2,594 matches
-
permite oricărui utilizator să beneficieze de puterea limbajului TeX. Versiunea curentă este formula 3 (LaTeX2e). LaTeX, ca și TeX, este un program liber. LaTeX este pronunțat sau , (nu se pronunță cu deși în limba română "X" se citește "cs"), iar transcrierea fonetică în limba română este "latec". Ultimul caracter din LaTeX vine de la litera χ (chi), iar numele TeX este un derivat al termenului grecesc τέχνη (abilitate,artă (ca pricepere), tehnică). În timp ce creatorul TeX Donald Knuth promovează pronunția , Lamport afirmă că el
LaTeX () [Corola-website/Science/304630_a_305959]
-
Ediția I-a în 2008), editor - împreună cu aceiași - al "revistei Conferinței", și membru fondator al "Asociației Culturale "Text și discurs religios"". Fondator și editor-șef al revistei de lingvistică diacronică "Diacronia". Este preocupat de cercetarea științifică în domeniul lingvisticii diacronice (fonetică și fonologie istorică, etimologie, formarea limbii literare, dinamica limbii), domeniu în care a elaborat peste 30 de studii și recenzii, fiind autor al mai multor volume: În scrierile sale, cercetarea limbii, sub aspect istoric, este completată prin considerații consistente din
Alexandru Gafton () [Corola-website/Science/304701_a_306030]
-
În fonetică, vocala deschisă anterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite. Simbolul acestui sunet în Alfabetul Fonetic Internațional este . În limba română acest sunet nu există. Apare în schimb de exemplu în dialectul austriac al limbii germane (în exprimări argotice) sau în dialectul canadian al limbii franceze, de obicei în locul variantei sale semideschise . Perechea nerotunjită a acestui
Vocală deschisă anterioară rotunjită () [Corola-website/Science/303579_a_304908]
-
Assarhadon (în asiriană Așur-Akhe-Iddina - transcriere fonetică a numelui propriu asirian Aššur-aha-iddina, care înseamnă "Assur mi-a dăruit un frate") a fost un suveran asirian (681-669 î.Hr.) al Regatului Nou. El era cel mai mic fiu al regelui Sennaherib și al reginei aramaice Naqi'a (Zakitu). Atunci când
Assarhaddon () [Corola-website/Science/303825_a_305154]
-
tendința de separare a limbii croate de cea sârbă, prin „purificarea” ei de „sârbisme” și „internaționalisme”, evitarea împrumuturilor, reintroducerea unor cuvinte croate ieșite din uz și crearea de cuvinte noi cu bază slavă. Această secțiune tratează succint principalele aspecte fonologice, fonetice și prozodice ale limbii croate. Limba croată are 32 de foneme, iar scrierea sa este în mare măsură fonemică. Literele și fonemele corespund între ele în felul următor: Observații: La unele forme ale unor substantive și adjective se intercalează un
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
jedьnъ na desęte" > "jedanaest" „unsprezece”, mod de formare slav care a fost calchiat în română. Numeralele corespunzătoare zecilor mai mari de 10 sunt cuvinte compuse, de exemplu "dva" „doi” + "deset" „zece” > "dvadeset" „douăzeci”. La unele, primul component a suferit schimbări fonetice, de exemplu "šest" „șase” + "deset" > "šezdeset" „șaizeci”. Numeralele corespunzătore sutelor au o variantă cuvânt compus cu numeralul "sto" „sută” și una din două cuvinte, cu substantivul feminin "stotina" derivat de la "sto": "dvjesto" sau "dvije stotine" 200, "tristo" sau "tri stotine
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
a cuvintelor. În cazul verbului, prefixarea poate fi un procedeu: La alte părți de vorbire, prefixarea este numai lexicală, inclusiv în sensul că nu transferă cuvântul în altă clasă gramaticală. Majoritatea prefixelor sunt prepoziții la origine și pot avea variante fonetice determinate de sunetul cu care începe cuvântul prefixat. Prin adăugarea unui prefix, se pot obține: Prin derivare parasintetică se formează cuvinte adăugându-se unui cuvânt de bază un sufix și un prefix în același timp. Exemple: În limba croată, compunerea
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
fratele acestuia, Rastko Nemanjić, mai cunoscut că Sfanțul Sava, întemeietorul bisericii ortodoxe sârbe autocefale, în jurul anului 1220. În acea vreme, scrierea limbii sârbe începe să se îndepărteze de cea a limbii slavone, în sensul că se adaptează bine la schimbările fonetice ce au avut loc până atunci. Limba astfel rezultată se numește sârbo-slavă, iar scrierea să, scriere din Raška. Din punct de vedere lingvistic, operă cea mai semnificativă a Sfanțului Sava este "Karejski tipik" (Tipicul din Karyes). "Dušanov zakonik" (Pravila lui
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
purismul față de cuvintele croate, pe care le tratează că împrumuturi. Totodată sprijină folosirea alfabetului chirilic, periclitată de cea a alfabetului latin, și promovează înlocuirea împrumuturilor în creștere din limba engleză cu cuvinte sârbești. Aceasta secțiune tratează succint principalele aspecte fonologice, fonetice și prozodice ale limbii sârbe. Limba sârbă are cinci foneme vocalice: Consoanele limbii sârbe sunt în număr de 25: Observații: Observații: Când două consoane, una surda și una sonoră ajung în contact prin adăugarea la un cuvant a unei desinențe
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
este ușurată de o vocală ce o urmează. Astfel, genitivul și acuzativul singular al acestui cuvânt este "borca" „al/a/ai/ale luptătorului, pe luptător”. A labil apare și între unele prepoziții și cuvinte cu care ar forma un cuvant fonetic ce ar începe cu un grup de consoane greu de pronunțat. Astfel, de exemplu, prepoziția "s" „cu” are forma "să" înaintea unui cuvânt că "škola": "să školom" „cu școala”. A mai apare și pentru a diferenția forme cazuale, anume nominativul
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
pronumelor personale sunt cele de mai jos: Observații: 1. La nominativ, vocativ, instrumental și locativ, pronumele personale au numai forme accentuate, iar la genitiv, dativ și acuzativ au forme accentuate și forme neaccentuate. Formele neaccentuate sunt enclitice, formând un cuvant fonetic cu un cuvant accentuat care le precede. Exemple: "Dajem ți ovaj novac" „Îți dau banii aceștia”, "Ja ți dajem ovaj novac" „Eu îți dau banii aceștia”. 2. Formele accentuate se folosesc în următoarele cazuri: 3. Pronumele de politețe este "Vi
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
nume de cifră + prepoziția "na" + "deset" 10, ceea ce a dat "jedanaest" 11, "dvanaest" 12 etc.. Numeralele corespunzătoare zecilor mai mari de 10 sunt cuvinte compuse, de exemplu "dva" „doi” + "deset" „zece” > "dvadeset" „douăzeci”. La unele, primul component a suferit schimbări fonetice, de exemplu "šest" „șase” + "deset" > "šezdeset" „șaizeci”. Numeralele corespunzătore sutelor au două variante. Una este un cuvant compus cu numeralul "sto" „sută”. Acesta rămâne cu forma de bază în numerele de la 400 la 900: "četiristo", "petsto" etc., dar ia forma
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
specifice adjectivelor cu forma lungă, adăugate la numeralele cardinale. În "peți" „al cincilea”, "šesti" „al șaselea”, de la "deveti" „al nouălea” la "dvadeseti" „al douăzecilea” și în celelalte numerale corespunzătore zecilor ("trideseti" „al treizecilea” etc.), cuvantul de bază nu suferă schimbări fonetice. La "sedmi" „al șaptelea” (< "sedam"), "osmi" „al optulea” (< "osam"), "stoti" „al o sutălea” (< "sto"), "hiljaditi" „al o miilea” (< "hiljada"), "milioniti" (< "milion") și "milijarditi" (< "milijarda") au loc mici schimbări (căderea lui a, ț de legătură etc.). La "treći" „al treilea” (< "tri
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
creștere”. În cazul verbului, prefixarea poate fi un procedeu: La alte părți de vorbire, prefixarea este numai lexicala, inclusiv în sensul că nu face din cuvânt altă parte de vorbire. Majoritatea prefixelor sunt prepoziții la origine și pot avea variante fonetice determinate de sunetul cu care începe cuvântul prefixat. Prin adăugarea unui prefix, se pot obține: Prin derivare parasintetica se formează cuvinte adăugându-se unui cuvânt de bază un sufix și un prefix în același timp. Exemple: În limba sârbă compunerea
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
au fost reconstruite folosind metoda comparativă. Convenția standard este de a marca formele neatestate ale cuvintelor cu un asterisc. *wódr̥ = apă, *ḱwō = câine, *tréyes = trei, etc. Multe din cuvintele limbilor indo-europene moderne sunt derivate din aceste proto-cuvinte prin evoluții fonetice, precum legea lui Grimm. Conform studiului "Ancestry-constrained phylogenetic analysis supports the Indo-European steppe hypothesis", limba proto-indo-europeană ar fi apărut în urmă cu cca. 6500 - 5500 ani în stepa Ponto-Caspică.
Limba proto-indo-europeană () [Corola-website/Science/298040_a_299369]
-
târziu au fost preluate în jazz și ritmuri ale muzicii latino-americane. Deși de dată relativ recentă, originea și semnificația inițială a cuvântului "jazz" (la început pronunțat în engleză la fel ca și "jass") este controversată. O ipoteză ar fi înrudirea fonetică cu expresia ""chasse-beau"", o figură de dans din statul american Louisiana, cândva colonie franceză. Alții cred că ar deriva din cuvântul "Jézabel", numele unei prostituate din New Orleans, în ortografie americană simplificată ""-Bel"". În jargonul populației locale cuvintele "jasm" sau
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
Hatshepsut), se pare că tradiția greacă n-a luat în considerare Lista regală de la Abydos. Nu este mai puțin adevărat că acea listă prezintă numele de domnie ale faraonilor. Prima sursă în care apare numele personajului în discuție, sub varianta fonetică Nt-iqrti( citește: net-iqerti) este Canonul Regal din Torino, iar numele era cu siguranță unul de naștere. Încă pe la sfârșitul secolului al XIX-lea s-a propus ca Nitokris să fie identificată cu unul dintre faraonii: Netjerkare sau Menkare, în Lista
Nitocris () [Corola-website/Science/312770_a_314099]
-
copii care nu reușesc să atingă nivelul mediu al dezvoltării vorbirii pentru vîrsta respectivă. Astfel de fenomene apar sub forma unui vocabular sărac și a posibilităților reduse în formularea propozițiilor, a frazelor. Întîrzierile în dezvoltarea vorbirii pot cuprinde atît aspecte fonetice, lexicale, cît și gramaticale. Copiii care manifestă aceste carențe întîmpină dificultăți în comunicare, în exprimare, dar și în înțelegerea vorbirii celor din jur. Întîrzierile în dezvoltarea vorbirii pot fi provocate, uneori, de deficiențe la nivelul sistemului nervos, ca urmare a
Dislalie () [Corola-website/Science/311562_a_312891]
-
(AFI:) (), uneori prescurtat Wade este un sistem de romanizare (notare fonetică și transcripție) a limbii chineze bazată pe mandarina vorbită în Beijing. A fost dezvoltat pe baza unui sistem creat de Thomas Wade la jumătatea secolului XIX și a atins forma finală o dată cu „Dicționarul chinez-englez” al lui Herbert Giles din 1892
Wade-Giles () [Corola-website/Science/311139_a_312468]
-
a rămas vreme îndelungată unica referință etimologică a cuvântului și a fost adoptată de generații de cercetători. Potrivit lui Delafosse, expresia berberă "akal-n-iguinaouen" care semnifică "țara negrilor", ar fi dat naștere la cuvântul "Guinée" „Guineea” precum și cuvântului "Gnawa/Gnaoua", prin asemănare fonetică. "Gnawa/Gnaoua" ar semnifica deci "omul negru" sau "venind din țara negrilor". Totuși, în absența datelor istorice probatoare, doar această înrudire fonetică a permis sprijinirea ipotezei originei subsahariene a acestei comunități și a riturilor sale. Cercetătorii contemporani admit că este
Gnaoua () [Corola-website/Science/311991_a_313320]
-
care semnifică "țara negrilor", ar fi dat naștere la cuvântul "Guinée" „Guineea” precum și cuvântului "Gnawa/Gnaoua", prin asemănare fonetică. "Gnawa/Gnaoua" ar semnifica deci "omul negru" sau "venind din țara negrilor". Totuși, în absența datelor istorice probatoare, doar această înrudire fonetică a permis sprijinirea ipotezei originei subsahariene a acestei comunități și a riturilor sale. Cercetătorii contemporani admit că este dificil astăzi să se identifice originea "Gnaoua/Gnawa" pornind de la numele lor, cu atât mai mult cu cât ei nu sunt toți
Gnaoua () [Corola-website/Science/311991_a_313320]
-
caz, cineva care folosește expresia "mea culpa" admite a fi făcut o greșeală care îi aparține, care ar fi putut fi probabil evitată dacă acea persoană ar fi fost mai atentă și mai răbdătoare. În unele țări și culturi, versiunile fonetice (și/sau fonetizate) ale expresiei sunt utilizate cu același înțeles. Spre exemplificare, în slovenă, expresia ""Moja Kolpa"" (fonetizarea expresiei "mea colpa") este utilizată adesea, sunând similar precum ""Moja Kolpa"", în română ""râul Kolpa al meu"" (Râul Kolpa este un râu
Mea culpa () [Corola-website/Science/312322_a_313651]
-
latine militare de frontieră, ci este și singura limbă neolatină care conservă vestigii ale limbajului de castru ("sermo castrensis").». Cuvintele românești comune cu cele albaneze, despre care s-a stabilit că aparțin substratului autohton/preroman, întrucât au participat, alături de evoluțiile fonetice ale cuvintelor latine - ca, de exemplu, trecerea "l" latin în "r" român între vocale, cf. lat. "salem" > rom. "sare", lat. "scala" > rom. "scară", lat. "solem" > rom. "soare" etc, respectiv cf. rom. "mazăre" nu "*mazăle" (alb. modhullë)"," rom. "măgură" nu "*măgulă
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
într-o măsură mai mică a diferențelor de morfologie și sintaxă. Poziția oficială a Institutului de Limbă Galiciană este că, Galiciană și Portugheza ar trebui considerate limbi independente. Ortografia standard este sensibil diferită de o parte a portughezei, din cauza caracteristicilor fonetice și parțial din cauza utilizării convențiilor ortografice spaniole. Conflictul care implică galiciana și portugheza poate fi comparat cu coflinctele dintre macedoneni și bulgari, aromâni cu români, occitană și catalană, sau englezii cu scoțienii: conflicte apropiate din cauza limbii, cu conotații politice. Institutul
Limba galiciană () [Corola-website/Science/309091_a_310420]
-
evoluția și dezvoltarea limbii naționale, a stării ei actuale și a istoriei ei, a graiurilor de pe teritoriul republicii, a cultivării normelor limbii literare, a stilisticii, a alcătuirii de manuale, dicționare și atlase lingvistice, a scrierii de cercetări monografice privind structura fonetică, morfologică și sintactică a limbii literare, evoluția ei istorică, stilurile ei funcționale, vorbirea orală vie, a reîntregirii și valorificării moștenirii literare, a legităților și tendințelor procesului literar contemporan, a principiilor teoretice ale istoriei și criticii literare, a relațiilor literaturii române
Institutul de Filologie al Academiei de Științe a Moldovei () [Corola-website/Science/309203_a_310532]