4,656 matches
-
să vorbească astfel? Nu cumva oaspetele străin, care sforăia acum pe canapea? Gândurile ei nu cumva erau gândurile pe care i le insufla el, tocmai ca să-i sucească mințile și s-o Împingă spre necredință? De ce astfel gânduri n-o frământaseră pe Mașa până acum? În Întrebările pe care și le punea, erau cuvinte și sensuri pe care nu le Înțelegea? De unde Îi veneau ele? Nu cumva dintr-un cap străin, care până mai adineauri viețuise Într-o altă galaxie? „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
are pretenția să fie singurul Dumnezeu al Mașei!? „Dumnezeu În ce sens?“, se Întrebă ea. „Dumnezeu În toate sensurile“, i-ar fi răspuns, probabil Extraterestrul, lăsând-o să Înțeleagă ce vrea. „Dacă tu vii de pe altă planetă, continuă să se frământe ea, și Îmi spui că ești Dumnezeul meu, atunci ceilalți concetățeni ai tăi probabil au la rândul lor pretenții că sunt Dumnezeul altora...“ „Nici nu m-aș mira, gândi ea cu voce tare, ca Într-o bună zi să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și de arșița ce-i ardea În continuare măruntaiele. „Te pomenești că au dat nenorociții de gustul Royal-ului și beau acum de sting?“ De altfel, aceste creaturi aveau un grad de inteligență care te punea pe gânduri. „Nu cumva, Își frământă mintea Ippolit, șobolanul din fața mea are și el o viziune În care eu apar ca un monstru biblic?“ Nu se știe de ce Subotin Împodobi substantivul „monstru“ cu un epitet atât de strălucit. Mahmureala Îl determina, probabil, să devină extrem de inventiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ora actuală ai rostit - acest magic cuvânt...Mai ți-i minte...?” Îl interogă Tony Pavone mai În glumă mai În serios. „Să fiu sincer, de câte ori s-a ivit ocazia...” parafrază Șeful Șantierului, simțindu-se stingher. „Bine zici Șefule...Totuși mă frământă o oarecare nedumerire cum ar fi; dece unii oameni nu văd ori nu vor să vadă marile realizări astronomice ale secolului XX de exemplu: astronauții au excaladat suprafața lunei În timp ce acolo vor fi amplasate aparate speciale de cercetare a Universului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cam pe tânjeală. Vezi, În ce situație m’ai pus...? Efectiv, nu mai știu ce hotărâre să iau...! În timp ce populația țării ne urăște de moarte, fugind de noi ca de sperietoare, totuși noi, avem suflet, astai...! Uite, bunăoară acum, Îmi frământ mintea să văd cum te pot ajuta. Sunt hotărât să te scot de sub Învinuire penală...!!” Răsfoi din nou registrul de poartă ca după câteva derulări să se oprească la o pagină anume. “Fi-i atentă.În ziua de 27 februarie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Oamenii sunt zgribuliți de frig iar pe deasupra unii sunt și flămânzi. Efectiv, nu prea am ce scrie În raportul de lucru...!” „Nu mai Încape discuție...! Mă Întreb totuși. De ce vă scoate la muncă pe acest mizerabil anotimp...?” „Aceeași Întrebare mă frământă și pe mine. Din păcate Însă, deținuții nu au voie să deschidă gura..!” Comentară Împreună unele puncte de lucru, izgoni dela un foc ce pâlpâia În agonie muncitorii ce Încercau să se dezmorțească de frig, mai făcură o evaluare a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
intimidare continuă În forță În momentul când Tony Pavone se trezi la ușa apartamentului său În jurul orei patru dimineața cu cinci milițieni Îmbrăcați civil, care apăsau prelungit pe soneria dela intrare În apartment. Contrariat, Tony Pavone care deja era sculat frământat de sumbre presimțiri, deschise ușa privind Întrebător la musafirii nepoftiți. Unul dintre aceștia ce părea a fi Șeful, se justifică. „Sunt ofițer superior de miliție având ordin să efectuez o amănunțită percheziție a Întregului apartament. Aveți ceva Împotrivă...?” Politicos, Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
imaginea șoselelor românești, Înguste și pe o singură linie de circulație - dus Întors - În care tamponările mortale erau la ordinea zilei În timp ce gropile și asfaltul exfoliat contribuia În aceeași măsură la producerea accidentelor. Locuințele sărmanilor provinciali erau construite din pământ frământat cu paie ori alte materiale inpropii fiind insalubre și unde curentul electric și grupurile sanitare Încă nu se inventase...! Unii locuitori fiind atât de săraci Încât folosea spatele casei la suprafață pentru a-și depune excrementele oferind posibilitate câinelui flămând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
New Rochelle din când În când. Iar dacă tata a făcut toate astea și l-au plătit cu bani gheață, trebuie să fi fost foarte jenant. Probabil nu a știut ce să facă cu banii ăia. Dar nu asta mă frământă acum. Nu. Apropo de New Rochelle, n-ai văzut-o pe Shula, nu-i așa, Angela? Nu. Ce mai pune la cale? Mi-a adus o carte foarte interesantă. Problema, Însă, e că nu era locul ei s-o dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tu ai supraviețuit, de ce să nu fi supraviețuit și Zach ? Ar fi fost un navigator pe cinste. Ce mai face ? Tatăl lui Zach a murit, l-a lămurit Jina. Cu mulți ani în urmă. În capătul celălalt al pajiștii, Elvis frământa pământul cu copitele, ronțăia iarba și clătina din cap. Jina nu-și mai amintea decât fragmente din zilele care-au urmat căderii în apă a lui Zach - pădurea, morena, Elvis Presley care n-a lăsat-o să moară. Elvis a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fum alb. Drew a încins focul de tabără la ora trei. La patru se întunecase deja de parcă soarele ar fi apus. Naji a intrat în cortul Irenei; ceilalți și-au adus scaunele și le-au așezat lângă foc. Jake a frământat puțin pământul cu lăbuțele, a rostogolit cu nasul un con de pin, a încercuit grupul de trei ori, după care s-a întins pe iarbă. Jina a deschis sticla cu Baileys Irish Cream. Danny și Charlie pândeau la liziera pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
are de mult Măsurătoare, în mintea mea Se caută bolnavă, și de beție suptă În alcooluri toamna, se mistuie ușor, Iar peste suferință presară leac De dragoste. Aprins în uitare Glasul de frunză, trupul de pai Începe vântul să le frământe. Nu sunt cuvinte. Sunt cuvinte în graiul Murmurelor lin presărate aici, Aproape, acolo, departe... Mă-ntorc la același etern întuneric. Și din glasuri obscure, eu fac o pădure. Dar unde sunt urșii să calce greoi În urma tăcerii ce sapă în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Lațurile sale Mărginind cărarea Par din deal în vale Niște brațe goale Ce imploră zarea... Dar oricât îmi pare Drumul de ciudat, Urma-ți de picioare Prinsă -n huma moale Încă s-a păstrat... Binecuvânteză Doamne, Ploaia, ce l-a frământat! Violeta DEMINESCU Silviu Guga unic vers universul poezia lui Dumnezeu prin care lumea vers unic s-a făcut apoi noi i-am scos ochii lăsând-o oarbă de cântec și nu vedeți după cum nu se vede adâncimea rănii sub cicatrice
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
biserică zidurile cad mătura lui dumnezeu ridică în vânt colbul ecran pe care te mai joci o dată de-a v-ați văzut cu îngeri pasărea sufletului pleacă în urmă o cruce de lemn verde albastru ca un cuib fără aripi frământă iar lutul uneori îl face stea alteori om femeie cireașă amară despletită aromă între cerul gurii și-o boltă înverzită în talpă cât să n-o strivești pași în cerc niciodată prea departe de miezul rubiniu al luminii pânză deșirată
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mi-au oblojit rana în aripile lor și-n florile de piatră din râu se reflecta uitarea ca o fericire unică acum ai privirile bolnave de timp de mine visele îmi spun că le dor ochii de mâini care le frământă iar ca pe niște vorbe cu urme de neșters abisul își cască lacom umbra peste fluturi s-au înecat în râu mă cuprinzi împlor îngere nu îmi muri a mia oară și taci! în moarte și-n iubire se pleacă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
simțeam singur chiar dacă în jur era lume multă și unii din ei îmi erau prieteni. Nu voiam să mă las descusut și afișasem o față de om sociabil ca sub acea mască să-mi derulez în tihnă toate gândurile care mă frământau. Cel de lângă mine turuia într-una și vorbea din ce în ce mai tare în încercarea de a acoperi muzica ce venea dinspre scenă. Pe acel ritm cunoscut mai spuneam din când în când câte un “Da” să nu-mi trădez absența, în timp ce ochii
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să semene a femeie matură. Era fardată, conturul la ochi era trasat cu un creion dermatograf, puteam să ghicesc toată munca în zadar la o coafură distrusă de vânturi și praf, îi vedeam mâinile înguste cu degete lungi și subțiri frământându-se una în alta a neputință și a griji. Hainele ei scumpe erau acum murdare și mototolite și miroseau a parfum și a grajd. Nu știu de ce sau poate pentru că mi se adresa pe un ton atât de familiar, am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
-i bună mâncarea alături de oricine, zise Erjika ridicându-se de la masă și ea. Chiar ești orb dacă nu vezi bine în jurul tău, mi-a zis la ureche sărutându-mi apoi obrazul. Nu știam ce voia să-mi spună. M-am frământat toată noaptea, dar cuvintele ei nu-și găseau explicație. Spre dimineață, când în sfârșit am adormit, am visat-o pe Sini. Nu știu ce zicea, dar m-am trezit cu imaginea ei în gând. Zâmbea înțelegător ca o soție care-și primește
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nu mai credeam. Am coborât de pe piedestalul meu improvizat de acea bancă ciungă și am mers cu Erjika în oraș sărind gardul pe la GAZ (prescurtarea de la gospodăria agro zootehnică). Pe drum tăceam cuprins de o ciudată deznădejde și ea tăcea frământată de lucruri care îmi scăpau în acele momente. Era o coadă măricică la casa de bilete așa că am rugat-o să mă aștepte alături, la cofetăria “Libelula”. I-am strecurat zece lei în palmă și i-am zis să-și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
directorul școlii, pedagogă, dirigintele meu, al lui Petruș și al Erjikăi așteptau să ne luăm locul pe scaune ca simpli spectatori. Lângă mine, cu fețele întunecate de supărare, două persoane ce se apropiau de pragul pensionării stăteau cu capetele plecate frământându-și mâinile de griji. După eleganța ținutelor și prestanța afișată, am dedus că sunt părinții lui Petruș. Puțin mai în față, așezat singur la marginea unui rând, un tip de vreo patruzeci de ani, cu un început de chelie, mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mă scuzi, sînt cam irascibil. Mai ai treabă pe-acolo ? — Nu. Nici n-am prea avut ce căuta. — Știi, doctorul spunea că există două feluri de amnezii... zise el Întinzînd brusc mîinile Împreunate spre mine și apucîndu-mă de piept de parcă frămînta o bucată invizibilă de lut. Una - cînd uiți tot ce s-a Întîmplat În trecut; evenimentele din prezent - cum să spun ?... Nu-ți pierzi judecata. Poate doar mi s-a părut că-i miroase rău gura, dar m-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că nu. Pentru că directorul știa ceva... De ce nu o fi intervenit? S-a prefăcut că nu știe... De aceea mă simt absolut oribil. Am mustrări de conștiință... Am devenit complice În trădarea domnului Nerauro, șeful meu direct... Nu te mai frămînta. Dacă este spre binele domnului Nemuro, e-n ordine. — Nu, nu-i În avantajul lui. Știam de la bun Început că nu este. Altfel n-aș fi mințit. Mi-am dat seama că nu prea are rost să spun... — Lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ascult la ce se vorbește, să Închid ochii, și nu să privesc În jur, să dorm ziua, și nu să Încerc să realizez ceva, dar... Sirena urlă pentru a doua oară, ca un vițel Înspăimîntat. Fratele se Întorcea de la foc, frămîntînd cu pași apăsați pietricelele de sub picioare și mușcîndu-și buza de jos. Se vedea de la o poșta că e furios, dar nici măcar nu Încerca să-și ascundă mînia. Bucătarul Îi Întinse imediat o ceșcuță fierbinte pe care el o dădu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
bucătarul să se arate Îngrijorat. Își ridică fața buhăită și-l privi pe frate drept În ochi: — Am și eu motivele mele să nu-mi placă harababura asta... mai ales că șeful de la centru lipsește... — Zi mai clar ce te frămîntă. — Nu știu nimic precis. Am auzit și eu de la alții... Îmi pare bine că nu sînt și fete... dar ce mă Îngrijorează e faptul că nu lipsesc numai fetele. Dacă-i adevărat ce se spune, atunci sînt cam puțini, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
căutare. Nevastă-mea a scris la primărie să fiu găsit neapărat. — Nu-ți mai bate tu capul atîta! spuse cel mai, mic, un individ chel, dar prietenos, care-l tot bătea pe spate pe camaradul lui plîngăreț. Dacă te tot frămînți, nu se mai termină... — Saké! se văicărea În continuare cel În pufoaică. Ce-i aia dispărut? Hai să scriem, să vedem! Dacă s-ar ști că muncesc, s-ar termina cu ajutorul social. I-am spus și nevesti-mi: Încearcă și rabdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]