19,543 matches
-
ale armatei Fabrizio Collona, nemulțumit că soarta nu i-a dat prilejul să-și pună în practică această știință. Vocea e a lui Collona, competența e a lui Machiavelli, comunicată post res perditas. Umbra subiectivității atinsă de mîhnirea inacțiunii învăluie frazele ultime. Iată una, scrisă cu plăcerea niciodată reprimată pentru formulări spirituale cu valoare de maximă: "Oricine disprețuiește asemenea instituții [cum e armata] este indiferent față de autoritatea sa, dacă e monarh; și pentru patria sa, dacă e simplu cetățean"15. Cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să fie dornic de a se sluji de cineva care și-a cîștigat experiența pe cheltuiala altuia." Valoarea capitală a mărturiei epistolare ne obligă să mai cităm încă, în ciuda lungimii textului. Mînia e abia stăpînită de patos și de eleganța frazei: "Multă vreme n-am să mai pot trăi așa, pentru că sărăcia mă înjosește... aș dori ca acești domni Medici să înceapă să mă folosească din nou, chiar dacă ar fi să car pietre la început... Iar de bună-credința mea, nimeni nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe lîngă papalitate, Machiavelli pare să retrăiască, prin prietenul său, timpul cînd el însuși era activ, mai ales atunci cînd îl îndemna să continue astfel. Nu ezita să mărturisească ironic dorința de a schimba soarta lui cu aceea a prietenului. Frazele cu acest conținut devin un clișeu și nu reclamă decît mîhnirea inactivității, din ce în ce mai accentuată. Principele e scris la începutul acestei perioade, într-un fel de frenezie (furor), de inspirație genială, fulgerătoare. Atunci Machiavelli își scria, avar cu propriile idei, ca
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
operă, pe tema omului din popor ajuns în poziții înalte prin calitățile personale și favoarea destinului, au o semnificație majoră în analiza aspirațiilor personalității lui Machiavelli. Ereditatea princiară nu conferă, singură, vreun merit. Frecvente pînă la a contura o obsesie, frazele pe această temă sînt refăcute în toate nuanțele posibile, pînă la epuizare. Frecvența lor semnifică. Vom selecta cîteva. Un astfel de om care a făcut lucruri mari, fără a avea o origine ilustră a fost Castruccio Castracani. Scriindu-i biografia
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care stăpînise în secolul anterior Luca, Pisa și Pistoia, se încheie, nu întîmplător, cu reproducerea replicilor lui memorabile. Afinitatea cu eroul are o motivație structurală. Cu folos s-ar putea extrage și din opera lui Machiavelli un volum impresionant de fraze sentențioase, care să-i rezume biografia intelectuală. Nu întotdeauna cei care au dreptul să guverneze știu să o facă, spune Machiavelli. Își respectă convingerea atunci cînd închină Discorsi "acelora care ar ști să guverneze state și nu celor care au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
vorbesc nici despre cîștiguri, nici despre pierderi, eu sînt forțat să mă ocup de afaceri de stat. Și trebuie să mă decid, ori să tac, ori să discut politică." Cert, figura interioară a autorului Principelui se desenează mai pregnant-pozitiv cu fraze din această corespondență necenzurată de gîndul că va fi citită vreodată de altcineva decît destinatarul. Sfaturi, îndemnuri optimiste, atunci cînd el singur era surghiunit și trist, maxime, cuvinte de spirit nenumărate. Decepțiile ultimilor ani nu i-au umbrit iubirea pentru
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și în raport cu istoria generală de pînă la 1500. Perfect proporționată cu ideea cardinală, cartea, și ca substanță și ca exemple ce tind să epuizeze nuanțele, își rezervă aproape jumătate din spațiul ei conducătorului de stat și artei de a guverna. Fraze despre comportamentul și funcția principelui în stat sînt întîlnite de la prima pînă la ultima pagină, dar capitolele XV-XIX și XXI-XXV (zece capitole din douăzeci și șase) sînt centrate exclusiv pe comportamentul princiar. Sînt părțile dense ale textului în care se
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cruzimea lui nestăpînită și lipsa lui de omenie, împreună cu crimele lui nenumărate nu ne îngăduie să-l preamărim între oamenii desăvîrșiți". Fapta curajoasă și primejdioasă, dovedită într-o împrejurare, nu scuză cruzimea gratuită, desfășurată fără necesitate, irațională. Să recitim o frază definitorie pentru concepția umanistului realist care a scris De principatibus, spre a convinge că machiavelismul nu e totuna cu gîndirea lui Machiavelli, că etica lui nu e "morala" principilor supuși determinismului istoric: "Desigur că nu putem considera drept un act
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pot îngădui să cucerești puterea, dar nu să obții gloria". Ideea reapare în Discorsi (III, 40), ceea ce înseamnă că e o constantă a gîndirii autorului, o convingere trecută sub tăcere de detractorii lui. Cum mai poate susține astăzi cineva că frazele lui Machiavelli au încurajat crimele gratuite ale revoluției franceze din 1789 și ale altor revoluții de după aceea? O singură dată, în tot textul, fapta de cruzime e acoperită de umbra moralei creștine, atunci cînd se comite paricidul. Voind să aibă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care s-au ocupat impresionant de mulți oameni de cultură ai secolului nostru, rezidă din uimitoarea ei vitalitate, evidentă și pentru un nespecialist în politologic. Un "Machiavelli contemporanul nostru" ar fi un subiect extrem de generos pentru un astfel de specialist. Frazele florentinului, expurgate de exemplificări, devin maxime. Ele sînt prea numeroase spre a le propune aici, prea incitante ca să le neglijăm cu totul. Demnă de interes e, de exemplu, arta principelui de a-și regiza faima. Provoacă opozanții "să întreprindă o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a atacat totuși biserica pe care o credea vinovată de menținerea interesată a fărîmițării Italiei. El nu s-a declarat ateu, dar a profesat un raționalism nedezmințit, care îl anunța pe Voltaire, antifanaticul veacului luminilor, și el autor al unor fraze despre valoarea antropologică a credinței. Principele este un proiect perfect aplicabil, nu are nimic utopic. Mai mult, prin demitizarea imaginii princiare și eliminarea artificialității, poate fi considerat o "utopie pe dos", cum ar fi spus Cioran. Dacă era un simplu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care profitaseră de sfaturile sale și care acum nu-l ajutau să-și recapete poziția socială, spre a ieși din sărăcie, i se plînge lui Guicciardini într-o scrisoare. Iar acesta îi răspunde liniștit, consolator, încurajîndu-l să facă totuși binele. Fraza e ca o maximă împrumutată de la înțelepții lumii: "Ingratitudinea multora să nu vă sperie oprindu-vă de a face bine oamenilor; deoarece nu numai că a face binele fără orice alt scop este un lucru mărinimos, dar se întîmplă, de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lumii sud-est europene, de la 1521, supusă ritualului cultural-religios al Bizanțului, în clasa acestui tip de texte, dintre care n-am reținut decît cîteva, Principele domină prin pragmatism, actualitate și stil captivant, indiferent de limba în care e tradus, întrucît ritmul frazei urmează modulația gîndirii extrem de bogată în idei. Machiavelli n-a stăpînit niciodată un principat, decît în spirit. Iar regalitatea spiritului se dovedește a fi mai durabilă decît regalitatea vremelnică asupra unui stat. În istoria modelelor umane, Principele deține regalitatea dincolo de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
tot ceea ce eu n-am reușit să cunosc decît într-un lung șir de ani și cu multe osteneli și primejdii pe care le-am întîmpinat. Opera aceasta, eu n-am înfrumusețat-o și nici nu am umplut-o cu fraze îndelung meșteșugite, cu vorbe umflate și mărețe sau cu alte găteli și ornamente care uimesc privirea și cu care mulți obișnuiesc să zugrăvească și să împodobească lucrurile pe care le spun; deoarece am voit ca ea, sau să nu merite
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
decît în cazul în care generalul este sub tutela unui conducător care, nefiind în armată, nu poate judeca lucrurile, punînd adesea pe cel mai abil general în imposibilitatea de a face dovada capacității sale. Voi încheia acest capitol citînd o frază a lui Machiavelli, care mi s-a părut foarte ciudată: "Venețienii, neavînd încredere în Ducele de Carmagnol, care comanda trupele, au fost obligați să-l facă să părăsească această lume". Mărturisesc că nu înțeleg ce înseamnă a fi obligat de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
putea fi sursa fericirii oamenilor". De presupus că în subtextul, cel puțin al ultimei considerații, se poate citi maliția de marcă specific voltaireană. Ceea ce plusează în favoarea tînărului autor cu mentalitate germanică e răscumpărat prin ironie, cum se întîmplă într-o frază în care Voltaire afirmă că eseul lui Frederic e mult mai bine scris decît cel al lui Machiavelli și "e o fericire pentru speța umană că, în fine, virtutea a fost mai bine ornată decît viciul". Întrucît în carte spune
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Cuvînt Înainte Mașina de citit RÎndurile de față, cuvintele, literele și punctuația lor Îmi sînt invizibile acum, cînd le scriu. Nevăzute Îmi rămîn ele și cînd le citesc ori le recitesc. Nu scriu Însă și nu citesc pe Întuneric, iar frazele nu le aștern pe coli de hîrtie. Le as cult Într-o limbă aproape română. Dacă aș redacta În italia nă, engleză, spaniolă sau franceză, ele mi-ar vorbi fără cusur. Scriu pe claviatura unui ordinator obișnuit, unde Însă fie
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
văzute, celelalte, precum O, mamă, dulce mamă, nu mă atrăgeau, mă și temeam de unele dintre ele. Li se alăturau pasaje În proză, Întotdeauna cu descrieri de natură, extrase de regulă din partea de gramatică a manualului unde abundau fragmentele cu fraze lungi, bune de analiză, din Sadoveanu, Hogaș și Brătescu Voinești. Vederea nu mi se Împuținase Încă prea tare de cînd fusesem transferat la școala pentru orbi și slabvăzători din Cluj. Citeam cu degetele punctele În relief și cu ochii semnele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
America, dragu’ mamii, atîta apă este, că-i numa’ apă!... Îmi explica ea În serile de iarnă din Încăperea al cărei perete era comun cu al miliției și nu-mi amintesc să fi auzit sau să fi citit vreo altă frază care să concentreze mai exact, În puține vorbe, senzația infinitului. Indicarea capătului drumului, America, nu aduce aici nici o limitare, căci nu asupra acestui terminus se focalizează admirația, ci asupra instanței separatoare, a cauzei izvorîrii continue a depărtării: „Atîta apă este
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe care părinții i le confirmau ori de cîte ori erau Întrebați, refuzînd Însă tot de atîtea ori să-i explice de ce le vorbiseră În casă fetelor ungurește cînd erau mici și deloc șvăbește. Îi recitau, În maghiară desigur, aceeași frază speriată: „Nu e voie să se vor bească despre asta!“ Richi Își pusese În Încurcătură părinții cu soiul ăsta de curiozitate, pe cînd urma cursurile Liceului Eminescu din Satu Mare și frecventa aici și lecțiile de germană ale profeso rului Ernst
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Întreba dacă să-și ia sau nu rămas-bun de la băieții ăia, scăpîndu-i chiar amănuntul că pe la unul trecuse deja, poate că și pe la ceilalți, iar acum, repeta cu voce tare lista ca să nu rateze vreun nume. Se redresa după cîteva fraze, amintindu-și că mă are alături și punîndu-se din nou pe făcut planuri cu mine, pe care mă va lua curînd „nach oben, in Deutschland“. Eu voi Învăța repede nemțește, voi exersa vorbitul, o vreme Împreună cu ea, iar pe urmă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din săptămînă În care o Întîlnise. S-a predat pînă la urmă englezilor, lîngă Hamburg. Negermanii au fost separați Îndată de germani, iar, În curînd, Ioan Costin se găsea În sudul Suediei Într-un lagăr de refacere. Cea mai apologetică frază pe care am auzit-o din gura lui evoca tocmai cele trei luni scan dinave: „Atîta bere cîtă am băut la șvezii ăia, n-oi mai bea io În veci!“ Dar tot În ziua cînd a depănat Întîmplări de război
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
persoane și aceea a unui întreg popor. Nimic nu poate egala distrugerea Ierusalimului, nu există tragedie mai mare decât aceasta. Femeia nu are decât să compare motivul „meschin” al durerii sale cu deportarea evreilor în Babilon! Brusc, pe ecoul ultimei fraze, chipul femeii se transfigurează, devenind „asemeni fulgerului”. Ezdra amuțește („Tare mă temeam să mă apropii de ea și inima mi se umplu de spaimă”). Apoi, ființa stranie scoate un țipăt cutremurător și se preschimbă într-o cetate. După rețeta preluată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
plasează în secolul I d.Hr., convertit de Pavel în trecerea sa prin Atena, conform mărturiei din Faptele Apostolilor 17,34. Cu toate acestea, într-un text din anii ’30 reluat în volumul Ortodoxie și românism (1939), tânărul teolog, comentând o frază a lui Augustin -in quantum sumus, boni sumus, et in quantum mali sumus, in tantum etiam minus sumus-, face următoarea precizare: „Concepția aceasta despre rău nu se află numai la Fericitul Augustin, deși el a sistematizat-o mai complet și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Septuagintei românești s-au „supărat” pe faptul că nu vor fi lăsați să-și etaleze virtuțile poetice și ritmice. Ei plecau de la premisa, după mine falsă, că textul biblic trebuie redat într-o limbă românească „specială”, plină de mister, cu fraze contorsionate și topică văcăresciană. Paranteză: foarte des întâlnesc compatrioți extaziați în fața câte unui pasaj din vechile traduceri ale Bibliei sau din vechiul Pateric, din care nu pricep în realitate nimic, dar care „sună altfel”. Cauza acestor stări extatice ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]