputincios și că
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
purtat mai multe scopuri, dar obiectivul principal era depopularea ținutului prin exterminarea elementului autohton. Ultimele cercetări științifice arată că în timpul foametei organizate în anii 1946-1947, în teritoriul dintre Nistru și Prut au decedat, din cauza inaniției, peste 200 000 oameni. Prin intermediul foametei, ocupanții sovietici au urmărit să lichideze instinctul de proprietar al țăranului. Săteanului i se insufla că este neputincios și că va muri de foame daca nu va renunța la averea sa pentru a intra în colhozul bolșevic. Este cazul să
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
De la începutul perioadei de vegetație a culturilor agricole, au căzut, în 1946-1947, numai 85-245 mm de precipitații. Față de anii obișnuiți, aceasta a constituit circa 105-285 mm, sau 30-85% din cantitatea obținută. Totuși nu seceta și nici operațiile militare au provocat foametea groaznică. Mai multe studii și mărturii relevă că foametea a fost organizată de către autoritățile sovietice revenite în teritoriu la 1944. Astfel, se știe că în acei ani țăranii au fost obligați să predea statului sovietic grîu, semințe de floarea-soarelui, fîn
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
căzut, în 1946-1947, numai 85-245 mm de precipitații. Față de anii obișnuiți, aceasta a constituit circa 105-285 mm, sau 30-85% din cantitatea obținută. Totuși nu seceta și nici operațiile militare au provocat foametea groaznică. Mai multe studii și mărturii relevă că foametea a fost organizată de către autoritățile sovietice revenite în teritoriu la 1944. Astfel, se știe că în acei ani țăranii au fost obligați să predea statului sovietic grîu, semințe de floarea-soarelui, fîn, carne, ouă, brînză, lînă, etc. Normele impuse de către regimul
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
mult decît satele megieșe în primul val al represiunilor staliniste,desfășurate în Basarabia în 1941. În regiunea Tomsk din Siberia au fost deportați ca fiind ”chiaburi” pentru sistemul sovietic 20 de oameni. Cei 9 ani teribili ,de război(1941-1945) de foamete (1946-1947) și deportări (1949,1951) au tăiat necruțător din populația din Dărcăuți,numai de pe cîmpul de luptă n-au revenit la casele lor 37 de bărbați. După al doilea război mondial aici s-a produs colectivizarea forțată s gospodăriei țărănești
Dărcăuți, Soroca () [Corola-website/Science/305243_a_306572]