24,647 matches
-
eu te ajut să devii o luptătoare, să scoți la lumină calitățile latente și să le exploatezi. - Se pare că la capitolul fidelitate nu te-am inspirat deloc. Sau încă nu ai ajuns acolo? - Nu mai fi ironică, răutăcioaso! Apreciez frumusețea femeilor și nu mă jenez să o spun cu voce tare atunci când e cazul. Ce e rău în asta? Eliberează-te de ideile astea fixe că aș avea ceva cu fiecare femeie pe care o admir, pe care o apreciez
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
multă iubire care aștepta să evadeze, să fie împărțită celor care aveau atâta nevoie de iubirea ei. Da, ea credea cu tărie că iubirea poate fi dăruită prin gesturi, prin cuvinte, prin orice formă. Să arate prin fapte, omului iubit, frumusețea acestui sentiment care izvora din inima ei copleșită de tristețe și neîmpliniri, durere și ură, amăgiri și disperare. „- Și ce te oprește să-i arăți? Știi unde-l poți găsi, du-te la el! - Nu pot. El spune cu atâta
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu analizez, așa e firea mea și nu reușesc să schimb asta oricât de mult aș încerca.” O adiere blândă răvăși șuvițele de păr, acoperindu-i o parte din față. Parfumul trandafirilor fu purtat în depărtări. „- Natura oferă tuturor din frumusețea ei. Oferă și tu! - Trandafirii au nevoie de apă și soare pentru a oferi parfum, nu de nori și furtună. - Acum a ieșit soarele. Bucură-te de el! - Acum s-au ofilit florile. - Te încăpățânezi să vezi doar partea negativă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
astfel de declarații de iubire? Un semn? Și totuși fusese împrăștiată de vânt. Mereu cineva distrugea tot ce era frumos. Pe lac plutea un covor verde de frunze de nufăr. În mijlocul lui se afla o floare albă, stingheră. Singurătate. Dar frumusețea ei era admirată de trecătorii care se opreau pentru a o imortaliza în fotografii. Asemeni ei erau și unii oameni. Se retrăgeau într-o singurătate absolută, erau discreți, dar creațiile lor reușeau să atragă atenția, să fie admirate, apreciate. Erau
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Se retrăgeau într-o singurătate absolută, erau discreți, dar creațiile lor reușeau să atragă atenția, să fie admirate, apreciate. Erau fericiți? Această recunoaștere a meritelor hrănea orgoliul sau spiritul? Ea era o frunză, din covorul verde care scotea în evidență frumusețea florii. Din mugurii pe care îi rupea încă din încercarea lor timidă de a răsări ar fi putut răsări o floare asemeni celei pe care o privea cu admirație, dacă nu s-ar mai fi încăpățânat să distrugă tot ce
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Nu există păcat mic sau păcat mare, păcatul e... păcat! Păcatul e ca un stigmat, o amprentă monstruoasă umbrind sufletul celui care a comis abominabila faptă! Sunt păcate care se iartă dar cicatricele rușinii rămân! Clipa-scânteia, momentul. Viața-nașterea, fericirea, iubirea, frumusețea. Moartea răspântia, greșeala, începutul și sfârșitul... Orice tufiș - promisiunea unui ascunziș. Neomul este și el un fel de om.... La început, cea mai distrugătoare vâlvătaie a fost o scânteie. Nu regreta prea mult când ai pierdut ceva, întrucât ai învățat
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
ai recunoscut cumva vinovăția! Tot e bine... Dacă ai fost învins într-o competiție nu te descuraja, poate cândva victoria îți va surâde și ție. Marele câștig este însăși participarea la întrecerea pentru laurii timpului. Florile - semn al dragostei și frumuseții; pomii - leagăn al vieții și împlinirii. Nu cântări tot timpul ca un zgârcit cât ai adunat, ci adună ca bun gospodar cât poți mai mult, ca să ai ce cântări când nu vei mai putea aduna! Când vrei mai mult decât
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
iubit, trist că ești părăsit - pățanii de-ale sufletului. Când te-ai hotărât să închizi un capitol din viața ta, tot te mai bate gândul să revii peacolo pe unde ai trecut, doar-doar vei mai putea schimba și completa câte ceva... Frumusețea ființei tale se cultivă din copilărie până mai târziu, apoi se stinge încet, încet, asemenea unei lumânări de ceară... Felul în care te îngrijești de persoana ta vorbește despre voința, dragostea și respectul pe care-l ai față de viață (viața
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
interioare care îi șoptește: "Privește Avito, ce stai...? Ce stai, Avito...? Ce stai ...? ...este momeala... așa nu se ajunge la geniu... ce stai...?" "Taci!" și termină cu această concluzie: Marina este materia primă pentru geniu, eu, forma ei! Căci ce? Frumusețea fizică nu vrea să spună nimic? Adevăratele genii, cele adevărate, au trebuit să fie fiii femeilor frumoase și, dacă istoria o va nega, fie presupusul geniu nu este așa, fie nu a fost fixat bine în mama sa. Și raportul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
își amintește mai mult de Leoncia, mirosind pletele brănuitei-brunete, visează la cele ale durduliei-bălaie. Dacă le-ar putea uni în una!... După ce ne bucurăm de ceea ce posedăm ni se stârnește apetitul pentru ceea ce nu posedăm. Materia e inertă, stupidă; poate frumusețea feminină nu e mai mult decât splendoarea stupidității umane, ale acestei stupizenii care reprezintă sănătatea perfectă, echilibrul stabil. Marina nu mă înțelege; nici ea nu poate înota în aer, nici eu zbura în apă. A o educa? Imposibil! Femeia, în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și-i spune: Să vedem, Mira, nu fi rea. Tu ești rău, Fulgencio. Răi suntem noi doi, Mira. Cum vrei, dar eu cred că suntem foarte buni... Din întâmplare ai dreptate, adaugă filosoful gânditor și apoi: Ei drăcie! Dar ce frumuseți îmi rezervi trecând peste ale tale... Șst! șst! Fulgencio, că pereții aud... și văd... * "Cazi, cazi și te vei întoarce să cazi de o sută de ori...", îi spune vocea interioară lui Carrascal, în timp ce se duce acasă; Acest om, Avito
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
fată?, spune mai mult decât prostioare și vulgarități? O iubesc din inerție, din obișnuință; sunt o victimă a amorului. Știu toate astea, dar așa precum am întâlnit-o, la fel o uit deja și nu stau pe gânduri. Iar în ceea ce privește frumusețea... nu, nu este frumoasă; este la fel ca celelalte... dar, da, este cea mai frumoasă! Nu va trebui decât să mă obișnuiesc cu fața sa?". Capitolul XII Nu e muțumită acum Clarita? Nu se distrează ea acum fără vreun motiv
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
când va fi el întreg conștiință, conștiința reflectă organismul întreg, atunci viața ultimei dintre celulele sale și a spiritului acesteia, atunci se vor resuscita în ele părinții săi și părinții părinților săi; ne vom resuscita toți în descendenții noștri... Ce frumusețe! îi scapă lui Apolodoro. Frumusețe, da, dar este frumosul adevăr? Și cei ce nu avem copii, Apolodoro? Asta a fost problema care m-a chinuit mereu. Cei ce nu avem copii, ne reproducem în operele noastre, care sunt copiii noștri
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
conștiință, conștiința reflectă organismul întreg, atunci viața ultimei dintre celulele sale și a spiritului acesteia, atunci se vor resuscita în ele părinții săi și părinții părinților săi; ne vom resuscita toți în descendenții noștri... Ce frumusețe! îi scapă lui Apolodoro. Frumusețe, da, dar este frumosul adevăr? Și cei ce nu avem copii, Apolodoro? Asta a fost problema care m-a chinuit mereu. Cei ce nu avem copii, ne reproducem în operele noastre, care sunt copiii noștri; în fiecare dintre ele merge
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sine conștiința mea? Pentru că, conștiința mea este întreagă în mine și întreagă în fiecare dintre celulele mele, Apolodoro, care este acest mister al umanei euharistii... Dar... cel mai sigur este să ai copii... să ai copii... Fă copii, Apolodoro! Ce frumusețe, nu? Vai, ce vise, don Fulgencio! Da, vise. Citesc pe Weissmann 21 și îmi place să cred că suntem idei divine, pentu că am nevoie de Dumnezeu, Apolodoro, am nevoie de Dumnezeu ca să mă facă nemuritor... A trăi, a trăi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
științei. Mai apoi urmează că ceea ce într-un început a fost util păstrează ca ornament amintirea de trecută utilitate și speranța de utilitate viitoare poate, și de aici ceea ce a spus un gânditor britanic nu îmi amintesc acum care că frumusețea este economie de utilitate. Frumusețea, adaug, este amintire și previziune a utilității. Artele, numite frumoase, au ieșit din activitățile utilitare, din meserie, și așa poate să se susțină, cum primele versuri s-au compus înaintea inventării scrisului, pentru a putea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ceea ce într-un început a fost util păstrează ca ornament amintirea de trecută utilitate și speranța de utilitate viitoare poate, și de aici ceea ce a spus un gânditor britanic nu îmi amintesc acum care că frumusețea este economie de utilitate. Frumusețea, adaug, este amintire și previziune a utilității. Artele, numite frumoase, au ieșit din activitățile utilitare, din meserie, și așa poate să se susțină, cum primele versuri s-au compus înaintea inventării scrisului, pentru a putea mai bine încredința memoriei sentințe
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
de genul neutru sunt. Sunt poeme fosile sau primitive. Mai târziu se vor diferenția arta, numită frumoasă sau inutilă, dacă se vrea, de meserie, și azi am venit la timpurile în care artiștii, prin antonomasie, cei ce se dedică producerii frumuseții, să pretindă că aparțin altei caste și să susțină cu toată impertinența că activitatea lor nu trebuie să se regleze ca a celorlalți, că nu se poate, nici nu trebuie să i se fixeze prețul ca la o masă, la
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mai profund și cel mai aspru rău moartea violentă a lui Apolodoro, a fost Petra, servitoarea, Petrilla a lui. Asta este pentru ca să se vadă că cea mai rudimentară inteligență și fire poate să meargă împreună cu cea mai mare profunzime și frumusețe a sentimentelor. Această sărmană fată, victimă a teoriilor lui don Fulgencio care lucrau asupra instinctelor supraexcitate ale lui Apolodoro, la vederea apropiatei morți căci vedea clar că avea să moară această sărmană fată a avut nenorocul să se îndrăgostească a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
care viața cetății îi aduce laolaltă pe cei mai mari dramaturgi ai Antichității grecești îl reprezintă Marile Dionisii din 472, când îl vedem pe Euripide asistând alături de tatăl său la premiera tragediei Perșii de Eschil. Are doar 8 ani, dar frumusețea spectacolului îl impresionează profund. În același amfiteatru urmărește jocul actorilor, la fel de impresionat, un tânăr de 24 de ani - Sofocle, pe care îl revedem apoi participând la Dionisiile din 468, când îl învinge cu piesa Triptolemos pe Eschil însuși, maestrul consacrat
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
afirmării individualității. Într-adevăr, corul pierde din importanța pe care o avea la Sofocle; el dă impresia unui accesoriu convențional, de care autorul nu îndrăznește încă să se lipsească. Aceasta nu înseamnă că în unele momente nu se remarcă prin frumusețea lirismului cu care comentează situația tragică în care se găsesc eroii sau atunci când cântă înălțimea lor morală. În același timp, el este deosebit de preocupat de efectele scenice. Intriga, ca element dramatic, cu întorsăturile ei ingenioase și peripathia (peripețiaă - sunt invenții
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
și lăcomie, pentru a nu pierde ocazia de a pleca spre Troia, unde-l aștepta perspectiva unei prăzi bogate. Nu are nimic din măreția simplă și înalta responsabilitate a personajului lui Eschil. În schimb, Clitemnestra este mult umanizată; ea dobândește frumusețea morală căci, din dragoste pentru copii, e gata să renunțe la domnie. Pentru ea, jertfa Ifigeniei nu o mai cer zeii, ci proorocul Kalkas pentru a răzbuna ofensa adusă cu ani în urmă de ușuraticul Agamemnon fiicei sale. La întoarcerea
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
-se tragic sub povara eredității maladive. Giraudoux face din Oreste un adolescent superb, plin de vise, predestinat să se bucure de dragoste, de viață. Șovăiala lui nu se naște din teamă, ci din dorința de a-și trăi tinerețea, iar frumusețea lui rezidă în aspirația spre absolut. Pentru Sartre, Oreste devine erou al libertății, actul alegerii făcându-l din deplină conștiință a puterii sale. Eroul tragic, prototipul omului adevărat, parcurge drumul ascendent al conștiinței de la interogația lui Oreste, ca prim element
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
mult decât eternitatea ca să vă așteptăm să ajungeți În lumină. Așa cum am spus, vă lăsăm să Învățați din propriile greșeli, respectându vă liberul arbitru. Da, dar e mare păcat că nu ne ajutați, că nu interveniți. Pământul este de o frumusețe nemaipomenită și s-a lucrat atât de mulți ani ca să existe ceea ce există acum pe Pământ, și ar fi o mare nedreptate ca, permițând să crească ignoranța oamenilor, totul să dispară. Pentru Noi, ceea ce este azi aici la voi nu
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
e liniște, cine știe unde vor fi dispărut. Dar cine poate dispărea din România socialistă? S-a dus și cârciuma „Pomul verde“, unde se Îmbătau ofițerii topografi În frunte cu taică-tău, pentru că erau tineri și nu puteau visa altfel, ca să vadă frumusețea lumii, și Își tăiau cravatele și le atârnau de lustra bodegii și cântau, apoi se Întorceau acasă și tăceau spășiți, de parcă nevestele lor ar fi fost organele partidului, scârbite cum erau de atitudinea soților, care dezonorau uniforma de ofițer al
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]