5,324 matches
-
a măsurat, colectiv, cu o privire indiferentă, pe urmă a adăugat: — Numa’ dup-aceea putem porni. Și-a reluat poziția, și-a luat țigara de după ureche și a aprins-o. În spatele mașinii, doamna de onoare a scos un scâncet de frustrare și de ciudă. După care s-a așternut tăcerea. Pentru prima oară, după lungi minute, mi-am întors privirea spre bătrânelul cu trabucul neaprins. Întârzierea părea să nu-l fi afectat deloc. Comportamentul lui tipic de pasager așezat pe bancheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
înșelător al oricărui Connolly. Când mă uit înapoi la acea perioadă sunt însă surprinsă nu de inadecvarea neliniștilor mele cu privire la Sheba, ci tocmai de cât de bine îi intuisem vulnerabilitatea. Toată angoasa pe care o simțeam față de ea și Hodge - frustrarea mea de a fi fost lăsată pe dinafara vieții ei - se dovedește acum că era foarte au point. Doar eu, dintre toți prietenii, familia și colegii ei, doar eu am simțit nevoia ei disperată de a fi îndrumată. Chiar pe la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe Zach: o cămașă verde răsucită într-un smoc de vegetație, un ciuf de păr roșu îmbâcsit cu nisip. S-a arunca înainte prin apă, dar a dat de o stâncă uriașă care i-a blocat calea. Și-a urlat frustrarea și, cu toată puterea care-i mai rămăsese în brațe, a escaladat o crevasă îngustă. I s-a părut c-au trecut ore ca să ajungă în vârful colinei și să coboare pe partea cealaltă. Când a ajuns dincolo, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
directoarea liceului, care ne confisca periodic insignele cu chipul lui Hendrix. Când îl acompaniam pe Jacques Brel cu „Les bourgeoises, comme les cochons”, nu înfieram Occidentul, ci un mod de viață axat pe valori materiale (nici la noi nu erau frustrările atât de mari ca să fim ridicoli!), pe snobism, ostentație și lux. Am fost, care va să zică, fiicele și fiii lumii largi căreia credeam că îi suntem parte. Partea a II-a Go West! Mihaela: Helloismul Amânând anii ’80 (Doamne, ce o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de ce Dumnezeu nu suntem la Agapia, de ce a trebuit să trecem Oceanu’, mai excitate ca niște puberi ca să lucrăm 12 ore pe zi Philosophy for Children într-o rezervație, ca zimbrii de la Hațeg, un coleg canadian s-a îndurat de frustrările noastre, a închiriat o mașină și ne-a dus duminică la lucrul acela neadevărat: Manhattanul. Am trecut podul peste Hudson, am intrat prin Harlem și, în sfârșit, am parcat mașina pe o stradă lăturalnică și pustie. Când am coborât din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că sunt bingomani. Din această categorie face parte și unul ca bărbatul Vetei. IMGB-ul e o amintire. Doar țuica a mai rămas consolare eternă. Și, în plus, nevestei nu-i mai poate arde una peste bot, ca să-și descarce frustrările. Nu de alta, da’ face menajul la tot soiul de feministe și i s-a urcat la cap că-i face bocceaua dacă o mai atinge. She is a breadwinner, cum îi zisa în lumea noastră nouă. El e postproletar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
supe Vegeta, salam din carene-carne, conserve chinezești, ulei de floarea-soarelui, unt, borcane cu mazăre fină, ciocolate, țigări coreene. Cele trei femei de la fața locului abia mă așteptau. Îmi dau seama că făceam, ca Monsieur Jourdain, philosophical councelling. Femeile îmi povesteau frustrările lor, iar eu li le salvam în câte o drăguță de pop-philosophy. Îmi dau seama că și eu scriu pântecocentric. Și nu mă mir. Îmi aminteam atunci ideea că, în comunism, nevoile vor fi determinate științific. Și să mă bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ca pe una întreagă în care bucuria porcului a fost cu totul uitată pentru o altă bucurie, în sfârșit de natură spirituală, venită de undeva din adâncul unei umanități sensibile și pierdute sub imperativele triste ale vieților noastre diminuate de frustrări și lașități. O țineam pe bunica de mână fiindcă de data asta ea se făcuse mică detot. O țineam așa cum mă ținea ea pe mine când mă ducea prin sat la colindat și eram mai scundă decât nămeții. În biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cunoscute sau chiar străine. În loc să incite și să fascineze prin varietatea tratării temelor și prin evoluția, singulară și interesantă, a concepției artistice, s-a creat, dimpotrivă, impresia unei opere sadovenine monotone și plictisitoare. Cantității uriașe de titluri care a creat frustrare celui doritor să-l aprofundeze pe Sadoveanu, așadar greutății alegerii în lipsa timpului fizic, i s-a adăugat și dificultatea de a găsi și a avea disponibile cărțile. Este și rațiunea care a stat la baza acestei antologii ce vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rai. Nici măcar nu credeam că există Dumnezeu. Nici nu credeam că nu există. Nu exista nimic de care să te poți agăța. M-am pregătit de serviciu. L-am sunat pe celular ca în fiecare dimineață, apoi, cuprinsă brusc de frustrare, am strigat în gol: — Unde ești? Unde ești? Unde ești? Capitolul 2tc " Capitolul 2" Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Treaba mare! Dragă Anna, Sper că o duci bine. Ascultă, aici s-a dus totul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și spunându-ne chestii despre respiratul adânc și concentrare și sperând că „spiritul“ ne va dărui ceea ce ne lipsește fiecăruia. Apoi s-a lăsat tăcerea. Și s-a prelungit. Și s-a prelungit. Și iar. Am simțit cum mă cuprinde frustrarea. Când o începe blestemata de chestie? Am deschis un ochi și am aruncat o privire pe furiș de jur împrejurul cercului, asupra chipurilor umbrite de lumina aruncată de lumânări. Mitch mă urmărea; privirile ni s-au întâlnit și s-au confruntat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
până vineri, de la nouă la șase. Am trântit telefonul în furcă mult prea tare și, într-un acces din acela de furie oarbă, am strigat: Oh, Aidan! M-a copleșit un potop de lacrimi și am început să tremur de frustrare, de neputință și de o dorință sfâșietoare. Câteva clipe mai târziu, mi-am șters lacrimile și am zis smerită „Iartă-mă“. Am spus „Iartă-mă“ fiecărei fotografii a lui Aidan din apartament. Nu era vina lui că biroul lui Neris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
breaslă spre a afla mai multe. * * * Să fim prieteni, să avem treisprezece ani, un puf care creștea pe bărbie și să ne luăm la trântă cu nedreptatea: douăzeci de ani ani mai târziu, asta însemna imaginea fericirii. Deocamdată, ce de frustrări, ce de suferințe! E adevărat că aveam, în ce mă privește, două motive serioase să mă bat. Cel dintâi era subtila chemare în ajutor pe care mi-o lansase Mariam în drum spre Meknès, a cărei îngrijorare discretă abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și atletice au fost anulate. Iar despre spectacolele din ce în ce mai crude pe care puterea le oferă poporului nu vreau să vorbesc, zise Proculus, privindu-l iritat pe Antonius. Astăzi, gladiatura e o speculație politică, un instrument de propagandă, o descătușare a frustrărilor, o modă ca să te simți erou, o sursă de gânduri erotice pentru femei și bărbați, un simbol al puterii pentru virilii romani și o afacere. De aceea am renunțat la gladiatură și m-am retras la Histria - Proculus făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gătitul îi era mereu întrerupt de vecinii care investigau mirosurile ce le pătrundeau în case venind dinspre cuptorul ei. — Nu amesteca peștele cu pui, o sfătuiau. Prăjește întâi ceapa și usturoiul mai târziu. Nu turna laptele decât înainte să termini. Frustrarea creștea înăuntrul ei ca un nor enorm ce bloca orice altceva, iar privirea și auzul i se încețoșau. Sampath gusta din ce pregătise, zâmbea și dădea admirativ din cap, dar ea era neconsolată. Era cu totul și cu totul greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ar fugi, stricând totul? Nu, nu mergea așa. Lucrurile trebuiau rezolvate. Problema cu maimuțele trebuia rezolvată și pacea reinstaurată. Și, categoric, își zicea el după întâlnirile și discuțiile din ziua respectivă, nu se putea lăsa nimic la voia incapacității birocratice. Frustrarea sa crescuse constant pe parcursul planurilor și ședințelor de mai devreme din ziua aceea. Numai că în spatele frustrării sale se ascundea ceva mai mult: o tristețe teribilă și un sentiment de vulnerabilitate pe care nu dorea să le analizeze, deși se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pacea reinstaurată. Și, categoric, își zicea el după întâlnirile și discuțiile din ziua respectivă, nu se putea lăsa nimic la voia incapacității birocratice. Frustrarea sa crescuse constant pe parcursul planurilor și ședințelor de mai devreme din ziua aceea. Numai că în spatele frustrării sale se ascundea ceva mai mult: o tristețe teribilă și un sentiment de vulnerabilitate pe care nu dorea să le analizeze, deși se suprapuneau cu preocupările sale imediate, dându-i, în ciuda firii sale, sentimentul neliniștitor că plutea într-un ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să dau cu capul“. Lovirea oamenilor cu fruntea devenise pe neașteptate o opțiune. Același lucru s-a întâmplat și cu loviturile aplicate cu genunchiul, piciorul sau degetele ținute ea o furculiță îndreptate spre ochi; toate erau arme noi, expresie a frustrării, furiei și spaimei, capabile să tranșeze argumentele în favoarea mea. Dar trebuie să te antrenezi. Le deprinzi de-a lungul anilor prin metoda învățării din greșeli. Nu vei ajunge să le stăpânești uitându-te la televizor. Trebuie să folosești muniție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din urmă, o șantajează pe tânăra dansatoare în pat (un episod cât se poate de comic), bătrânul Lorne nu e în stare să și-o scoale. Să și-o scoale? Nu e nici măcar în stare să și-o găsească. În frustrarea lui plângăcioasă, o izbește cu putere pe frumoasa care râde de el. Ea răspunde cu o lovitură în boașe și Lorne se frânge ca un băț rupt. În scena propriu-zisă a bătăii, i se trage lui Lorne, îmbrăcat cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
turn, care atunci... Taticule, puteam pierde chiar în momentul ăla! E groasă, mi-am zis eu, și mi-am dus o mână la fața-mi vătămată. — Ținând cont de starurile pe care le-a angajat, ținând cont de nevrozele și frustrările lor, scenariul lui Doris Arthur era inutilizabil. Dacă cineva ți-ar fi urmărit eforturile de a-i păcăli pe actori să accepte situația, ar fi avut parte de un spectacol adevărat. Dar tu ai rezistat. N-ai fost chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
marginea orașului X. Mai erau pe-acolo un cal între hulube și o asistentă a magicianului, extrem de frumoasă și foarte proastă. — Lotti, i-a explicat Deggle cu un aer stânjenit. Lokki și Lotti, înțelegi. în sufletul lui Vultur-în-Zbor se aduna frustrarea, frustarea acumulată timp de secole. — Deggle, a spus el, neluând în seamă protestul neliniștit al Marelui Lokki, cred că e timpul să încetezi să mă mai prostești. — Dar, dragule, i-a zis Deggle - iar acum ochii săi nu mai scânteiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dată. Ca să se așeze la casa lor, să se căsătorească, să preacurvească. Și unul sau doi... au mers puțin mai departe. — Grimus? întrebă tăios Vultur-în-Zbor. — Păi, spuse Virgil, strângând din buze, nu știu dacă-mi place. — Ce? — Grimus. Cu toată frustrarea sa, lui Vultur-în-Zbor îi veni să râdă. — în mod sigur te-ai făcut bine dacă poți să faci glume din astea, zise el. — Dragul meu, spuse Virgil, asta n-a fost o glumă. — Știu, spuse Vultur-în-Zbor, încă râzând. O poantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că mi-am ratat șansa. Tu ești distrus, iar eu m-am așezat. Ești mai mult decât distrus... ești pe cale să fii îmbălsămat aici. Cu un bordel drept piramidă. Cu... Madame Iocasta zise: — Taci. Vultur-în-Zbor, în care se dezlănțuiseră toate frustrările și vinovăția înăbușite până acum, se opri bâlbâindu-se, și rămase așa, prostit, în camera cu parfum de mosc, în timp ce Virgil chicotea, Gilles Priape se uita descumpănit, Kamala Sutra îi săruta picioarele lui Virgil, iar madame Iocasta turba de furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și se purta conform dorinței ei. Nici una nu era completă prin ea însăși. Prin el se completau amândouă. Suprapuse, chipurile, trupurile și chiar sufletele lor erau unul și același în ochii lui. Să facă dragoste cu Irina însemna să elimine frustrările Elfridei. Să sărute obrazul Elfridei însemna să atenueze patima Irinei. Elfrida, Irina, Elfrida, Irina. Și reversul, desăvârșirea lui prin ele, era adevărat. Stătea întins pe patul Irinei, oscilând între iubirea față de inocență și patima pentru experiență, între refuz și dăruire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
deși tocmai îmi plătise consumația. Nu îmi venea să cred că ajungem la capătul aleii la fel de caști precum intraserăm, dar, lucru deloc flatant pentru mine, nici măcar nu m-a luat de mână. Când am intrat pe strada Oxford, fierbeam de frustrare. Un taxi a încetinit imediat în dreptul nostru, iar Sebastian îi făcu semn într-un fel care arăta că e obișnuit cu asta. — Te conduc, a spus pe cel mai politicos ton. Unde stai? I-am spus șoferului, care făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]