2,702 matches
-
ciudat de pânză aspră și rară. Valurile aduseseră pe țărm tulpina unui arbore strâmb. Mahukutah tăie cu cuțitul de cremene capetele netrebuitoare ale frânghiilor plutei, le desfăcu și le împleti din nou. Ierburile acele lungi se dovediseră mai bune decât frânghia adevărată: nu putrezeau. Făcură un topor de cremene și dreseră pluta, punîndu-i și catarg din arborele adus de ape, cioplit cu osteneală. Agățară pânza, și luîndu-și apă într-un fel de butoi dintr-o piatră scobită, se suiră pe plută
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zburat sus de tot, pe o stâncă. Păstorii rămaseră printre băștinași și începură să poarte și ei pene în jurul capului și să deprindă obiceiurile și limba locului. Iar Mahukutah își drese pluta, primind în dar de la băștinași tulpini de copaci, frânghii, pânză și arme de cremene, și într-o bună zi plecă în jos pe lângă țărm să-și caute țara. O păstoriță atlantă se aruncă în valuri și înotă după pluta lui și rămase cu el. Iar când Mahukutah cu femeia
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o bucată de pânză în jurul coapselor. Acum păreau niște robi ca toți robii negri, așa cum înșiși au fost cândva. Stătură așa multă vreme, sporovăind liniștiți, când deodată, de după tufe, se aruncară asupra lor patru oameni înarmați. Aveau și lațuri de frânghie. Luat pe neașteptate, Auta fu doborât cu fața la pământ, și doi inși pe care nu-i vedea îi suceau mâinile la spate căutând să i le lege. Chiar de-ar fi vrut să-și folosească arma albastră dată de Hor, nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și își împlîntă cuțitul în pântecele unuia din ei. Vânătorul de robi căzu cu sângele gâlgâind din mațe. O clipă ceilalți trei rămaseră descumpăniți, dar atât îi fu deajuns lui Mai-Baka să se repeadă la Auta și să-i taie frânghia de la mâini. Auta sări în picioare, însă tot atunci cei trei, părăsindu-și prietenul aproape mort, se năpustiră asupra lui Mai-Baka, fiecare cu un cuțit lung cu două tăișuri în mână. Acum nu le mai trebuia robi. Acum îi înfierbîntase
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
miazănoapte atlant, dar îl opri Hor, și mai ales îl opriră câțiva meșteri dintre acei oameni, zicând că ei vor urca locuința zeilor pe turnul de piatră. Și o urcară. Acum se mirau străinii de nebănuitul meșteșug. Legând luntrea cu frânghii împletite în trei și în șase, acei oameni o culcară lin pe un fel de sanie din două trunchiuri uriașe de cedru pe care o împinseră și o traseră câteva zile la rând pe un fel de povârniș anume făcut
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
stațiune englezească de pe litoral, Într-un asemenea context dur. Făceau baie În apa Înghețată, de pe plaja care se Întindea la nord-est de port, și, la vremea refluxului, jucau cricket pe nisip. Vâsleau În sus pe râul Esk, trăgând barca de frânghii ca să o treacă peste ecluza joasă, și suiau poteci povârnite pentru a organiza picnicuri lângă cascada de la Cock Mill. Aceste distracții și excursii Îi erau cunoscute lui Henry, ca și unei mari părți a populației britanice, din pitoreștile aventuri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Închis, la fundul secat al fântânii, la zidul de piatră din capătul tunelului. Eșecul. Avusese o Înțelegere cu Soarta - “Încă un an“ - și Soarta Îl ținuse În așteptare până la ultima clipă, Îl ținuse agățat, plin de speranță, de scara de frânghie care ducea către succes, Înainte de a i-o tăia de sub picioare cu o singură lovitură răutăcioasă, azvârlindu-l În abis. Spectacolul era o cădere - acesta era un adevăr de care nu se putea ascunde. Referirile lui Alexander la o cabală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de pe fundul gropii, fără nici o înclinație de țâțe sau cur, numai cu nasurile pe sus, chestie care tocmai că îi întărîta pe băieți... Doar când dintre ăștia mai lunateci s-a decis unii să coboare pe cearceafuri, burlane, perdele, frânghii de nuiele, s-a dezmeticit și inițiativa din activiștii și securiștii din comuna asta, de-au înconjurat cu plutoanele de caralii toată zona. Iar când i-a explicat și lui Partid, că, prin gaura aia, toată România o s-o șteargă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și el se bucură! - ...o mângâie, o strigă. Berea scîrțîie-n halbe, scârțâie pozele pe la încheieturi. [...] Mama servește, părul ei se revarsă în bucle blonde peste marginile halbei. Toate rudele își trec mâna prin el înainte de a bea. Flutură rufele pe frânghie deasupra meselor din "Local familial". Toată lumea e adunată. Bunicii mei din flori, mătușile. Mie îmi aduce mama cei mai bine făcuți mititei, aduce liliac în halbe la "Local familial", unde toată familia 85 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ar putea exista o străduță, cu până într-o sută de case, de care să nu fi auzit? - Decât dacă ar fi montat-o aseară caralii... Decât dacă n-ar fi trăit aici și-ar fi adus-o remorcată cu frânghiile de la Calafat... - Dar despre o străduță cu vreo cinci sute de case? - La dispeceratul de pompieri unde-am făcut armata... Doi ani, supliment de pedeapsă... (fiindcă cotîrcisem pe-o colonăreasă) era afișate hărți adevărate. În care era trasate fiecare ghenă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
partituri. Își trase un costum de stofă englezească, plus trenciul peste pantalonii de pijama. Și se avântă pe coridoarele, infect luminate, numai bune de spart vaze și damigene prin domiciliile fermecătoarei. La o răspântie de coridoare, ținîndu-și echilibrul pe o frânghie de rufe, spectrul veghea, îmbunătățindu-și lucrul la o poziție de yoga și luîndu-se la întrecere, în luminozitate, cu niște spori de ciuperci putrezite și cu restul câtorva putregaiuri din lemn. 204 DANIEL BĂNULESCU - Cum s-o ridic?? - Cu vorba
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prezent, Parcul Tineretului. Dar pe care, cu două sute de ani în urmă, fusese vărsat cel mai adevărat bâlci, după Moși, al Bucureștiului. Loc binecuvântat unde se chercheleau toptangii. Erau violate servitoarele. Se zdrobeau, de lutul mustind de scuipați, acrobații pe frânghie. Clienții ce aveau inimă în ei plăteau cîte-un galben pentru a fi sloboziți în niște încăperi strâmte, de uluci spoite, putîndu-se foarte bine nimeri a fi ori bordeluri, ori lepozerie. Iar pehlivanii turci își jucau GIAMALA. O momâie uriașă, alcătuită
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trimise, c-o mașină, acasă, în "Calomfirescu". Celălalt mușuroi de bani, produs mai către dimineață, îl înveli într-un cupon de stofă, îl piti pe terasa unuia dintre blocurile la parterul cărora făcuse onoarea de operase. Balot suspendat, c-o frânghie, deasupra troliului liftului, urmând a fi recuperat și degustat, peste o săptămână, două, când lucrurile se vor mai limpezi. Pe 10 aprilie, Doru era deja instalat într-unul dintre domiciliile profesoarei de romînă-engleză. Anume în cel de-al doilea rând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
București, pentru băi, s-ar dovedi, din întîmplare, a fi un dulce pretext... Interesul ar fi să coborâți încă dinainte, prin surprindere, în celebrul Adânc... Pentru a unge balamalele unor portițe de evadare. Pentru a rula convenabil unele scări de frânghie... Sau, dimpotrivă, pentru a depozita anumite tomuri neplicticoase. Pentru cazul în care totuși, așa cum e profețit în Apocalipsa 20/1-3, veți fi ținut mia aceea de ani în acel infect Adânc. Apocalipsul 20/1, 2, 3 era și el, pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
in extremis cablurile electrice și de telefon de pe strada Perone, căpătând iarăși înălțime și depărtîndu-se spre Șoseaua Olteniței, lopătând prin viroaga Stoian Militaru. Fornăind și trăgîndu-se înapoi, aidoma unui armăsar speriat de ciupitura amperajului cablurilor de tramvai, întinse asemeni unor frânghii de rufe, pe măduva cărora atârnau, nu cârpe, ci garnituri gălbui de tramvai, paralele cu terenul chelbos al Parcului Tineretului. Și, din pișcătura cu pricina, Doru se desprinse să zboare mai cumpănit, pe la vreo 16 metri deasupra solului, cam prin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dar și pentru a nu-și deconspira zâmbetul măgulit. Tuși, scuturîndu-și ca pe niște cârpe plămânii, de fum de țigaretă Snagov. 395 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI staționă, pentru mai mult timp, pe cerul patriei, vibrând din miile de frânghii nevăzute, întocmai ca un zeppelin. Prima repriză de staționare se petrecu la amiază, la 12 fără 5, (45 de minute, minut cu minut), atunci când Bucureștiului i se auziră clar scrâșnetele frânelor, iar Biblia rămase desfăcută, precum jumătățile unui pepene, la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
apropia mai mult, cu atât Prepelicarul devenea mai mare. Când ajunse la o distanță de doar o sută de metri, ea era deja mare cât un cal. Gaura dintre picioare i se căsca. Firele de păr îi erau ca niște frânghii. Metri distanță depărtare. Ea era o casă, o grotă zăcând roșie și fremătătoare înaintea lui, în timp ce perdeaua părului i se desfăcea. îi auzi vocea asurzitoare. — De ce să te împotrivești? spunea ea. Cedează, frățioare. Intră. Cedează. Intră. Cedează. Bărbatul se tărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
încercă să o forțeze să-și revină. Era neînchipuit de greu. își dădu brusc seama ce se întâmpla cu canionul. Deoarece rămăsese mult mai puțin spațiu la baza lui decât atunci când ajunsese el aici. Se luptă disperat să-și desfacă frânghiile. în zadar. Strigă la Khallit și Mallit. — Morții pot vorbi? întrebă Khallit. — Mira-m-aș, răspunse Mallit și dădu cu banul. Nu, spuse apoi el. — Nu, repetă Khallit. Disperat, Vultur-în-Zbor își dădu seama că nu exista nici o cale de ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu putea să-și încalce cuvântul. în fruntea gloatei se aflau Flann O’Toole și Cale-Bătută Peckenpaw. Să mai fi fost încă vreo doisprezece indivizi, toți clienți regulați ai cârciumei Elbaroom. Aveau la ei bâte, pietre și un capăt de frânghie. — Casa este închisă, a spus Iocasta din ușă. — N-am venit pentru femeile tale, I-a replicat O’Toole cu o voce dură, înăsprită de aburii whisky-ului de cartofi. Ci pentru nemernicul ăla de Vultur-în-Zbor. — Ne-am gândit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o minune vede Cum ca să vadă n-a fost dat altuie. Privi-ntr-o sală-ngustă însă naltă Și cărți în rafturi, una peste altă, Mașini și sticle, topitori, metaluri, Ici pergamente, colo o unealtă. Iar un bătrân cu o frânghie udă Lovea-ntr-un tânăr, ce-n durere crudă Se svîrcolea: "Mai dă, te rog în mine, Ca Domnul a ta rugă s-o audă ". Bătrânul însuși îi plângea de milă. Vedeai că spre a-l bate-și face silă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ș-un matelot [agale], C-o luminare coborî-n Camara de butoae. De odat-un țipăt spăimântat Urlă-n urechi spre mare, Vine-ndărăt, dar flacăra De-asupra lui răsare. {EminescuOpIV 545} Apucă vergile în larg Și pînzile cuprinde Și de frânghii și de catarg Plesnind, sburînd se prinde. Iar căpitanul fără păs De moartea-n foc ori apă Dă luntri-n jos și pe femei Și pe copii coboară. În patru luntre-ncarcă tot Coboară-apoi la rîndu-i; Nu mai lipsește nimenea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu mândrie) doreau ba câte o pară, ba câte o floare sau alte lucrușoare mărunte, numai cu intenția de a-l pune pe „bărbat” la treabă, așa cum văzuseră ele că-s rostuite casele din Poiană. Plictisite de monotonia huței din frânghie, Rozalița porunci: Oprește ne! Apoi privindu-l lung, direct și cu ochi de viitoare cunoscătoare spuse cu un zâmbet șiret și făcând din ochi Mădăliței: Mădăliță, vrei să ne jucăm de-a mama și de-a tata? Îhî, vreau! Da
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cenușa s-a terminat. Ne-am dus atunci cu toții pe strada unde se găsea palatul Inchiziției. Așteptam să mai fie judecat cineva. Spre seară, a fost scoasă o femeie cu hainele sfâșiate și cu mâinile legate, la spate, cu o frânghie. Le-am mulțumit inchizitorilor, iar ei ne-au binecuvântat, îndemnîndu-ne să facem păpuși vesele... XII ― Trebuie să-ți mărturisesc, Galilei, că nu m-am așteptat să întîlnesc un om bântuit de asemenea melancolii și obsesii, înclinat să privească lumea ca
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
un bun creștin, spînzurîndu-se, și n-au îngăduit să fie înmormîntat în cimitir. Nu-și puneau problema că, poate, omul acela nu mai suportase ceva și nu găsise altă soluție. ― Pentru a trăi bine, îți trebuie un motiv sau o frânghie, zicea Diogene Cinicul. Tu ce părere ai? ― Altădată, n-aș fi șovăit să spun: trebuie să păstrezi "motivul" și să arunci "frînghia". Acum, sunt mai aproape de o vorbă a lui Seneca: "Socot laș pe acela care moare pentru a nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mai suportase ceva și nu găsise altă soluție. ― Pentru a trăi bine, îți trebuie un motiv sau o frânghie, zicea Diogene Cinicul. Tu ce părere ai? ― Altădată, n-aș fi șovăit să spun: trebuie să păstrezi "motivul" și să arunci "frînghia". Acum, sunt mai aproape de o vorbă a lui Seneca: "Socot laș pe acela care moare pentru a nu suferi și prost pe acela care trăiește pentru a suferi". Am trecut, chiar, printr-un moment de criză. Tocmai îmi isprăvisem penitența
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]