2,904 matches
-
doar patru resurse colectabile (în loc de șapte): aur, lemn, minereu și cristale de sânge (engleză: Blood Cystals). "Might & Magic: Heroes VI" conține și modul multiplayer. Există doar cinci facțiuni în Heroes VI: oameni (Haven), sanctuar (Sanctuary), infern (Inferno), necropola (Necropolis) și fortăreața (Stronghold). Primele două facțiuni sunt considerate "bune". Următoarele două sunt considerate "rele". Stronghold este considerat "neutru". Prima facțiune este formată atât din oameni (cavaleri, preoți) cât și din creaturi mitologice: grifoni și îngeri. Ei au creat Sfântul Imperiu, cu capitala
Might amp; Magic: Heroes VI () [Corola-website/Science/322502_a_323831]
-
Loarei era un însemnat loc strategic încă din perioada galo-romană. Astăzi castelul Amboise este proprietatea orașului și este clasat Monument Istoric din anul 1845. Povestea castelului începe în secolul al XI-lea, cănd Foulques Nerra, conte de Anjou, a reconstruit fortăreața în stâncă ce fusese ridicată în imediata vecinătate a Loarei, ca punct strategic.Începând din secolul al XI-lea, trei fortărețe ridicate pe fluviu, lângă insula Saint Jean, au fost în stăpânirea puternicilor conți de Amboise, până la confiscarea lor de către
Castelul Amboise () [Corola-website/Science/316911_a_318240]
-
din anul 1845. Povestea castelului începe în secolul al XI-lea, cănd Foulques Nerra, conte de Anjou, a reconstruit fortăreața în stâncă ce fusese ridicată în imediata vecinătate a Loarei, ca punct strategic.Începând din secolul al XI-lea, trei fortărețe ridicate pe fluviu, lângă insula Saint Jean, au fost în stăpânirea puternicilor conți de Amboise, până la confiscarea lor de către Ludovic al VII-lea.Vecinătatea insulei a facilitat construirea unui pod cu mare importanță economică și militară.În secolul al XV
Castelul Amboise () [Corola-website/Science/316911_a_318240]
-
urmașii săi au restaurat Amboise, redându-i a doua tinerețe. În zilele noastre castelul are aceeași măreție că în perioada să de glorie din secolele XV-XVI cu toate că el nu mai reprezintă decât o cincime din ceea ce era o dată.Acum, fostă fortăreața Amboise este proprietate de stat, căruia i-a fost oferit de contele de Paris, fiind gazdă unor spectacole în stil renascentist, organizate periodic de oficialitățile locale. În "curtea" să, cândva înconjurată de construcții și în care aveau loc mari serbări
Castelul Amboise () [Corola-website/Science/316911_a_318240]
-
precipitată spre mare, în vederea reîmbarcării. Reînarmarea Imperiului Austriac îl obligă însă pe Napoleon să se întoarcă la Paris în ianuarie 1809. Mareșalul Soult continuă urmărirea britanicilor, obligându-i să se reîmbarce în cadrul bătăliei de la Coruna, dar nereușind să cucerească Cadiz, fortăreața Juntei spaniole. Războiul de gherilă continuă însă, francezii ezitând între a lupta împotriva armatei regulate spaniole, ceea ce cerea concentrarea trupelor și lupta împotriva gherilelor, pentru care era necesară dispersarea trupelor. La sfârșitul lui 1809 și în 1810 francezii cuceresc Ciudad
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
ambasadorului francez. Fără a ceda, portughezii au făcut totuși o serie de gesturi formale de bună credință, cum ar fi să pună bateriile de coastă ale Lisabonei în stare de apărare și 6 000 de oameni au fost plasați în fortăreața de la Peniche. În acest timp, relațiile franco-spaniole se deteriorează atunci când Napoleon anexează Regatul Etruriei, al cărui monarh era era fiica cea mare a regeui Spaniei dar care devenise un centru de contrabandă și spionaj. La 12 octombrie, convins că nu
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
fost dezarmați. Diplomații nu au putut să accepte o asemenea explicație, iar Lenin le-a comunicat că guvernul sovietic se va întruni imediat pentru a decide. În ziua de 15 ianuarie 1918, ambasadorul Franței l-a vizitat pe Diamandi la fortăreața „Petru și Pavel”, unde se afla în celula cu un deținut de drept comun. În aceeași zi, ministrul și ceilalți diplomați români au fost eliberați. La 16 ianuarie 1918, guvernul sovietic a trimis guvernului român o notă semnata de V.I.
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
în perioada aceea ca șesul Kafarsava sau Kfar Saba. Irod a numit nou oraș Antipatris în amintirea tatălui său, Antipatros edomitul, întemeietorul dinastiei Antipatrizilor. În surse diferite numele orașului apare și ca Antipatrus sau Antipatras. S-au găsit în apropierea fortăreței Ras al Ayn urmele unei străzi principale pietruite -cardo, și ale unui cartier comercial. În Noul Testament se povestește că Sfântul Pavel, arestat din ordinul lui Claudius Lysias, fiind dus pe drumul dinspre Ierusalim spre închisoarea din Cezareea,a poposit împreună
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
Ulterior arabi au pastrat numele de Antipatris sub forma arabizată "Abu Butrus", nume pe care l-au folosit și pentru rîul Yarkon sau Nahr al Audja din apropiere. În săpăturile arheologice efectuate la fața locului au fost degajate ruinele unei fortărețe, care a fost numită „Fortăreața Antipatris” sau „Antipatros”. Ea a fost construită, pe locul unei fortărețe mai vechi, mameluce, în perioada otoman în anii 1571-1574 și numele ei adevărat este cetatea Binarî Bași sau Qalat Ras al Ayn (Capul Izvorului
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
de Antipatris sub forma arabizată "Abu Butrus", nume pe care l-au folosit și pentru rîul Yarkon sau Nahr al Audja din apropiere. În săpăturile arheologice efectuate la fața locului au fost degajate ruinele unei fortărețe, care a fost numită „Fortăreața Antipatris” sau „Antipatros”. Ea a fost construită, pe locul unei fortărețe mai vechi, mameluce, în perioada otoman în anii 1571-1574 și numele ei adevărat este cetatea Binarî Bași sau Qalat Ras al Ayn (Capul Izvorului). Construcția fortăreței a distrus în
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
au folosit și pentru rîul Yarkon sau Nahr al Audja din apropiere. În săpăturile arheologice efectuate la fața locului au fost degajate ruinele unei fortărețe, care a fost numită „Fortăreața Antipatris” sau „Antipatros”. Ea a fost construită, pe locul unei fortărețe mai vechi, mameluce, în perioada otoman în anii 1571-1574 și numele ei adevărat este cetatea Binarî Bași sau Qalat Ras al Ayn (Capul Izvorului). Construcția fortăreței a distrus în mare măsură straturile antice ale așezării. Ea era destinată apărării unei
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
a fost numită „Fortăreața Antipatris” sau „Antipatros”. Ea a fost construită, pe locul unei fortărețe mai vechi, mameluce, în perioada otoman în anii 1571-1574 și numele ei adevărat este cetatea Binarî Bași sau Qalat Ras al Ayn (Capul Izvorului). Construcția fortăreței a distrus în mare măsură straturile antice ale așezării. Ea era destinată apărării unei porțiuni vulnerabile din drumul principal dintre Cairo și Damasc (Via Maris) și era prevăzută la vremea respectivă cu o forță compusă din 30 infanteriști și 100
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
antice ale așezării. Ea era destinată apărării unei porțiuni vulnerabile din drumul principal dintre Cairo și Damasc (Via Maris) și era prevăzută la vremea respectivă cu o forță compusă din 30 infanteriști și 100 de călăreți. O altă funcție a fortăreței era protejarea drumului de pelerinaj musulman spre Mecca. Fortăreața are o incintă dreptunghiulară cu patru turnuri la colțuri și o poartă în mijlocul laturii de vest. Turnul de sud-vest este octogonal, în timp ce celelalte turnuri au un perimetru pătrat. La poalele colinei
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
vulnerabile din drumul principal dintre Cairo și Damasc (Via Maris) și era prevăzută la vremea respectivă cu o forță compusă din 30 infanteriști și 100 de călăreți. O altă funcție a fortăreței era protejarea drumului de pelerinaj musulman spre Mecca. Fortăreața are o incintă dreptunghiulară cu patru turnuri la colțuri și o poartă în mijlocul laturii de vest. Turnul de sud-vest este octogonal, în timp ce celelalte turnuri au un perimetru pătrat. La poalele colinei Tel Afek se afla Trecătoarea Afek (Maavar Afek), dintre
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
a navelor comerciale din porturile finlandeze din Lacul Ladoga (Laatokka în finlandeză) spre Golful Finlandei prin râul Neva. Finlanda garanta tranzit terestru liber din Uniunea Sovietică spre Norvegia prin zona Petsamo. De asemenea, Finlanda a fost de acord să dezarmeze fortăreața de coastă din Ino, vizavi de orașul sovietic Kronstadt, situată pe insula Kotlin. Insulele finlandeze în exteriorul Golfului Finlandei au fost demilitarizate. Tratatul a fost subiect al controversei în prima revoltă din Carelia Răsăriteană în anii 1921-1922, când guvernul finlandez
Tratatul ruso-finlandez de la Tartu () [Corola-website/Science/328979_a_330308]
-
Ayn Ǧălūt, în bătălia împotriva mongolilor, dar faima sa se datorează mai ales numeroaselor campanii împotriva cruciaților. Într-una din ultimele sale expediții din Siria, a distrus definitiv puterea lor. Baibars a organizat armata, a refăcut flota și a întărit fortărețele din Siria, a construit canale, a reamenajat porturile și a creat un serviciu poștal rapid între Cairo și Damasc. El a fost primul sultan din Egipt care a numit patru cadii, reprezentând cele patru rituri ortodoxe. În timpul lui Baibars s-
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
929, în timpul campaniei împotriva slavilor Glomacze, regele german Henric I "Păsărarul" a construit un castel pe o colină ce străjuia Elba. Viitorul Albrechtsburg a fost atunci numit Meissen, după râul Meisa. Curând s-a dezvoltat acolo un oraș, la poalele fortăreței. Cu toate acestea, Henric nu a întreprins nicio acțiune de germanizare a slavilor sau de creare a unui ansamblu de fortificații, Meissen rămânând, ca și Brandenburg o insulă într-o mare slavă. Această situație nu a durat însă. Orașul a
Marca de Meissen () [Corola-website/Science/325377_a_326706]
-
amenința posesiunile otomane în Asia. Acțiunile rușilor în Asia au încununate cu succese în 1828. Pe 23 iunie a fost cucerit Karsul. După o perioadă de suspendare a acțiunilor militare datorită epidemiei de pestă, rușii au cucerit pe 23 iulie fortăreața Akhalkalaki și pe 16 august Akhaltsikhe. Fortificațiile de la Ardahan au fost cucerite fără ca apărătorii să opună o rezistență notabilă. Un atac unui grup separat al forțelor ruse a dus la cucerirea orașelor Poti și Doğubeyazıt. Ambele tabere s-au pregătit
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
satului Kulevici. Deși după această victorie ar fi fost posibilă declanșarea atacului asupra Șumlei, rușii au preferat doar să blocheze căile de acces către oraș și să păstreze inamicul sub observație. Între timp s-a încheiat asediul Silistrei, a cărei fortăreață a fost cucerită pe 18 iunie. Doar acum a fost o parte a armatei ruse (Corpul 6) a fost trimisă spre Șumla, în vreme ce restul a fost retras în secret spre Devnea și Provadia, în vederea unei viitoare campanii în sudul Balcanilor
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
au mobilizat toate forțele disponibile - inclusiv cele care apărau trecătorile Balcanilor sau cele din garnizoanele de la Marea Neagră. Trupele ruse au traversat în această perioadă râul Kamcia și, după o serie de lupte în regiune, au traversat Balcanii și au atacat fortărețele din regiune și importantul oraș-port Burgas. Aceste succese au fost umbrite însă de răspândirea unor boli în rândul militarilor ruși. Când otomanii au înțeles în sfârșit care era planul strategic al rușilor și au trimis împotriva lor grupările lui Abdurahman
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
și au trimis împotriva lor grupările lui Abdurahman și Iusuf era deja prea târziu - înaintarea armatei țariste nu mai putea fi oprită. Rușii au cucerit orașele Aitos pe 13 iulie, Karnobat în ziua următoare iar, pe 31 iulie, Diebitsch asediat fortăreața orașului Sliven cu 20.000 de oameni, întrerupând comunicațiile dintre Șumla și Adrianopol. Deși turcii erau atacați de cel mult 25.000 de soldați ruși, populația locală era ostilă iar trupele demoralizate. Sultanul a hotărât să-și retragă forțele spre
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
după 2 zile de atacuri continui asupra Doğubeyazıtului, a fost nevoit să se retragă, iar forțele lui s-au risipit. După eșecul pașei din Trabzon, orașul rămas fără apărare a devenit ținta forțelor ruse, care, în timpul marșului au cucerit și fortăreața Bayburt. Trupele Rusiei țariste au trecut Prutul și, în câteva zile, au ocupat Moldova și Țara Românească. În locul domnilor celor două principate (Ioniță Sandu Sturdza, Domn al Moldovei și Grigore al IV-lea Ghica, Domn al Țării Românești), obligați să
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
flotilă dunăreană a otomanilor au căzut în mâinile rușilor și 65 de sate au fost rase de pe suprafața pământului. Războiul ruso-turc din 1828-1829 a însemnat o grea lovitură și pentru multe localități mari din Dobrogea. Încă de la începutul lui, toate fortărețele, până la Valul lui Traian (Isaccea, Măcin, Tulcea, Hârșova, Kiustenge), au fost cucerite de ruși. În baza tratatului de la Adrianopol din 2/14 septembrie 1829, fortăreața din cetatea Hârșova a fost aruncată în aer. De asemenea, în timpul războiului ruso-turc din 1828-1829
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
o grea lovitură și pentru multe localități mari din Dobrogea. Încă de la începutul lui, toate fortărețele, până la Valul lui Traian (Isaccea, Măcin, Tulcea, Hârșova, Kiustenge), au fost cucerite de ruși. În baza tratatului de la Adrianopol din 2/14 septembrie 1829, fortăreața din cetatea Hârșova a fost aruncată în aer. De asemenea, în timpul războiului ruso-turc din 1828-1829 fortificațiile și orașul Constanța au fost distruse, iar populația a fost decimată de ciumă. Pierderile au fost așa de mari încât la încheierea păcii, în
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
exploatat arama în Aravá. După dezmembrarea regatului ebraic antic, Arava a fost din nou sub dominația edomiților, care au fost ulterior alungați de către arabii nabateeni. Nabateenii au venit în zonă în secolul al II-lea și au întemeiat aici o fortăreață și stațiuni de pază pentru protejarea drumurilor și apărarea regiunii. După cucerirea regiunii de către arabi și decăderea entităților statale locale, Aravá și-a pierdut însemnătatea aproape până în zilele noastre. În momentul împărțirii Palestinei mandatare în formatul inițial, în două formațiuni
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]