3,189 matches
-
lucrările artistului referiri la Michelangelo, prin dramatismul compoziției, contrastele cromatice și modul dinamic de a desena. Culoarea, dominantă în pictura venețiană, este prezentă și în arhitectură. Fațadele multor biserici și palate, dar și ale unor clădiri particulare, erau decorate cu fresce sau mozaicuri strălucitoare. Între bazilica "San Marco" și "Canal Grande" se ridica impunătorul Palat al Dogilor. În cursul anilor a fost de mai multe ori renovat sau întregit cu noi constrcții. Astfel, Pietro Baseggio reface aripa sudică dinspre "Canal Grande
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
Palatul Dogilor este de două ori devastat de incendii, opere de valoare ale lui Bellini, Tițian, Pordenone, Tintoretto și Veronese au căzut pradă focului. Giovanni da Ponte (1512-1597 este însărcinat cu conducerea lucrărilor de refacere. Sălile palatului sunt redecorate cu fresce de Tintoretto, Veronese și Francesco Bassano (1549-1592), lucrările de arhitectură interioară se datorează lui Jacopo Sansovino, Andrea Palladio (1508-1580), Antonio Scarpagnino. Printre altele, ""Serenissima"" Republică dorea să dovedească strălucirea Veneției cu ocazia vzitei regelui Franței, Henric al III-lea. Tintoretto
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
oprește pentru pentru o lună la Florența, unde admiră colecțiile din "Gallerie degli Uffizi", precum și monumentele funerare ale familiei de Medici executate de Michelangelo. În bisericile din Roma este atras în special de unele din operele lui Caravaggio, precum și de frescele lui Michelangelo din Capela Sixtină. Îl studiază pe Rafael și admiră desenele lui Jean Auguste Ingres, care se afla de asemenea la Roma. În toamna anului 1817, se află din nou la Paris. Timp de aproape nouă luni muncește fără
Théodore Géricault () [Corola-website/Science/306753_a_308082]
-
Gravura, ca gen de creație, este abordată cu success, în special xilogravura, acvaforte, acvatinta și gravura cu acul. La începutul carierei artistice realizează și lucrări de artă monumentala: mozaicul de la cofetăria Violeta - Timișoara, mozaicul de la Biserica Baptista din Timișoara, o frescă la Palatul de Cultură din Cugir împreună cu artistul Atanasie Demian (cel care a pictat între altele și Catedrală Mitropolitana din Timișoara). Pictură rămâne că o constantă în creația lui Vasile Pintea, realizând lucrări în compoziție, peisagistica și portret. De-a
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
este construit de mitropolitul Iacov Putneanul în anul 1759, pe locul vechiului turn clopotniță deteriorat la marele cutremur din 1739. A fost restaurat între anii 1976-1983, când i s-au adăugat noi spații. Paraclisul a fost pictat în tehnica „al fresco” în perioada 1980-1984 de artiștii-frați Mihail și Gavril Moroșan, stareț fiind Arhimandritul Iachint Unciuleac. Pe latura sudică a incintei se află Casa Domnească ridicată între anii 1982-1988 pe temeliile celei vechi distrusă de Habsburgi. Lucrările de reconstrucție au fost începute
Mănăstirea Putna () [Corola-website/Science/306828_a_308157]
-
mormintelor și din încăperea mormintelor în naos au ancadramente cu baghete încrucișate, la fel ca și ferestrele dreptunghiulare din încăperea mormintelor, naos și altar. Biserica Mănăstirii Humor a fost împodobită peste tot, în exterior și în interior, cu picturi în frescă, ca și bisericile Voroneț, Moldovița, Arbore și Sucevița. Ceea ce caracterizează în plus întreaga pictură de la Humor este unitatea de tonalitate cromatică, datorată predominanței diferitelor nuanțe de roșu, culoare specifică acestei biserici. Din cauza intemperiilor, pictura exterioară a fost deteriorată parțial. Pictura
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
întâlnită și în naos, înlocuind bolta semicilindrică. Arcadele joase, fără spirale, pantele și sistemul de arce modovenești conferă bisericii proporții elegante, dovedind o construcție de valoare. Biserica "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul" din Arbore este renumită prin pictura murală în frescă, de însemnată valoare artistică, care împodobește atât interiorul, cât și exteriorul. Pictura interioară a fost realizată imediat după finalizarea construcției, adică în anii 1503-1504. Ea a fost deteriorată în urma campaniei sultanului Soliman Magnificul în Moldova din 1538. Deasupra ușii din
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
a zugrăvit. Ana a fiicei lui Arbure cel bătrân a plătit Ana 20 de zloți; anul 7049"". Din această inscripție se deduce că pereții exteriori ai bisericii au fost zugrăviți în anul 1541, odată cu refacerea parțială a picturii interioare. Autorul frescelor este pictorul moldovean Dragoș Coman. Acesta nu este un cleric, ci un exponent al lumii laice. Acest lucru transpare din spontaneitatea picturii, din transparența culorii, aidoma unei acuarele, din construcția siluetelor, care au uneori gesturi și atitudini necanonice. Prin Biserica
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
astăzi. În tabloul votiv din naos ctitorul apare alături de soție și de cinci copii, acest lucru dovedind că a fost zugrăvit în ultima parte a vieții sale. Pictura exterioară a bisericii este de o rară valoare artistică. O parte a frescelor s-au deteriorat ca urmare a faptului că lăcașul de cult a fost descoperit o lungă perioadă de timp. Pictura murală nu s-a mai păstrat deloc pe peretele nordic și doar parțial pe absida altarului. Ea s-a păstrat
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
redactarea părții istorice a descoperirii. Prea puținele date găsite în KV62 a limitat mult studiul și opera sa, oricum destul de prețioasă și așa. Atenția lui în această circumstanță s-a îndreptat spre nenumăratele (caractere săpate în piatră) cartigli împresi, asupra frescei de pe „ușa sigilată” a mormântului în care a identificat șapte „modele” diferite. În 1923 a fost ales Membru al Academiei Naționale de Științe. S-a stins din viață de pneumonie pe 2 decembrie 1935, în timp ce se întorcea dintr-o călătorie
James H. Breasted () [Corola-website/Science/306959_a_308288]
-
găsite aici, emise în secolul al XIV-lea și în prima jumătate a secolului al XV-lea (Carol I Robert de Anjou [1288-1342], Sigismund de Luxemburg [1387-1437], Vladislav I [1440-1444], Iancu de Hunedoara [1446-1456], Matei Corvin [1443-1490]), precum și fragmentele de frescă descoperite, indică un lăcaș de cult mai vechi, a cărui existență s-a încheiat în a doua jumatate a secolului al XV-lea. Nu este exclus ca unele fragmente din vechea biserică să fi fost folosite în cladirea actuală, așa cum
Biserica Romano-Catolică din Turda () [Corola-website/Science/306962_a_308291]
-
Printre valorile mai importante ale bisericii s-au numărat 3 picturi murale de pe bolta corului, cu scene din viața Sf.Maria, realizate în 1830 de Vitkay János, și vitraliile colorate ale corului. Dintre acestea, până astăzi, s-au conservat doar frescele, parțial repictate. Vitraliile au fost distruse în cel de al doilea război mondial. Biserica romano-catolică a acceptat cu greu la început trandafirul printre simbolurile creștine, din cauza folosirii lui în cadrul ritualurilor precreștine, mai ales la celebrarea zeilor dragostei. Datorită spinilor săi
Biserica Romano-Catolică din Turda () [Corola-website/Science/306962_a_308291]
-
s-a îngrijit pe cheltuiala sa de pictarea interioară a bisericii, apelând la aceeași meșteri zugravi (printre care și meșterul Ioan Matei) care au pictat și biserica Mănăstirii Golia. O inscripție în limba greacă aflată pe icoana hramului, lucrată în frescă, precizează că pictarea bisericii începuse în 1659: ""Rugăciunea prea iubitorului de Dumnezeu și robului său Nichifor, arhiereu, 1659”". În jurul anului 1660, Din acea perioadă datează și pisania în limba greacă pictată pe peretele vestic al pronaosului, care a fost tradusă
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
rotunde în față și de secțiune pătrată la colțuri. El a fost închis cu geamuri. Din pridvor se trece în pronaos, care este despărțit de naos prin trei arcade sprijinite pe două coloane. Pictura Mănăstirii Hlincea a fost lucrată în frescă între anii 1659-1661, în timpul domniei lui Ștefăniță Lupu, de către pictorul Ioan Matei. Ea are o deosebită valoare istorică și artistică. În tabloul votiv de pe peretele de sud al naosului sunt pictați noii ctitori: Vasile Lupu, Ștefăniță Lupu și Doamna Ecaterina
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
de către Consistoriul Eparhial Iași la 1 martie 2009 și a fost mutat canonic la Mănăstirea Vlădiceni. Biserica Mănăstirii Vlădiceni a intrat în atenția presei locale, după ce s-a constatat că în pronaos a fost pictat în mărime naturală într-o frescă, pe peretele rezervat de obicei domnitorilor ctitori de biserici, omul de afaceri ieșean Constantin Comănescu, împreună cu soția și cu cei doi copii. Aflată la capătul zonei industriale a Iașului, la poalele unui deal împădurit, Mănăstirea Vlădiceni a fost construită cu
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
niște sere din apropiere. El a donat materiale de construcții și ""de aceea am socotit că trebuie să-i mulțumim pictându-l în mănăstire, împreună cu familia"", a declarat starețul Mănăstirii, protosinghelul Meletie Cucoară . După aflarea de către presă a existenței acestei fresce, omul de afaceri a declarat că nu a știut de pictură și a cerut ștergerea ei. În locul tabloului votiv au fost pictați Sfinții Împărați Constantin și Elena. Paraclisul a fost construit în anul 1996 într-un timp record de numai
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
sculptat. Pridvorul deschis este spațios, susținut de patru stâlpi în față și de câte alți doi stâlpi în părțile laterale. Pardoseala bisericii și pridvorului este din marmură. Acoperișul, din tablă zincată, are streșinile foarte largi. Biserica este pictată în tehnica frescă. Pronaosul foarte spațios este luminat de două ferestre pe zidul din sud și alte două pe cel nordic. Și în pronaos sunt doi stâlpi masivi marginali, pe care se sprijină arcadele ce susțin cele două bolți circulare. Deasupra pronaosului se
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
între servicile secrete ale trei țări: SUA, Franța și URSS, dar deasemenea răsturnare de situație spirituală, necunoscută acestor servicii, care în final duce la transformarea într-un martir a personajului principal. În 1980 Volkoff publică "Leș humeurs de la mer", o frescă contemporană în patru volume: "Olduvaï", "La leçon d'anatomie" ("Lecția de anatomie"), "Intersection" ("Intersecția") și "Leș maîtres du temps" ("Stăpînii timpului"). Cu "Le montage" ("Montajul") (cîștigător al Marelui premiu la categoria român al Academiei franceze), în anul 1982, în care
Vladimir Volkoff () [Corola-website/Science/307931_a_309260]
-
coloanele). Ea este construită în plan triconc, cu turlă deasupra naosului, întocmai ca și Biserica Aroneanu, având un pridvor deschis ale cărui arcade semicirculare se sprijină pe coloane de secțiune circulară sau pătrată. În interiorul pridvorului se mai văd resturi de frescă, precum și unele imitații de zugrăveală. Sub ocnițele de sub streașină s-a realizat un brâu simplu, profilat, care împarte suprafața zidurilor în două registre inegale, pe ambele fiind realizate șiruri de arcaturi oarbe, întrerupte în dreptul ferestrelor și a pridvorului. Deasupra soclului
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani () [Corola-website/Science/308365_a_309694]
-
căci Diderot arată o cunoaștere fină a psihologiei umane, a individului cât și a grupului (gloatei), însă ce entuziasmeaza cel mai mult comentatorii este dovada remarcabilă a înțelegerii psihologiei feminine de către un bărbat. Romanul este pentru noi și o remarcabilă frescă socială. Nu este de mirare că Diderot, filozof deist al Luminilor, s-a atașat repede cauzei bietei călugărițe strivită de mecanismul legal al timpului, căci ce-i demarca pe "oamenii Luminilor" este exact convingerea că omul trebuie să-și găsească
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
reface comuniunea cu o natură pură și vitală. Cu aceleasi posibilități de esențializare, pictorul abordează și alte genuri, ca portretul (Tudor Vianu; Tudor Arghezi) și compoziții de evocare istorică. Este, de asemenea, autorul unor lucrări de artă monumentala, realizate în frescă (Muzeul Unirii din Albă Iulia, 1968), mozaic (Supermagazinul din Târgoviște) sau din moduli ceramici (Hidrocentrala Porțile de Fier, 1973)." Lucrările sale sunt cuprinse în selecții de artă românească prezentate peste hotare: Moscova (1964), Varșovia (1979), Varșovia, Praga, Leningrad (1972), Atena
Constantin Piliuță () [Corola-website/Science/308427_a_309756]
-
de maici din România, având 300-400 maici și aflându-se pe locul doi ca populație după Mănăstirea Văratec. Mănăstirea a fost construită între anii 1641-1643. Arhitectura bisericii nu are un stil specific. Ceea ce conferă o deosebită valoare acestui monument sunt frescele pictate de Nicolae Grigorescu în perioada 1858-1861. Ansamblul Mănăstirii Agapia a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2015, având codul de clasificare și fiind alcătuit din următoarele 7 obiective: La acestea se adaugă și Casa
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
ample de consolidare, protecție și renovare a bisericii și a clădirilor din jurul ei. Atunci s-a reparat șarpanta din lemn a bisericii mari și s-a înlocuit învelitoarea cu tablă din cupru. Paraclisul Nașterea Maicii Domnului a fost pictat în frescă în 1968-1969 de către profesorul Neculai Stoica, iar un an mai târziu un colectiv de pictori restauratori (ieromonah Firmilian Ciobanu, arhimandrit Sofian Boghiu, Gh. Trășculescu și Gh. Zidaru) au curățat de fum picturile murale ale lui Nicolae Grigorescu din Biserica „Sf.
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
a fațadei de vest, mai joasă decât celelalte, servind drept intrare. El a fost, desigur, construit de Preda Brâncoveanu, puțin după 1644, și ulterior i-a fost zidit spațiul dintre stâlpi. Semnate în anul 1644 de zugravul Stroe din Târgoviște, frescele originare ale Arnotei au fost atribuite aceluiași artist și aceluiași interval cronologic; un grafit din altar, aparținând intervalului 1641-1642, invită o reconsiderare a datării, dar nu neapărat și a atribuirii, având în vedere faptul că un șantier de pictură murală
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
pelerinelor. Pe de altă parte, felul în care pictorul înseamnă trăsăturile figurilor prin trăsături fine, conturul precis al siluetelor, felul cum trece de la umbră la lumină prin tonuri topite, simplificarea draperiilor și a decorului atestă influențele picturii de icoane asupra frescei. Deși compozița programului iconografic al bisericilor de mici dimensiuni a fost subordonată secolului al XVII-lea câtorva idei principale care continuau tradiția secolcior anterioare, fiecare din ansambluri avea totuși, un mesaj propriu, care reiese din locul și importanța dată unora
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]