8,103 matches
-
inspector financiar, nepot de frate al scriitorului Cincinat Pavelescu. În 1919 începe studiile secundare la Bârlad, iar în 1923 se mută la Liceul „Sf. Sava” din București, revenind în 1925 la Bârlad, unde termină Liceul „Gh. Roșca Codreanu”. În 1927 frecventează cursurile Facultății de Matematică a Universității din București, dar le întrerupe, înscriindu-se la cursurile Academiei Navale din Constanța, pe care o va absolvi în 1931. Va activa ca ofițer al marinei militare la Constanța (1931-1945), va fi comandant al
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
PETRA-PETRESCU, Nicolae (7.XI.1848, Ibănești, j. Mureș - 25.VI.1923, Sibiu), publicist și traducător. Are obârșie țărănească, tatăl său fiind printre fruntașii satului. Frecventează școala primară în satul natal, continuându-și învățătura la școlile din Reghin, Bistrița și, în cele din urmă, la Blaj, unde în 1869 își ia bacalaureatul. Se înscrie apoi la Seminarul Teologic din Sibiu. Între timp îl cunoaște pe mitropolitul
PETRA-PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288771_a_290100]
-
I.1917, Grindași, j. Ialomița - 18.IV.1939, București), poet. Este fiul Elisabetei și al lui Alexandru Petcu, țărani. Urmează primii ani de școală în comuna natală, iar între 1931 și 1937 este elev al Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu. Frecventează doi ani cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București, dar moare răpus de o boală necruțătoare. Poetul a colaborat la numeroase periodice, printre care „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, unde debutează în 1934, „Hotarul”, „Decalog”, „Festival”, „Muguri literari”, „Pământul
PETCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
Sibiu - 15.VIII.1985, Ciudad de México), poet și eseist. Se trage dintr-o familie de intelectuali: mama, Ștefania Petra, era profesoară, iar tatăl, Nicolae Petra, medic. Tânărul urmează cursurile Liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, visând să ajungă biolog și frecventând literatura științifico-fantastică. Sub influența părinților, care voiau să îi asigure o profesiune practică, urmează cursurile Academiei Comerciale din București, unde la scurt timp după absolvire își trece doctoratul. A publicat studii economice privind pătrunderea capitalului străin în România. A fost
PETRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288773_a_290102]
-
, Gheorghe (12.I.1952, Cenad, j. Timiș), critic și istoric literar. Este fiul Persidei (n. Țântoi) și al lui Gheorghe Perian, țărani. Frecventează Școala Generală din Cenad (1959-1967), Liceul Teoretic din Sânnicolau Mare (1967-1971) și cursurile Facultății de Filologie, secția română-franceză, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1972-1976). După licență lucrează ca profesor la școli generale din Reghin, Sâncraiu de Mureș și Nazna. Din
PERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288759_a_290088]
-
este elev în Cluj, la Liceul Energetic, de unde se transferă la Liceul „Ady-Șincai”. Din 1972 devine student la Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității „Babeș-Bolyai”, în aceeași serie cu Gheorghe Perian, Aurel Pantea, Ioan Moldovan, Virgil Podoabă, Augustin Pop. Frecventează cenaclul literar al revistei „Echinox”, fiind și redactor al acesteia. După licență (1976) lucrează ca profesor de limbile română și franceză la Moisei și Borșa, în Maramureș. În cadrul activității didactice, inițiază experimente creative, îndrumă activitatea cenaclului literar „Metamorfoze” de la Casa
PETEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288769_a_290098]
-
Bistriței, j. Bistrița- Năsăud - 20.III.1998, Heidelberg, Germania), traducătoare. După absolvirea școlii medii germane la Bistrița, P.-K., fiica unui preot luteran și sora istoricului literar Karl Kurt Klein, studiază germanistica și filosofia la Universitatea din Cluj, de asemenea frecventează cursurile de filologie romanică, fiind atrasă de expunerile lui Sextil Pușcariu. Își continuă studiile în Germania, la Marburg, obținând în 1924 titlul de doctor, cu o disertație în domeniul dialectologiei săsești. Își desfășoară activitatea didactică la Sibiu, unde predă, la
PILDER-KLEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288813_a_290142]
-
la Baia Mare (1964), urmează Facultatea de Drept a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1964-1971). Se înscrie în Baroul din Satu Mare, practicând avocatura. Între timp va absolvi, în sistemul învățământului fără frecvență, și Facultatea de Filosofie a Universității clujene (1977). Ca student, frecventează cenaclurile revistelor „Tribuna” și „Echinox” și debutează în 1967, la „Amfiteatru”. Mai colaborează la „Steaua”, „Familia”, „Transilvania”, „Contemporanul”, „Flacăra” ș.a. Semnează și Alexandru Olar, Al. Olar-Varnali, Horia Algor. Numărându-se printre protagoniștii grupului format în jurul revistei „Poesis” din Satu Mare, este
PINTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288822_a_290151]
-
și al lui Petre Dumitrescu, mic industriaș, apoi mecanic la Uzina Chimică „9 Mai” din București. Urmează cursurile primare în comuna natală, apoi Liceul „Mihai Viteazul” din București, absolvit în 1952. Studiază un an ziaristica, fiind și reporter la Agerpres, frecventează un timp cursuri la Politehnică, dar alege în cele din urmă Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care o termină în 1959. Lucrează ca pedagog (1959) și profesor suplinitor la două licee din București, iar în 1961-1962 este
PETRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
se numea Ecaterina (Catinca), iar tatăl, Ianachi, era notar și jălbar al satului. P. urmează școala primară în Liești, iar în Tecuci gimnaziul (real). Cursul superior îl face în Brăila, la Liceul „Nicolae Bălcescu” (1892-1896). Elev, se alătură mișcării socialiste. Frecventează clubul muncitoresc, aflat sub îndrumarea profesoarei Izabela Andrei (Sadoveanu), vorbește, alături de V.G. Morțun și Ioan Nădejde, muncitorilor din port, face propagandă la sate. Își însușise germana, franceza, italiana, engleza și citea lucrări de filosofie, economie, sociologie, istoria artei. La ziarul
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
23.VIII.1938, Variaș, j. Timiș), poet și traducător. Este fiul Elenei (n. Luchin) și al lui Emil Petrovici, funcționar. Face școala primară în satul natal, urmează la Timișoara Liceul „C. Diaconovici-Loga” (1948-1955), o școală postliceală de chimie (1962-1965) și frecventează doi ani Facultatea de Medicină Veterinară. Lucrează întâi ca operator chimist, iar din 1970 în calitate de corector la revista „Orizont”. În 1982 emigrează în Germania și se stabilește la Düsseldorf. Debutează cu poezie în „Orizont” (1966), iar editorial cu volumul de
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
sub care va deveni cunoscut mai târziu. În 1880 s-a înscris la Facultatea de Litere și Drept din București, pe care o termină în 1884. Elev fiind, trimisese „Convorbirilor literare” câteva poezii, care nu au fost tipărite. Ca student, frecventează seratele de la „Intim club”, unde îi cunoaște pe câțiva dintre scriitorii și artiștii de frunte ai țării, între care și pe Duiliu Zamfirescu, de care s-a legat printr-o lungă prietenie. În 1883 este introdus la ședințele Junimii bucureștene
PETRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
G.[heorghe] (19.III.1926, Dorohoi), editor. Este fiul Paraschivei (n. Vasiliu) și al lui Octavian Pienescu, licențiat în teologie și drept, magistrat. Urmează cursurile primare la școlile „Gheorghe Asachi” din Dorohoi (1933-1936) și „Sauciuc Săveanu” din Cernăuți (1936-1937), frecventând apoi Liceul „Mitropolitul Silvestru” din Cernăuți (1937-1940), Liceul „I. C. Brătianu” din Pitești (1940-1941) și Colegiul Național „Carol I” din Craiova (1941-1945). Este student la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1946-1950), devenind, succesiv, dispecer la Direcția Centrală a Editurilor
PIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288810_a_290139]
-
de Medicină Generală din București (1960-1966). Profesează ca medic în specialitatea anestezie-terapie intensivă la spitalele bucureștene Fundeni (1966-1968) și CFR (1968-1985), ca psihiatru la Policlinica sectorului 1. Din 1995 lucrează, tot ca psihiatru, în Franța (la Centrul Spitalicesc din Prémontré), frecventând între timp și Facultatea de Psihanaliză a Universității Paris VIII. Manifestă preocupări literare precoce, fiind distinsă cu un premiu al revistei „Cravata roșie” în 1956. Adevăratul debut în presă are loc în 1971, la „Cadran” (publicație a cenaclului „George Bacovia
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
apoi la Brașov, unde se află după ce trecuse prin Țara Românească și încercase - cu sprijinul boierilor, dar fără succes - să îl detroneze pe Alexandru al II-lea Mircea. Pașii îl vor purta apoi prin Polonia (în 1572), Austria (la Viena frecventează Curtea împăratului Maximilian al II-lea), în Italia, întâi la Genova și apoi la Roma. Face peste tot o bună impresie prin chipul desăvârșit în care știe să se poarte și prezența agreabilă (se spune că vorbea douăsprezece limbi), prin
PETRU CERCEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
j. Făgăraș - 7.V.2007, București), eseist, prozator și poet. Este fiul Anei (n. Șerban) și al lui Alexandru Paler, țărani. Un înaintaș, Bucur Paler din Lisa, ar fi fost înnobilat în 1664 de Anna Bornemisa, soția principelui Transilvaniei. P. frecventează cursurile școlii primare în satul natal, apoi urmează Liceul „Spiru Haret” din București (1937-1944), face ultima clasă la Liceul „Negru Vodă” din Făgăraș, susținându-și bacalaureatul la Sibiu (1945). Devine student la Facultatea de Litere și Filosofie și la Facultatea
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
acide, câteodată nedrepte. Cu proză, texte dramatice, articole, însemnări de călătorie P. colaborează la „Revista scriitoarei” („Revista scriitoarelor și scriitorilor români”), „Universul literar”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul”, „Universul copiilor”, „Duminica «Universului»”, „Rampa”, „Calendarul almanah al ziarului «Universul»”, „Vremea” ș.a. Frecventează cenaclul Sburătorul, iar din 1934 este membră a Societății Scriitorilor Români. Poate că râvnind ieșirea la rampă ca dramaturg, P. nu s-a prețuit îndeajuns ca prozatoare. Nici măcar nu a stăruit să își scoată nuvelele în volum (titlul ar fi
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
din Sicilia, iar mama, Ana (n. Munteanu), din Slobozia. Până la vârsta de zece ani locuiește, împreună cu familia, la Odessa, unde face școala primară. În 1920, ca urmare a revoluției bolșevice, emigrează în România. Urmează liceul la Râmnicu Sărat și București. Frecventează cenaclul Sburătorul începând din octombrie 1931, când E. Lovinescu notează în „agende” că italianul „citește poezii declamatorii date la «Adevărul»”, peste o săptămână prezentând „o schiță fantastică, Cocoșul, acceptabilă, și o poezie”. În noiembrie „cere un pseudonim”, iar în februarie
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
, Ion (20.VIII.1927, Sculeni, j. Iași), prozator și dramaturg. Începe studiile secundare la Iași, le continuă la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București, absolvind în 1946. După ce frecventează doi ani cursurile Facultății de Construcții din București, urmează tot aici Facultatea de Filologie, luându-și licența în 1953. Lucrează ca documentarist la Consiliul general ARLUS (1950-1952), redactor la „Veac nou” (1952-1955), șef de secție la Redacția publicațiilor românești pentru
OCHINCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288506_a_289835]
-
de foc, 1975, Pe-o invizibilă harfă percuții, 1976, Clipa când orele tac, 1979, Ceremonia cuvintelor, 1986) și de proză (Spirală, 1969). Din perioada studenției la Sibiu există mărturii (în corespondența dintre Radu Stanca și Ion Negoițescu) că ar fi frecventat Cercul Literar. A colaborat la „Luceafărul” (Sibiu), „Pagini literare” (Turda), „Provincia” (Craiova), „Almanahul literar”, „Steaua”, „Tribuna”, „Orizont”, „Familia”, „Argeș”, precum și la diverse ziare locale. A mai semnat cu pseudonimele Ramiro și Marcel Pint. În anii ’80 a fost inițiatorul și
NISTOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
de Drept a Universității din Iași. După absolvire e magistrat (substitut de procuror, procuror), avocat (până în 1946, când i se interzice practicarea avocaturii în urma epurării politice a barourilor). A trăit la Dorohoi până în 1940, mutându-se apoi la București, unde frecventează ocazional cenaclul Sburătorul. O. era apreciat ca fermecător partener de conversație și cultiva cu talent „comerțul” epistolar, dar existența lui s-a plasat sub semnul discreției. A debutat în 1929, cu volumul de poezii Pridvoare. Colaborează mai ales cu versuri
OJOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288516_a_289845]
-
în care „Tribuna” era o revistă de prestigiu național). Intenția declarată a lui O. în anii ’70 a fost de a crea la Cluj, pe lângă revista „Tribuna”, o școală de critică literară. În consecință, a condus un cenaclu de specialitate, frecventat de câțiva tineri (Mircea Vaida, Constantin Cubleșan, Mircea Popa, Aurel Sasu, Valentin Tașcu). Tentativa sa a eșuat însă din două motive: deoarece, prea sigur de el însuși, a intrat în conflict cu importanți critici de la București, atacându-i deseori pe
OARCASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288501_a_289830]
-
ca secretar literar la Teatrul de Stat din Galați (1960-1961), ca metodist principal la Biblioteca „V. A. Urechia” (1961-1962), la Casa Regională a Creației Populare (1962-1964) din același oraș și la Casa Centrală a Creației Populare din București (1964-1966). A frecventat și a condus Cenaclul literar din Galați și tot aici a fost membru fondator al Societății literare „Costache Negri”. În 1966 devine redactor la Editura Tineretului, în 1968 la Editura pentru Literatură, iar din 1970 la Editura Eminescu, unde după
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
XI. 1992, București), critic și teoretician literar, prozator. Este fiul Varvarei (n. Dox) și al lui Maximilian Novicov, avocat. Urmează primele trei clase secundare la un liceu particular rus, apoi la Liceul de Stat din Cetatea Albă, absolvit în 1930. Frecventează secția de matematică a Facultății de Științe din Iași, terminată în 1933 fără examen de licență, fiind arestat pentru activitate de propagandă comunistă. Va petrece zece ani (1934-1944) în diferite închisori, printre care și Doftana. După război va urma cursurile
NOVICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288494_a_289823]
-
o serie de scriitori născuți, în marea lor majoritate, în jurul anului 1960 și afirmați la începutul ultimului deceniu al secolului al XX-lea. Originea fenomenului se află în anii ’80, când mai mulți dintre cei mai importanți membri ai promoției frecventează Cenaclul literar bucureștean Universitas, condus de Mircea Martin. Cenaclul s-a deschis în aprilie 1983 și a funcționat până în primele luni ale anului 1990, când s-a destrămat. Ședințele aveau loc de regulă vineri seara, în localul Clubului Universității din
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]